480 matches
-
se revarsă, să Înțeleg cum e posibil ca haloul luminii intense de iunie să tremure cu atîta intensitate, atît de viu deasupra capetelor unor tineri arătînd ca niște păpădii umane. Am momente În care acel trecut mi se pare o văgăună și mă gîndesc că oamenii din fotografie ar fi trebuit să resimtă fizic Anomalia În care trăiau. Nu-mi dau seama exact de ce, dar am senzația că ea ar trebui să fie un fel de mărturie despre niște creaturi de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci la duș, rîzÎnd, gata să ducă mai departe, ce tocmai am Început. Portocală dispare cu coada Între
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în preajmă, spuse Pearl. Ura asemenea conversații, care-i scormoneau propria-i teamă printr-o atingere directă și precisă, ca un deget întins ca să zgândăre o rană. — Eu nu cred că o să mă maturizez vreodată. O să mă târăsc într-o văgăună, o să mă afund în ea și o să dorm acolo pe vecie. — Hattie, încetează, nu mai fi atât de slabă, gândește-te ce noroc ai, vei merge la universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ordinul destinului împărtășit. Spațiu al corpului pe care îl mutilăm, pe care îl tatuăm sau îl străpungem. Spațiu semantic sau, reluând o expresie a lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
reluând o expresie a lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu al patosului poate fi considerat un loc matricial. Matrice neliniștitoare, dar și "performativă". Matrice a tragicului colectiv. Despre care este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Ea m-o îngrijit ca pe fratele ei și eu o socoteam sora mea. Ne iubeam ca frații...” „ Apoi dacă lumina acelor ochi ca sâneala și calzi ca soarele nu te-a încălzit, atunci ce te scoate pe tine din văgăuna tristeții?” „Să fiu întreg și alături de cei pe care i-am lăsat acolo în gura rușilor!”... Toaibă a urcat cu greu în trenul ce urma să-l ducă spre țară. Când s-a văzut în vagon, s-a dus într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rog mult nu te duci? Vezi, Toadere? Vezi? Rachiul ista se cam ține de tine Parcă eu nu mă țin de el? Mă țin, dar așa cam de la distanță - ca pe front... Treceau zile și nopți când, ascunși în vreo văgăună - uneori cu omătul până la gât - pândeam mișcările inamicului... Și acum vine rusul - că el era inamicul - și vrea să-mi ia calul steaua mamei lui! Bine că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-ți fața spre munții lui Israel, proorocește împotriva lor, 3. și zi: "Munți ai lui Israel, ascultați cuvîntul Domnului, Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeu către munți și dealuri, către văgăuni și văi: Iată, voi aduce sabia împotriva voastră, și vă voi nimici înălțimile. 4. Altarele voastre vor fi pustiite, stîlpii voștri închinați soarelui vor fi sfărîmați, și voi face ca morții voștri să cadă înaintea idolilor voștri. 5. Voi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
amintiri și mă văd, student ardent și timorat, împreună cu Tania pe Belgrad nr. 5 la Ioan și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la București, dragă, îți aranjez eu acolo totul. Să știi că nu glumesc. Și nici nu mă laud. Am o sumedenie de cunoștințe care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat tot ce am până acum: un rost în viață, un cămin, o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat tot ce am până acum: un rost în viață, un cămin, o familie, o îndeletnicire frumoasă și utilă celor din jur și, chiar, un nume în literatură. Ca să scriu, eu n-am nevoie nici de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și simt că aici, în Țara lui Verde Împărat, e rost de lupte mari, copii. Recapitulez: Mă aflu la o peșteră cu zmei. Cei mai mari dintre zmei, cei care și-au luat chip de om, s-au adunat în văgăuna asta întunecoasă. Nu știu ce văd ei de acolo, dar eu văd prin întuneric tot ce fac ei. Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Capitolul 66 Stan Milgram începuse călătoria lungă ca să își vadă mătușa din California, și conducea doar de o oră, când Gerard începu să se plângă. — Pute, zise Gerard, cocoțat pe spătarul scaunului. Pute până la ceruri. Se uită pe fereastră. — Ce văgăună mai e și asta? Suntem în Columbus, Ohio, răspunse Stan. — Dezgustător. — Știi cum se spune, zise Stan. Columbus este Cleveland, fără pompă. Pasărea nu spuse nimic. — Știi ce înseamnă „pompă“? — Da. Taci și condu. Gerard părea țâfnos. Și nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nou proiect de carte, să scrie despre acest loc, insuflându-i viață și haos, Însă curând a fost distras de proiecte mult mai importante - invitații, seminarii și premii literare - și În mijlocul acestei vieți agitate a uitat până la urmă de această văgăună sordidă din Istanbul de a cărei existență era singurul răspunzător. De atunci, clienții și chelnerii de la Café Kundera se luptaseră cu sentimentul de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vei petrece următorul weekend. Luciano, martor inoportun al umilințelor mele, Îmi va Împrumuta brațul său - singurul pe care-l are - și apoi o să moară și el. O cocioabă cu un chepeng În dușumea, ce se deschide deasupra unui soi de văgăună, de rezervor, de maț subteran, folosit din timpuri imemoriale pentru a depozita În el mărfuri de contrabandă, neliniștitor de umed deoarece vine În contact cu canalele colectoare din Paris, acest labirint al crimei, iar bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de curat și minunatele peisaje rustice, și declara că nu reușea să înțeleagă de ce, în vremea adolescenței, locul i se păruse o văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu’ să faci seara. Publicul râse nervos, mai ales când apăru o asistentă cu un ac uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mulțumesc. Jack veni la telefon în câteva secunde. — Fran? Ce s-a întâmplat? Îi veni să-l îmbrățișeze auzind preocuparea și neliniștea din glasul lui. — Tocmai l-am sustras pe tata de la Tawny Beeches. — Bravo ție. Locul acela era o văgăună împuțită. La propriu și la figurat. A doua parte era ceva mai complicată. — Necazul e că acum nu știu unde să-l duc. Într-o oră trebuie să fiu la o conferință de presă pentru lansarea noului ziar. — Înțeleg. În timp ce aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la mine. Ben e acasă. El și Ralph sunt prieteni vechi. O să aibă el grijă de Ralph până rezolvăm problema. Slavă Domnului că e încă în vacanță. Urmă o scurtă pauză. — Ai luat decizia bună, Fran. Locul ăla e o văgăună infernală îmbrăcată în pluș. Ne vedem acasă. Fran se liniști pentru prima dată, i se părea, de câteva zile bune. Lui Ralph avea să-i placă la nebunie să stea cu Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scrisorile de dragoste și le ascult necazurile. Sunt foarte dezgustat de Japonia de azi. Spune-mi, cum ți se pare Japonia actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi care-ați fost, unde vă țineți? Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de sânge de pe podea. "Grija noastră, m-a lămurit, în șoaptă, inchizitorul, a fost să-ți dăm amintiri legate de noi, Galilei. Știam că pe urmă le vei hrăni singur..." Am fugit de acolo și m-am ascuns într-o văgăună unde nu pătrunde nimeni. Credeam că în ea voi învăța să fiu ca un chiparos. Stăteam nemișcat, aproape fără să respir. La un moment dat, nu se mai auzea nimic în afară de ceea ce era firesc într-o pădure. Dar a fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]