551 matches
-
fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng al apei, printre sălcii umbroase, mori pentru măcinat porumbul și pive cu găvane mari din lemn, erau purtate de apă. Unele încă în stare bună, erau văruite sau vopsite în culori vii, altele stăteau să se dărâme, parcă la prima suflare mai puternică de vânt. Bocănitul lor se auzea până departe și, dacă cineva străin de sat poposea acolo, se trezea noaptea speriat de zgomotul ritmic, ca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie și Trei Ierarhi! În centrul satului, deoparte și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
frizeri. Apoi l-a numit secretar la bibliotecă pe Jean Livescu. - Domnul care ne-a citit anunțul despre desfășurarea examenului de admitere! - Exact! Dumnealui a făcut multe pentru școală. Fiindcă bântuia scarlatina, cu aprobarea Ministerului, închise școala pentru dezinfecție, a văruit dormitoarele, a înlocuit toată vesela de la bucătărie. Sufrageria, dacă ai reușit la examenul de admitere vei vedea, îți va produce o impresie bună, arată bine când este aranjată. Și o noutate, la masă noi servim elevilor și personalului intern
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Am Întrebat-o dacă mai fusese cineva pe acolo ca s-o caute, dar femeia mi-a răspuns că nu. S-a făcut 7:30 până am ajuns În cartierul Siemens. Erau vreo sută de case, toate construite din cărămidă văruită În alb, care oferea adăpost familiilor angajaților de la Siemens Electrical Company. Nu-mi puteam Închipui nimic mai puțin potrivit naturii umane decât locuitul Într-o casă care avea toate caracteristicile unei bucăți de zahăr cubic, dar știam că În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că o să mă duc la istorie (chiar așa și credeam că voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate de confortul celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum multă vreme. De fapt, m-a făcut să mă cam jenez pentru el - era așa, un fel de revelație, dacă mă-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale. Așa că m-am gândit că mai bine zic ceva, că atmosfera din cameră devenea cam sinistră. — Bine, speram să te bucuri pentru mine, Charlie, am zis io. Am fost foarte surprinsă, că n-am crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
folosiți ca servitori. Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-ți explic unde e poanta, dar Între timp pune ceainicul pe foc și toarnă-i, te rog, tatălui tău o picătură minusculă din Cointreau-ul acela pe care ți l-am dăruit săptămâna trecută. Apropo, a cam venit vremea să văruiești ruina asta, Fimucika. Înainte să pună stăpânire pe ea spiritele rele. Doar cheamă zugravul și trimite-mi nota. Unde eram? Da, ceaiul. Iubitul vostru Nietzsche e o boală contagioasă. Nu l-aș atinge nici cu capătul vâslei. Uite, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În grabă lovi radiotranzistorul negru, care căzu de pe raft și se sparse. Când se Întoarse gâfâind la telefon, spuse: — Totul e În regulă. Ascult. Se lămuri că bătrânul găsise pentru Fima niște meseriași care vor veni săptămâna viitoare să-i văruiască și să-i vopsească apartamentul. —Sunt arabi din satul Abu Dis, deci din punctul tău de vedere e strict cușer 1. Asta Îi aminti bătrânului de o anecdotă hasidică nostimă. De ce, conform tradiției noastre, li se permite În rai celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șansele de a se întâlni cu Helen. Iar acasă exista mereu un șir constant de vizitatori. Invitația la ceai fiindu-le lansată de cele mai multe ori exact atunci când lui Helen tocmai i se stricase casetofonul, când Helen voia să i se văruiască pereții din dormitor sau, ca în cazul de față, când Helen avea nevoie să i se scrie un eseu, iar ea nu intenționa absolut deloc să-l scrie personal. Iar ceaiul promis rareori se materializa când sarcinile fuseseră îndeplinite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tambuchi (se preferă Titanic), droguri, box, sex (Elle: „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală e searbădă prin comparație cu ce vezi prin filme?”), Iugoslavia, Israel două minute pe zi, violuri, Irak, copii izbiți cu tîmpla de peretele proaspăt văruit la beție, penisuri tăiate, Turnurile Gemene. Testamentul lui Ata: „Cuțitele să fie bine ascuțite ca să nu provoace dureri victimelor În drumul lor către ceruri”. Vasăzică și ăsta era milos. Adică bun. Tot un lucru bun sunt și decapitările pe Internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să stea la ea. Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui. El stătea chiar lîngă soba cu petrol, și nu putea fi convins să se miște de acolo, pentru că Încăperea - care făcea parte dintr-un complex de garaje sub Dolphin Square, În apropierea Tamisei - avea podea din beton și pereți văruiți din cărămidă, și era În permanență frig. Hughes era Îmbrăcat Într-o haină neagră din astrahan peste uniformă și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
primiți? Atunci când tovarășul locotenentul major Bedniakov va avea nevoie de dumneavoastră, răspunde ea, cu o voce la fel de tăioasă ca și privirea ochilor negri din spatele ochelarilor. Cu mișcări țepene, milităroase, invită pe locotenentul Răducu într-o încăpere înaltă, spațioasă, cu pereți văruiți în alb, plini cu portretele membrilor biroului politic al PCUS. Latura din dreapta a camerei este acoperită cu fișete metalice. Unul dintre ele are ușa deschisă și înăuntru se văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era cu mai puțin de un an înainte ca eu să-l caut la Biblioteca Universității). Plimbările celor doi, sub semnul unei inaparente încordări, printr-un orășel "încă profund rural, cu casele mici, acoperite cu draniță și cu pereții puternic văruiți în albastru", scot la iveală interesul caracteristic al autorului Spațiului mioritic față de vechimea indigenă pentru care nutrea o constantă evlavie. Clădirea bătrînească în care a poposit îl face să emită aprecierea că o "casă a viitorului" n-ar trebui "să
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Ne mai rămâne a descrie pe un colportor al acelei jalbe din Iași, pe d. Verusi. Acel domn se pretindea odinioară pictor și primăria din Iași, naivă și de bună credință, [î]l însărcinează a zugrăvi biserica de la cimitirul Eternitatea. "Văruiți biserica ca s-o zugrăvesc", zise lucrătorilor. "Zugrăvește d-ta ș-om vărui-o noi mai pe urmă", răspunseră lucrătorii râzând. Zugrăvelile acelei biserici erau un adevărat scandal. Greșite ca desemn, imposibile ca colorit, reprezentând în chipurile sfinte o breaslă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe d. Verusi. Acel domn se pretindea odinioară pictor și primăria din Iași, naivă și de bună credință, [î]l însărcinează a zugrăvi biserica de la cimitirul Eternitatea. "Văruiți biserica ca s-o zugrăvesc", zise lucrătorilor. "Zugrăvește d-ta ș-om vărui-o noi mai pe urmă", răspunseră lucrătorii râzând. Zugrăvelile acelei biserici erau un adevărat scandal. Greșite ca desemn, imposibile ca colorit, reprezentând în chipurile sfinte o breaslă ușoară de femei din Iași, mitropolitul a refuzat mult timp s-o sfințească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a zidirii sau a sfințirii primei biserici și nici ctitorul ei, refacerea a avut loc însă la 1750, ctitor fiind Popa Velișcu. Numele de Biserica Albă, sub care este cunoscută, se datorește faptului că, fosta bisericuță a fost în întregime văruită cu var alb-curat, spre deosebire de alte biserici, care la exterior aveau culoarea pietrei sau a cărămizii, ori erau din lemn. De altfel, și interiorul era tot alb. Despre picturile acestei biserici se știe că au fost executate după mulți ani, în
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
deosebită, aflată pe sfânta Masă; Două chivote din argint, ornamentate; Un potir din argint, pe piedestal, având ornamentații florale și în medalioane cei patru evangheli ști. În decursul timpului, biserica a fost reparată: În anul 1932 � c�nd s-a văruit și altarul; În anul 1955 � pentru remedierea avariilor provocate de bombardamentele din cel de al doilea război mondial; Între 1957-1960 (cu întreruperi) c�nd s-a executat și pictura; După cutremurul de păm�nt din anul 1977; În 1993 � reparații
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
activitatea mea, cât am fost directoare m-am axat pe conținutul învățării, pe simpozioane, întâlniri cu personalități, sesiuni de comunicări cu elevii, cercuri pedagogice... Nu am fost un director administrativ. Nu aveam cum să repar acoperișul, să construiesc și să văruiesc. Eu pentru a fi un director bun trebuia să am lângă mine un director administrativ. Eu nu am fost un director administrativ. De asta am și plecat pentru că nu am vrut să fac administrație. Domnul Stan se pricepea la administrație
Pagini din istoria Şcolii B.P.Hasdeu-Iaşi. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1730]
-
un alt mod de a trăi, o altă stare de spirit, alți oameni, altă atmosferă: ”Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru Pop-Glanetașu. Ușa e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de abia se văd prin spărturile gardului... Căldura picură mereu din cer, îți usucă podul gurii, te sugrumă. În dreapta și în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-și fețele sub streașinile știrbite de ploi și de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
și în amănunte lectura formei.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 112) „Am început să pictez când am văzut țărăncile în blugi și cu țigara în mână. Țărani nu mai erau țărani, casele acelea vechi văruite în albastru nu mai erau. Am început să plâng de supărare și am vrut să pictez totul ca să mai rămână ceva din cea fost. Știți cum e: ce e acum se vede, ce va fi se va vedea, dar ce-
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de la laboratoare, doamna cu orarul etc. Toate aceste lucruri pe care memoria le macerează extrem de repede când ne găsim în străinătate și care revin în față acasă. Holurile Universității obosite, reci, lipicioase, holuri care bănuiesc că nu au mai fost văruite de pe vremea lui Nae Ionescu. Hai să fiu totuși pozitiv, în spiritul vremii: sunt lipite peste tot afișe de recutare, gen asistent manager pentru firme de medicamente, cosmetice etc. De ce la Litere și nu la A.S.E., mă întreb... Pe strada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bucurat de realizările tale din această vară, inclusiv faptul că la vârsta ta și a noastră, te simți bine chiar cu unele scârțâituri pe la încheieturi. Să știi că nici doamna Victoria nu s-a lăsat mai pre jos. A mai văruit o cameră plus curățenie generală în restul camerelor. Prea mult muncește și prin curte și grădină și peste tot ea este prezentă. Oare cât va mai putea? Eu caut s-o mai rețin de la unele treburi care mai pot aștepta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]