760 matches
-
destul de mirată! Acum, doar nud, cuvântul meu vreu a vă spune că lumea-i înflăcărată azi și mâine și timpul iubirii nu vrea a apune! Izvorâm sub alintul zorilor în petale-de-drag ale mișcărilor și cântecul îmbrățișărilor. Spre zi în larg vâslim cu drag în portul serii, în nopți de foc sub înstelate-minunate-armonizate împliniri umanizate, sub flacăra iubirii creionate cu toata simplitatea în poemul de azi semnate. Referință Bibliografică: Oglinda / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282, Anul IV, 05
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374429_a_375758]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > UITAT DE VIS Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam îmi devine astăzi clucer, Cu anii din urmă, din palmi să-mi desprindă, Un ultim bilet
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi, un vals de gânduri lunecă-n delir ... Pe transparența orei
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
unul haotic, al luptei dintre sfinți. Confruntarea aduce cu sine devalorizarea și căderea în derizoriu a elementului imaginar, prin imaginea îngerilor dezbrăcați și beți și trași la sorți integrată unei lumi apocaliptice ce respiră aburi de alcool, în care demonii vâslesc spre viața în desfrâu. În acest infern al luptei din cuvinte răsună odele închinate în fața prostiei, cântate pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcați și beți / Iubite picurate în sticlele de votcă / Și dracii fără cap vâslind pe lotcă / Spre insule de nuri / [...] / Și zmei cu stea în frunte / Cântând ode la iele / Elogiile prostiei / Pe ritmuri de manele. Singura cale de salvare din acest univers este cea a poeziei, a versului purificator și a cuvântului biruitor
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
de care poate fi mândră și pe deplin satisfăcută. Ea face ceea ce-i place, cu toată nădejdea sufletească, iar acest lucru îi aduce o reală recompensă și o măiastră tămăduire. Camelia Ardelean scrie ca pentru un jurnal intim. Ochii săi vâslesc, plini de un neastâmpărat și curios nesaț. Scrie cu șarmul ei propriu. Fiecare frază parcă ascunde în ea o nestinsă poveste. Totul curge normal, ca o doină veche, haiducească. Firescul dăruit scrisului fascinează. Parcă-i văd frumusețea privirii și dragostea
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
Acasa > Poeme > Emotie > POEM DE ÎNGER Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Furtuni îmi spală visul cu o mie de vânturi, vâslesc printre ele să aud ecoul clipelor Ochi limpezi mă privesc de pe marginea norilor simt că sunt mai aproape de nemărginire, Din valuri de cer se ridică îngerii, înoată printre sentințe divine spre un mal de iubire acolo unde îi așteptăm noi
POEM DE ÎNGER de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374067_a_375396]
-
pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna va sorbi roua de pe petale de mac. Iubire, iubire, iubire vor striga stelele. Dar noi nu vom mai fi
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
și conlucrarea dintre cei doi este deci esențială. Ei au forța necesară de a se înfrunta, dar n-o fac pentru că ar însemna sfârșitul amândurora iar ei înțeleg asta. Ei trebuie nu numai să nu se înfrunte ci să și vâslească în același sens și cu aceeași cadență pentru a nu pluti în derivă și pentru a ieși din apele primejdioase. Dumnezeu sugerează deci celor doi să nu întrebuințeze forțe potrivince între ei, să se împace și să izbutească în lucrul
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SONET Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Hai să vâslim femeie înapoi Spre timpurile care ne-au învins, Să rupem umbra care s-a prelins, Înstrăinându-ne pe amândoi. Acolo a rămas ceva din noi, Mă-ntorc flămând la marele mister, De ce s-a instalat atâta ger? Nu mai citim
SONET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344765_a_346094]
-
Ediția nr. 39 din 08 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Ocupați cu alergătura zilnică, observăm cu oarecare întârziere că, peste tot în jurul nostru, natura a început să-și schimbe straiele. Ne surprinde mai întâi ba un gâgâit de gâște sălbatice, vâslind pe cer în obișnuita formație de vârf de lance, ba amurgul coborât peste zări înainte de vreme, ba răcoarea dimineților din ce în ce mai întârziate. Ocupați cu alergătura zilnică, observăm cu oarecare întârziere că, peste tot în jurul nostru, natura a început să-și schimbe
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
coborât peste zări înainte de vreme, ba răcoarea dimineților din ce în ce mai întârziate. Ocupați cu alergătura zilnică, observăm cu oarecare întârziere că, peste tot în jurul nostru, natura a început să-și schimbe straiele. Ne surprinde mai întâi ba un gâgâit de gâște sălbatice, vâslind pe cer în obișnuita formație de vârf de lance, ba amurgul coborât peste zări înainte de vreme, ba răcoarea dimineților din ce în ce mai întârziate. Zilele se comprimă, obligându-ne să ne gândim la finalizarea lucrărilor din grădină și la pregătirile trebuitoare pe lângă casă
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
lumea părea la fel de mohorâtă, abătută și cenușie ca pe vremea împușcatului. Cu privirile în pământ, atentă să nu alunece pe zăpada înghețată, o băbuță adusă de spate, cu o sacoșă într-o mână, sprijinindu-se într-un băț, se îndrepta, vâslind din brațe, către alimentara din apropiere. Aș fi dorit ca timpul să se scurgă cât mai repede. Ardeam de curiozitate să aflu de ce fusesem chemat. Într-o mână țineam o revistă de specialitate. Începusem un articol interesant despre un receiver
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
2013", autor: Doamna Costina Sava Prezenta antologie a Annei Marie Bejliu, inserând volumele de poezii - „Felinar natural”, „Înveți să cânți tăcând” și „La răsărit mă vindec”, este o călătorie a cuvântului către apele primordiale ale marelui Cuvânt. Pentru aceasta, poeta vâslește printre sensuri și semnificații ofilite, exfoliindu-le, spre a le primeni apoi în catharsisul unui nou botez: „la mijloc de gând/ cinci din șapte cuvinte/ devin/ lacrima frunzelor nenăscute// al șaselea/ devine murmurul copacului tăiat/ al șaptelea/ izbucnește floare/ întru tăcere
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
Acasa > Strofe > Creatie > VREAU SĂ MĂ ASCUND DE TINE... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Vreau să mă ascund de tine... Te urci în barca gândului meu și vâslești prin cele mai tumultoase ape ale sale. Îmi ridici cu fiecare respirație câte o cămașă cu care îmi învelisem trupul. Muști din carnea mea cu poftă și îți astâmperi setea cu sângele meu îndoit în paharul de sifon al lacrimilor
VREAU SĂ MĂ ASCUND DE TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348292_a_349621]
-
-nfruptăm Ca dintr-o pită ce-o avem Coaptă pe vatra rănii noastre. Ne bate clopotul. Plecăm! Cîntul Siminei Sunt plin de tine ca un rîu de vremi Și doar pe cît te uit pe-atît iubesc. Pe cerul sufletului tău vîslesc, Iar tu prin munți de sunete mă chemi. Un plaur al uimirii ești, Iubire, Nimic nu-i grav, totu-i esențial În ctitoria ta, precum un val Care te mîngîie-n desăvîrșire. În ochii tăi citesc apocalipsa Și marea mea tristețe
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
strig, urcându-mi culmea, Doar numele-Ți, Marie! Un Roșu Divin Sângele Tău, Iisus, dintre ruine, Nu s-a pierdut în van: a curs în mine, Sângele Tău, Iisus, pe care umblă Corăbii roșii cu divină umbră Și monastiri târzii vâslind spre lună, Spre-un roșu preadivin ce le cunună. Și totu-i răsărit, nimic n-apune. Sub ceru-ngenuncheat în rugăciune. Chiar ceru-a-ngenuncheat în rugăciune! Bocet Priviți, se lasă seara În toți: în crini și-n prunci. Și dacă vindem Țara
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
difuză pe mal Și luna își despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în urmă o zdreanță. Vâslesc în neștire fără busole Și nesfârșitul îmi pare un joc de oglinzi, În urmă n-am lăsat regale console Doar părinții mei suferinzi. Întoarcerea poetului S-a întors poetul în satul natal cu toate păsările lui zburătoare aceleași râu îi
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348426_a_349755]
-
-i intre în voie. Ca să-l bucure cel mai mult, îi construi o ambarcațiune nu prea mare, dar frumos ornamentată, potrivită pentru plimbări pe Nil, mai scurte, ori mai lungi. Pentru aceste plimbări, Asenath avea câteva slugi credincioase, năimite să vâslească ambarcațiunea pe apele mari ale Nilului, ape care, deși liniștite în aparență, ofereau și multe capcane, ochiuri de margine în care apa se învârtea, mlaștini, iazuri între ostroave, sau hățișuri de stufăriș. Erau periculoase călătoriile pe Nil, din cauza crocodililor, pe
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
călătorie pe Nil, cu atât, în mintea sa, creștea dorul de aventură. Așa că, într-o zi, pe când slugile dormeau somnul de după amiază, Rameses ieși pe furiș din casă, ajunse la malul fluviului, dezlegă ambarcațiunea sa cea faimoasă, și începu să vâslească din răsputeri. La început, ambarcațiunea se mișca greoi, trebuind să trudească din răsputeri la vâsle, ca s-o urnească. Dar asta până când se văzu în largul fluviului, iar acolo ambarcațiunea prinse viteză și începu să salte zglobie pe valuri, la
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
gravetrezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet... XXVII. UITAT DE VIS, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ți-ai păcălit privirea Când te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, ... Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea,Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțeO răfuială surdă, în veștede nuanțe.Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința,Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă.De ce-ai uitat de visul care
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
publicat în Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015. Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele. Hoinar printre planete, inundă omenirea Cu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul. E simfonie scrisă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Citește mai mult Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise,O nebunie-ntreagă, în zbatere totală,Își tânguie firescul cu porțile închise,Își sfâșie trăirea cu forma ireală.Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee,Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele,Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteieAruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele.Hoinar printre planete, inundă omenireaCu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul.E simfonie scrisă, exaltă dăltuireaCu-amprenta
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]