2,974 matches
-
nu-s decât o mare glumă, Brandy Alexander ridică o mână uriașă și se uită la ceas. Și eu sunt pe cale să devin un copil singur la părinți. Și-aș putea opri totul în clipa asta. Mi-aș putea arunca vălul în lături, să spun adevărul, să salvez vieți. Eu sunt. Brandy e nevinovată. Asta a doua mea șansă. Aș fi putut deschide fereastra camerei cu ani în urmă să-l las pe Shane să intre. Aș fi putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sugerez că ce-a pățit Shane n-a fost un accident. Ce mă reține e povestea cu Shane care mi-a dat foc la haine. Cu mutilarea care l-a adus pe Shane în centrul atenției. Și dacă-mi dau vălul deoparte acum, voi fi doar un monstru, o victimă mutilată mai puțin decât perfectă. Voi fi doar cum arăt. Numai adevărul, tot adevărul și nimic altceva decât adevărul. Sinceritatea fiind cel mai plictisitor lucru pe planeta Brandy Alexander. Și Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Și te rog să nu vii după mine. Fii noul centru al atenției. Fii un mare succes, fii frumoasă și iubită și tot ce-am mai vrut eu să fiu. Acum am depășit asta. Vreau doar să fiu invizibilă. Cu vălurile mele, poate c-o să devin dansatoare din buric. Călugăriță și-o să lucrez într-o colonie de leproși unde nimeni nu-i întreg. O să fiu portar de hochei și-o să port mască. Parcurile alea mari de distracție doar angajează femei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am cerut, te rog, și sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau frumoase. Sunt pur și simplu așa cum arăt. Adevărul. Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le las lui Shane să le găsească la picioarele sale. N-am nevoie de ele în momentul ăsta, sau în următorul, sau în următorul, niciodată. Sofonda completează machiajul cu pudră, și-apoi Shane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vânt, precum cocoșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n‑am reușit s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplând celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În trei picioare, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pământ lângă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i se potrivește doar ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Albert Einstein. Soțiile și soții lor, fiii și fiicele ar semna actele necesare internării. Cât ai clipi din ochi. — Pentru a-și proteja veniturile, spune Lady Zdreanță. Fluxul de lichidități provenit din drepturile de autor pentru patente și invenții. Cu vălul de tratamente cosmetice și pedichiuri, de baluri de caritate și loje la operă, ștergându-i fața netedă Lady Zdreanță spune: — Și tatăl meu, la rândul lui. Pentru binele lui. — Se... dădea în spectacol, spune ea. Avea o amantă tinerică. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o amantă tinerică. Purta fustițe de balet. Nu împărțea profitul liniei sale de producție. Își neglija munca. Așa că - după cei trei doctori - e acolo: Cu toți ceilalți inventatori de geniu. În spatele ușilor închise. Fără telefon. Pentru tot restul vieții. Dinlăuntrul vălului ei de insule private... de curse de cai... de licitații de proprietăți, Lady Zdreanță spune: — Așchia nu sare departe. Spune: Cu toții suntem... un soi de genii. Doar că, spune, unii dintre noi în alt fel. În mizerie O poveste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin vălul ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult ca el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea lui. Întotdeauna se gândise doar la ea. Să nu-i facă rău, să n-o vadă că suferă. Se acoperise cu văluri peste văluri de abstinență și suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea lui. Întotdeauna se gândise doar la ea. Să nu-i facă rău, să n-o vadă că suferă. Se acoperise cu văluri peste văluri de abstinență și suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mami și pe tati când au venit la orfelinat. Mama purta o rochie de batik, nu tocmai o tunică kebaya, dar aproape. Avea un fular care-i acoperea capul și gâtul, nu un adevărat tudung, dar În orice caz un văl care-i ascundea părul și gâtul. Mi-amintesc că mi-am zis: Ce femeie frumoasă! Amândoi purtau ochelari de soare și vorbeau Într-un fel aparte, pe care nu-l prea pricepeam. Am fost aduși În Încăpere. Îi ziceam Încăpere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă mai ocup și de mine. Încântarea ei voită era subminată de o dezamăgire mocnită. Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea care se crea în jur, trecea timpul, fulgerător de repede și ea nu mai reușea să-i mai stopeze cursul, se alarmase de vălul gros, ca de pâslă ce o înconjura, de sărăcia fluxului informațional, de vraja ce-o exercita asupra ei vocea Fanei, universul mărunt spre care se lăsa târâtă, tot mai adânc, mai comod, mai greu de înlăturat. Atunci se revoltase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frazei, căci muzicalitatea ritmului ridică sufletul ascultătorului în regiuni de plenare euforii. Dacă șlefuiți frazele cu meșteșug și cu ardoare, veți da stilului o savoare ciudată, precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară vălul culturii, refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios care să rezulte în primul rând din sinceritatea și spontaneitatea trăirii. 5. Recitirea compoziției. Oricât de mult travaliu ar fi presupus elaborarea compoziției, după transcriere este absolut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
flori uriașe de gheață. Totul s-a acoperit cu mantie argintie. Copacii par de zahăr, iar câmpul de cristal. Întreaga natură amorțește sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre iarnă: văl alb de promoroacă; fulgi ușori și albi ca florile de cireș; fulgi ca niște steluțe sclipitoare; fulgi ca niște fluturi ce plutesc în aer; roi ușor de fluturi; vine cu mantia argintie; pune cușme albe caselor; steluțe poleite de argint
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi spune că ziua scade, noaptea crește și frunzișul i-l rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Toamna a trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]