363 matches
-
neamurile, și va locui cetățile pustii. 4. Nu te teme, căci nu vei rămîne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine; ci vei uita și rușinea tinereții tale, și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, 5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numește Dumnezeul întregului pămînt, 6. căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lor. Imaginea bărbaților bătrâni este nefavorabilă față de cea a femeilor bătrâne. Dar partea leului este revendicată chiar și așa: bărbații sunt reprezentați ca având o mai mare nevoie de suport din partea celorlalți, față de ei se transmite pre--judecata că, în cazul văduviei, se descurcă mai greu decât femeile singure. După cum se știe, femeile trăiesc, în România, în medie cu șapte ani mai mult față de bărbați. Acest aspect adaugă o nouă dimensiune în reprezentarea femeilor bătrâne: singurătatea. Imaginea generală este aceea în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
predominant sau exclusiv ă, datorate apartenenței la un anumit sex1 sau dobândite prin socializare, educație etc. Mihaela Miroiu include în categoria experiențelor femeiești (împărtășite exclusiv de femei): sarcina, avortul, nașterea, lăuzia, alăptarea, ciclul menstrual, menopauza. Spre deosebire de acestea, îngrijirea copiilor, monoparentalitatea, văduvia, violența domestică, violul, hărțuirea sexuală, pornografia, prostituția fac parte din grupul experiențelor feminine, iar subordonarea, discriminarea, anonimatul, imaginea de neajutorat sunt împărtășite și de femei (Miroiu, 2004, p. 44-51). În consecință, având în vedere faptul că interesele și experiențele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
mai pronunțată stare de deprimare înaintea proprietarilor cu credit și a celor fără credit. Efectul modului în care este ocupată locuința asupra stării de spirit este însă cam pe jumătate mai puțin important decât cel al stării civile (divorțații și văduvii, și într-o măsură mai mică celibatarii, simt mai mult deprimarea decât oamenii căsătorițiă. În sfârșit, se pare că distanța în termeni de confort psihologic între cele trei tipuri de locuință sporește odată cu nivelul de stress resimțit. Faptul de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
și camera nevestelor din Barbe-Bleue. Intr-o zi, Lina, întoarsă din oraș pe neașteptate, găsise pe Sia la șifonier cu caseta în mâini, neviolată încă. Lina nu se asfixiase complet, dar trebuise ca însuși doctorul Rim, cuprins de panica unei văduvii neașteptate, să ajute babei s-o aducă în fire. Sia dispăruse și se întorsese abia seara, târziu, pe furiș iar. Când a doua zi Lina cercase să zbiere la ea, nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă nu intra Bruch cu forța cu confesiunile lui, dacă nu era Margotte (căci Începuse acum să se gândească la ale inimii după trei ani de văduvie decentă - mai mult discuții decât perspective, În mod sigur: discuții, examinări cinstite ad infinitum), dacă nu era Feffer cu aventurile lui de budoar nediscrimiatorii, venea Angela să-i facă confidențe. Dacă acesta este cuvântul potrivit. Comunicând haos. Devenind opresivă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de speța cea mai bună, pe ale cărei calități de interior le stima mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum în urmă mai venise oare Lenora și cum de nu o întîlnise la ei? Nu! Lenora în ultimul timp plecase la Viena, unde avea pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apuce, ci să se așeze, ca o porumbiță, pe umărul soțului ei. Mama lui umbla prin casă fără să se-audă, ca o păsăruică, todeauna în negru, cu un surâs, care nu era decât rămășița lacrimilor din primele zile de văduvie, pe buze și-n jurul ochilor scrutători. „Trebuie să trăiesc numai pentru tine - îi spunea ea nopțile, înainte de culcare -, Augusto.“ Și el lua cu sine în visele nocturne un sărut umed încă de înlăcrimări. Ca un somn dulce li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pensie de văduvă, de care altminteri n-ar profita nimeni și-ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Castro, închipuiește-ți! Eu, pentru ca ea să aibă grijă de mine cele câteva zile câte-mi mai rămân de trăit..., nici nu știu dacă frații mei o s-ajungă la timp ca să mă mai prindă-n viață..., iar ea pentru pensia de văduvie de treisprezece duros pe care i-o las.“ Și se povestește că, ajuns acasă, Correíto, i-a povestit totul soției sale, Emilia, și aceasta a exclamat: „Zău, Pepe, ești un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exclamat: „Zău, Pepe, ești un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu Encarna - Encarnación era o slujnică, nici tânără, nici frumoasă, pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
15 pesete pe zi, plus 500 pentru doliu. Sigur că nu le-a folosit pentru pomeniri. I-a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele zece țiitoare pe care le lăsase pentru paza casei, și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie; 4. Împăratul a zis lui Amasa: "Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de față aici." 5. Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la trei, prietena și tovarășa ei de văduvie, prezentă mai tot timpul în casa noastră prin niște sacoșe uriașe de rafie sau prin dosarele cu situații contabile, pe care le lăsa în cel mai mare secret, să i le „ținem puțin“, câteva zile, o săptămână, o lună, pân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă, există
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să ne ierte. Ea tăcea. Băiatul se uită la ea lung, o privire a cărei expresie ea n-o pricepu, și continuă: — Nu știu cât au înțeles frații mei din primejdia asta. Jurnalul lui Drusus Pe clivus Vaticanus, Agrippina, în implacabila ei văduvie lipsită de lacrimi, devenea, împreună cu cei trei băieți ai săi, un simbol, un mit. „Trei, ca și frații ei uciși“, spunea lumea, „neamul lui Germanicus înmugurește din nou“. Într-adevăr, cei trei băieți păreau o strălucită răzbunare a Destinului. Semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putere: cel de-al doilea fiu al Mașterei, faimosul rod al legăturii scandaloase, pe care Augustus nu putuse să-l recunoască, fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fresce, într-o perspectivă aeriană, înșelătoare, cu imagini luminoase de porticuri, scări și fântâni. Antonia scria; purta una dintre tunicile simple, prețioase, țesute la Pelusium; pe degete și la încheieturi avea bijuteriile din vremea singurei sale căsătorii și a lungii văduvii. La mâneci și pe margini, tunica era brodată cu pietre strălucitoare, cu perle și fir de aur, ca în timpurile vechilor phar-haoui. Gajus observă că, sub bijuteriile grele, mâinile ei blânde, care îl mângâiaseră în nopțile fără somn, îmbătrâniseră, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toată Roma și din tot imperiul, putea îndrăzni să-i scrie împăratului; numai ea putea fi sigură că o scrisoare a ei, ocolind toți spionii, avea să ajungă pe stânca din Capri, în mâna lui Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vedea, dacă mă voi convinge că e așa, îl voi face și pe el, să înțeleagă, că așa e. A început să stea la pândă. Să se autopândească permanent, cu sârg și cu nesaț. Da. Așa era. Danîși căuta de văduvia lui, ca oricare altă persoană, de nădejde, pe care nu o interesau probleme ca cea care o interesau, de-un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a rămas responsabil cu munca și cu prosperitatea clanului. Am uitat să menționez că soția lui Corbu senior murise la puțin timp după nașterea celui de al doilea copil, iar bărbatul a ales să-și trăiască restul vieții Într-o văduvie decentă, Întreruptă sporadic de câteva legături pasagere. Cum spuneam, inițial, parizianul familiei nu și-a exercitat În nici un mod prerogativele de stăpân al averii părintești. Nu s-a băgat În administrarea ei și nici În treburile de contabilitate; faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]