903 matches
-
dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
care îmi doresc zăgazul punctului de fugă să mi-l însușesc. Departe în aglomerări aztece un drum viclean străbate șerpuind din sânul Evei tot venind, apocalipsa molfăită, amprenta implementării crucii-n ziduri, ruine, incubatoare în lume ca ultimul avort! Păcatul, vâsla corăbiilor vikinge e ne învins de vinul care curge amintind de potop. Din pâinea orcilor odată ruptă ați smuls, vândut rană deschisă iubirii aducând. Doar sexul rătăcea-n haos, în rest ici colo catedrale goale. - Voi lacrimi ce loviți în
VOI LACRIMI CE LOVIŢI ÎN CUBURI DE CATRAN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343517_a_344846]
-
mine Poate adesea vă-ntrebați, Și de n-ați găsit răspunsul Iată, acum o să aflați! Ghiocelul ce găsește Forța de-a - nflori voios Deși gerul stăpânește Iar soarele e sfios, Steaua care strălucește Marinarului pierdut În bărcuța ce plutește Fără vâsle, catarg rupt. Mâna care alină dulce O durere din senin Iar lacrimă ce curge Răsplătește pe deplin. Mama-i forța ce mă poartă Și oricât i-ar fi de greu Îmi zâmbește mulțumită Și îmi spune „DRAGUL MEU”. Ea, e
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mării dezlănțuite, scăpându-mă de la o scufundare sigură. Eram într-o bărcuță din fibră de sticlă de cinci metri lungime, propulsată cu propria mea forță de om trecut de 65 ani pe atunci și, care nu mai putea trage la vâsle din cauza forței vântului ce declanșase furtuna. Aceasta a fost una dintre cele câteva peripeții cauzate de furtună. M-au mai prins și altădată, dar eram în compania ori a unuia mai tânăr ca mine și mai puternic, când numai abandonând
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
acostare și, îndreptându-ne spre Venus am reușit să ajungem la mal, ori în compania fratelui și el destul de în vârstă la acele timpuri, fiind cu aproape cinci ani mai mare ca mine. Atunci cu fratele am tras continuu la vâsle contra valului timp de 150 de minute, adică două ore și jumătate. Când am sosit la mal, eram storși de orice forță și nu ne mai simțeam brațele. Aceste aventuri sunt mai recente, însă ultima care chiar o consider o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
mă pregăteam de acum pentru asistență socială. Comandantul însă, ce era foarte de acord să-mi aprobe permisiile câștigate la concursuri, ba chiar mi-a acordat 4 zile de permisie pentru un loc 4 (poate pentru că mă alesesem cu o vâslă în față), nu mi-a aprobat concediu de studii pentru a da examen la facultate în vara lui 93. Era așa taciturn acel comandant, parcă-l văd cu două fălci în cer... îi murise soția de timpuriu și de asta
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
a mediat prin subordonații săi cu Apele Române - Constanța să ne acorde acest spațiu, care depindea tot de această instituție, pentru cele opt bărci care, după aceea, au devenit treisprezece, crescând numărul de pensionari-proprietari ai unei bărci de agrement cu vâsle, sau cu motor. Deschizând, deci, fereastra, veșnicul loc de unde luam pulsul mării în prima fază, pentru că locuiam la doar circa 200 de metri de malul mării, am înțeles că era o zi ratată pentru ieșitul pe mare la pescuit. Alt
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Sărbătorilor Pascale, dăruiesc etnicilor germani câteva poezii pentru copii traduse în limba germană și le spun " Cristos a înviat! Gheorghe Vicol EU Mi-am făcut din sapă toc Să scriu vară pe câmpie, Cu puțin, putin noroc, Uneori, o poezie. Vâsla am facut-o toc, Valul frate să îmi fie, Pe lac, cu puțin noroc, Să compun o poezie. Mi-am făcut privirea toc, Ca, pe bolta argintie, Când o fi să am noroc, Să semnez o poezie. Mi-am făcut
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
avântau pe întinderea nemărginită de apă și faptul că vântul se poate porni în câteva minute și să țină chiar și trei zile, dacă nu mai mult pe întreg litoralul. Încă nu se luminase de ziuă. Trăgând amândoi pescarii la vâsle, luminile orașului se îndepărtau tot mai vizibil, devenind curând sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta cerului, prevestitoare de evenimente rele și să ne călăuzească spre direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși și altădată în larg de furtună. Odată am tras fără oprire la vâsle doua ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem totuși la mal
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
de evenimente rele și să ne călăuzească spre direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși și altădată în larg de furtună. Odată am tras fără oprire la vâsle doua ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem totuși la mal. Fiind doi, chiar dacă nu mai eram la prima tinerețe, aveam experiența ieșirilor pe mare, cu barca noastră mică, de peste șaisprezece ani. Speram, ca la ivirea zorilor, marea
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam un coleg care nu mai era printre noi, datorită acestui fenomen tratat cu nepăsare de către el. După o jumătate de oră de tras la vâsle, pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns acolo unde ne doream să fim ca depărtare de țărm. Speram să cădem chiar pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării, unde să fie și guvid. Am
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră, să ne salveze. Cu amenda aplicată, vedeam noi ce vom făce. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment cu o cutie. Din cauza propriei greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicăm prova, să nu mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
ajungeam în zona de adăpost al digurilor, atunci puteam să îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne târa spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri, simțind cum apa ne trage cu forță spre larg. Talazurile erau înalte și
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
că începe să se zărească Cazino - ul din Mangalia. Însemna că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plajă. Intrasem deja în zona de influență a digurilor. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista și ne creștea și speranța, că vom învinge dihania dezlănțuită. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura. Când vom ajunge aproape de diguri, vom încerca să o luam spre Saturn
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
spre locul nostru de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de parcurs și vom reuși să ajungem în dreptul hotelului
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Venit, în prea albul lumini din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente Și-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele neliniști transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios și blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie... Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porțile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligență a nemuririi. Ești stea în
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382062_a_383391]
-
o barcă printre oamenii năpăstuiți, în loc să pui mâna să ajuți cu ceva... N-a avut nimeni curajul să le spună, celor doi actori principali - prieteni la cataramă - vreo câteva vorbe pe care le meritau... Măcar să fi avut barcă cu niște vâsle, să-i fi văzut oamenii făcând ceva, dând din mâini... Dar nu! Stăteau ca niște belferi, trași de niște slugi dresate. Unde le era bunul simț? Chiar dacă unii consideră bunul-simț a fi un atribut biologic nativ, genialul Albert Einstein (1879-1955
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
calde te-mbracă.... XIII. IUBIREA, O-MPĂRȚIM LA DOI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Noaptea cu penel de pâsla, Doar speranțe-mi zugrăvise. Ca să trec în lumi de vise Am facut din tine vâsla. Ca de-atîta dor de viață Am citit ce nu am scris Semn închis, deschis în vis Într-un ochi de dimineață. Drept zălog de dor alegru Sorb cu palmele căuș Din odihnă ta de pluș. Doar inele de păr negru
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-se mereu. Strâns uniți într-un destin Acum suntem amândoi Și-mpărțim iubirea-n doi Că ne iubim adulterin. Citește mai mult Noaptea cu penel de pâsla,Doar speranțe-mi zugrăvise.Ca să trec în lumi de viseAm făcut din tine vâslă.Că de-atîta dor de viațăAm citit ce nu am scrisSemn închis, deschis în visîntr-un ochi de dimineață.Drept zălog de dor alegruSorb cu palmele căușDin odihnă ta de pluș.Doar inele de păr negruSe-ating de părul meu,Cum o boare
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
un serial intitulat „Televiziunea și securitatea”, în care am descoperit, amuzat (dacă aș fi știut atunci, mi-ar fi pierit zâmbetul!), niște „turnătorii” incredibile la adresa mea, pe adresa Securității: cum că intenționam să fug în Turcia cu o... barcă (cu vâsle, poate!), în timpul festivalului de la Mamaia, sau că plecam în „șușanele” (turnee), aducând adeverințe medicale false la TVR, eu nefiind însă niciodată, așa cum am spus, angajat acolo! Dacă ăștia erau informatorii, probabil plătiți, e trist... Cum acolo nu era nevoie de
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
leagănul copilăriei mele Ada Kaleh. Relatările domnuluiInginer Constantin Bărbulescu, Călan, 19 ian. 1998. Din cunoașterea mea directă, dintre obiectivele vizitate, consider oportună următoarele descrieri: Accesul pe insula se realiza cu ajutorul bărcilor, uneori a vapoarelor de pasageri, bărcile fiind conduse cu ajutorul vâslelor de către barcagii insulari, pentru care era distracție atunci când se întâmplă că în timpul traversării apei să treacă câte un vapor care producea valuri declanșând uneori strigate de spaimă a celor care nu erau obișnuiți cu acest fenomen- turiștii ocazionali. Toți cei
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
păzea. când el a încetat să mai vină la mine, motanul a murit. se învârte un ceas. e haotică toată această curgere. e nimicul din fiecare piatră cenușie. simt că va fi o implozie a pământului odată cu prima mișcare a vâslei. ai dreptate. nimicul nu poate primi în palma întinsă mișcarea bilei. mâna se transformă în cenușă. cenușa umple spațiul de otrăvuri iar barca va rămâne la mal se vor număra atunci cuiele nu din palme. numărate vor fi cele din
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
amiaza mare, din cauza căldurii toride, ne-am retras într-un loc mai umbros și am mâncat un grătar făcut de ei, apoi ne-am întins pe iarbă, la plajă. S-au suit în bărcile lor, una cu motor, cealaltă cu vâsle și s-au depărtat nu prea tare, sperând să poată pescui ceva măcar atunci, la acea oră de maximă căldură, însă erau mai atenți la noi decât la avele lor, fiindcă rămăsesem la mal. - Hai să te învăț ceva!, zise
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]