1,102 matches
-
mi se așeze pe cap. Nu Înțeleg, ce dracu’ să caut jos? Îmi ia foc fața, sub efectul rușinii neașteptate care Îmi iese din străfunduri, am convingerea că nu merg prin ceea ce ar trebui să fie aer, ci prin ceva vîscos, ceva care se ia pe mine, dau din mîini aiurea, picioarele parcă sînt ale altcuiva - și sînt puse amîndouă pe aceeași parte. Îmi arde fața, combustia e asigurată de această rușine profundă. Și de frică. — Ultimul e Podeanu, Îl aud
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedere, iar lîngă mine apare o femeie În vîrstă, care-și face mîna streașină la ochi și mă Întreabă ce scrie. Următorul vis trebuie să fi fost unul erotic (sub influența poveștilor vecinului), pentru că dimineața mă trezesc cu o inundație vîscoasă și neverosimilă În AZP. După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm pe platoul din fața comandamentului și să ne aliniem. Box și Gărăgău, bîțÎindu-se aduși de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la minte. La Varna, când mă apropiasem de scara metalică pentru a urca pe vapor, l-am auzit invitând niște adolescente în Elveția. Le promitea că va suporta el cheltuielile. 19 noiembrie (sîmbătă) Sosim la Istanbul, dimineața, pe o ceață vâscoasă și pe o mare care nu mai are pacea de ieri. Ceru! e plumburiu și începe să plouă mărunt. Sunt unsprezece grade afară, ne anunță vocea feminină pe care m-am obișnuit s-o aud în difuzoare. Cobor și mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale ființei umane, petrecute în perioade diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
coordonare. Dar chiar și acum, Mark putea să dea ture în jurul lui Weber în orice vehicul, adevărat sau iluzoriu. Conducea ca un nebun. Mingile de foc șocante care apăreau din când în când nu scoteau de la el decât un râs vâscos. Weber își nota mișcările ochilor lui Mark, când un strigăt sfâșie încăperea. Părea să nu fie altceva decât unul dintre efectele sonore cutremurătoare ale filmului. Se întoarse și o văzu pe Karin în prag, cu fața în flăcări. Avea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supus unei deformații, o dată sau repetat într-o succesiune ciclică, forța din ligament scade într-un mod anticipat, așa cum se observă în figura 2.11. Această scădere anticipată de forță se numește forță de relaxare și este rezultatul răspunsului componentei vâscoase a ligamentului la forța aplicată. Forța scade repede imediat după înlăturarea încărcării, după care continuă să scadă, neliniar, până este obținută o valoare stabilă a sa, aceasta fiind componenta elastică a forței. Fluajul este o comportare asemănătoare celei de mai
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
dintre deplasarea x a materialului sub acțiunea unei forțe și lungimea inițială a materialului , . (2.2) Un model fizic al unui material vâscoelastic liniar poate fi reprezentat de o combinație de arcuri și amortizori care descriu proprietățile elastice și respectiv vâscoase ale materialului; un astfel de model este prezentat în figura 2.13. Pentru modelul ligamentului din figura 2.13 se poate determina funcția de relaxare a materialului de forma: , (2.3) unde x reprezintă deplasarea (deformația longitudinală) materialului sub acțiunea
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucru e probabil. Doamna Schtzngrm a analizat un eșantion din otravă - doi pompieri care-au luat-o au murit - și zice că a început să se infiltreze în stratul permian. Cum știi probabil, continentele, deși discontinue, plutesc pe o masă vîscoasă de substanță topită de... — Nu mă vrăji cu știința, Sludden. Dacă poluarea nu este eliminată, vom avea trepidații și depuneri în scoarța terestră. — Trebuie făcut ceva! strigă Sludden înspăimîntat. — Da. Tot know-how-ul e deținut de institut. Mașinăria care să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primitivă. Corl se opri la câțiva pași de ființele cele mai apropiate. Nevoia de id era din ce în ce mai imperioasă. Gândurile i se învălmășeau, târându-l parcă spre marginea unei prăpastii. Avea senzația că tot trupul îi e scăldat într-un lichid vâscos, iar vederea, din ce în ce mai tulbure. Oamenii se apropiaseră de el și-l priveau, curioși. Corl le vedea buzele mișcându-se în căștile transparente. Mesajele pe care le schimbau între ei îi parveneau pe o frecvență pe care se simțea capabil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Sării stângaci către ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta, ea nici nu se răsuci, nici nu cedă câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei. Așteptau să soarbă el primul și abia apoi se porneau să își mute pâinea ori sarea de la unul la celălalt. Mestecau și își rumegau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintre fiere și flacără, fiindcă preferatul lui avea două nuanțe: era simplu și pașnic ca o câmpie, desăvârșit ca un joc. Ce îți place într-atât? îi șoptise bunicu-său dintr-o parte. Sub tălpile lui dogorea bucuria culorilor din roșul vâscos precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Arunc zarurile pe trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu mâinile fața și plânge. Îi simt pieptul cum urcă și coboară în aerul greu și vâscos. Îi aud oftatul adânc împrăștiind cenușa. Ea stă în fața mea și plânge. Îi privesc părul greu și bogat, acoperind întreg câmpul. Îi simt trupul tânăr și obosit cum se zguduie de plâns și-mprăștie cenușa. Arunc zarurile peste trupul unei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicîndu-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată, pentru ca totul să se prăbușească în gol... Abia în asemenea momente îți dai seama că nu poți înțelege moartea. Te izbești de ea ca de un zid vâscos. Cum adică? Ochii care au văzut nu vor mai vedea? Urechile care au auzit nu vor mai auzi? Buzele care ți-au vorbit nu vor mai vorbi? Niciodată? Așadar, totul a încetat? Ca un foc care s-a stins? Vrusesem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țipând în spatele ei: cineva tocmai văzuse arma. După asta ieși din nou într-un spațiu deschis, un fel de pivniță romană. Cum i se obișnuiră ochii, văzu că era de fapt un alt bazin, de data asta plin cu apă vâscoasă, stătută. Se opri o secundă, plămânii ei țipând după oxigenul din acest aer învechit, umed. Unde ducea acest bazin? Poate ieșea undeva afară și putea scăpa de aici? Stătea pe margine, gândindu-se la un plonjon. Întotdeauna fusese o înotătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deschizător de drumuri în domeniul nanotehnologiei. Nanotehnologia constă în manevrarea materiei la nivelul atomului pentru a crea instrumente și substanțe utile. De exemplu, să ne imaginăm un grup de roboți mici, infinitezimali injectați în fluxul sângelui pentru a curăța substanța vâscoasă din arterele înfundate. Dintr-o perspectivă a energiei, nanotehnologia poate fi văzută ca o sursă posibilă de dispozitive care ar putea, printre alte lucruri, să genereze un volum imens de energie mecanică și termică pe care să o transforme apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a scăzut, prechimbându-se Într-un zumzăit monoton, bucățile de simit aruncate În aer dispăreau, o urmă de magie adia odată cu briza, feribotul aluneca lin, iar fantomele tuturor peștilor care trăiseră odată În apele alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă la doc. Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol rar În suburbii. Oamenii Îl folosesc cu aceeași generozitate și libertate cu care folosesc apa caldă. Zorile s-au ivit. În momentul ăsta orașul e o entitate vâscoasă, aproape gelatinoasă, ceva amorf, pe jumătate lichid, pe jumătate solid. Ochiului Divin din Înaltul cerului, casa familiei Kazanci Îi pare probabil o sferă strălucitoare de scânteieri murdare În mijlocul umbrelor nopții. Majoritatea Încăperilor sale sunt tăcute și Întunecate, doar În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stomacul său o face. Capitolul douăzeci și unu Corespondența violetă lilac stationary Porfiri Petrovici stinse țigara și o aruncă în spatele său în timp ce deschidea poarta imobilului cu numărul 17 de pe Strada Bolșaia Morskaic. Pășind înăuntru simți în gură un gust neplăcut, metalic și vâscos. Era așa de puternic încât crezu pentru o clipă ce i se va face rău. ă Ce-i asta? Ceva în aer? o întrebă el pe Katia. Ea îl privi neutru. ă Afumăm saltelele. Marfa Denisovna s-a plâns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicându-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: „Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere”. Un vânt umed legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]