561 matches
-
sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită; și, odată cu ea, Ghighinei îi venea în minte și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă ce-i cerea fata. De aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă ce-i cerea fata. De aceea se bucurase când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și simțea că și Pampu este satisfăcut. Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la masa mare din curte, cu toți servitorii. A mâncat friptură de miel și ouă roșii, a băut o cană de vin și a cântat în rând cu toată lumea Dă-ne, Doamne, viață multă/ Și să-avem ce pune-n burtă. Vătaful a venit la el și i-a privit de aproape bubele de pe gât. Apoi l-a îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru a știut că n-o s-o mai vadă și-așa a și fost, că n-a mai venit după aceea. Numai Ioniță nu venea, rămânea acasă să aibă grijă de treburile curții, mai întâi ca om de încredere al vătafului și apoi ca înlocuitor al lui. Fusese chiar în primul an să vadă icoana și cutremurat de figura lui Pampu se îndepărtase iute, hotărât să nu mai vină câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dacă ar fi să fie, erau zănatici și prinși într-un păienjeniș de dorințe care luau formă doar în închipuirea lor. De exemplu, Ioniță Zugravu se gândea să facă o biserică. Avea casă și ceva pământ lăsat de tatăl lui, vătaf de curte la fostul conac al spătarului, care atunci, la 1520, rămăsese în grija unei nepoate de-a lui Mașcatu, mort și el, și Ghighina fără să fi avut copii. Ioniță, avea ceva pământ, iar dacă l-ar fi vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ar putea să fie vreunul al lui, căci în vremea aceea nu știa că bărbații în sângele cărora cobora el deveneau imediat sterili și își reveneau în câteva luni, după ce el îi părăsea. Petru lui Ioniță, Bubosu, era acum vătaf la curtea Ghighiței și, ca și tatăl său, se uita de sus, convins că numai el contează în lume, ceea ce lui Zogru i-a readus în minte noaptea dezgropării inelului. Apoi, Zogru a hălăduit prin satele de prin preajmă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lăsa ispitit de cel rău și căzut în greșeală. Ci vino și înapoiază norocul pământului. Te aștept în locul văduvit de tine, vineri, după căderea nopții. Părintele Teodosie, de la Mănăstirea Snagov A trimis apoi scrisoarea printr-un cărăuș tocmai la curtea vătafului Petru al lui Ioniță, în Coteni. Îl distra gândul că putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care luase inelul din groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Salcia ca o fecioară/ Stă pe mal să se dezbrace,/ Lăsând părul lung să-i joace/ Alintat de vânt de seară” (În parc). Și ca prozator, P. are o pronunțată preferință pentru lumea rurală, din care extrage, bunăoară, subiectul romanului Vătaful Neculai (1943). Compus riguros, ca o dramă, cu o rostogolire epică viguroasă, romanul dezvoltă, dincolo de intențiile morale transparente, forța de a captiva. Prea pătimașul cocon George, întors de la Paris, unde a făcut studii de arte frumoase, o necinstește pe Anica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
romanul dezvoltă, dincolo de intențiile morale transparente, forța de a captiva. Prea pătimașul cocon George, întors de la Paris, unde a făcut studii de arte frumoase, o necinstește pe Anica, fata în casă. Un lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
ca și dramatizările radiofonice după povestirile lui Cezar Petrescu și I.I. Mironescu completează o activitate meritorie. SCRIERI: Din ploile orașului meu, cu o gravură de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1938; Dumnezeu la mine-n casă, Cernăuți, 1940; Iarba fiarelor, București, 1942; Vătaful Neculai, București, 1943; ed. îngr. Dan Popovici, București, 2002; Dincolo de vis, București, 1946. Traduceri: Alexei Tolstoi, Copilăria lui Nichita, București, 1945 (în colaborare cu Eugenia C. Hariton), Cheița de aur sau Aventurile lui Buratino, București, 1948 (în colaborare cu Eugenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
colaborare cu Alexandrina Ștefănescu). Repere bibliografice: Dan Bălteanu, „Din ploile orașului meu”, U, 1939, 179; C. Fântâneru, „Din ploile orașului meu”, UVR, 1940, 46; Mihail Chirnoagă, „Iarba fiarelor”, VAA, 1943, 822; Ion Giugariu, „Iarba fiarelor”, RFR, 1943, 5; Traian Chelariu, „Vătaful Neculai”, UVR, 1943, 311; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1944, 1-2; Al. Dima, Cărți și reviste literare românești, R, 1947, 3; Ștefan Popescu, Critice, București, 1947, 89-92; Dicț. scriit. rom., III, 853-855. S.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
coboară din Carpați ca să asiste la ea treisprezece dansatori cunoscuți sub numele de călușari; ei ascultă de o căpetenie mascată, înarmată cu o spadă din lemn, făcând un legământ al tăcerii vreme de patruzeci de zile. Acest șef se numește vătaf. Cei doisprezece dansatori poartă câte o bâtă lungă și un scut din lemn; ei se consacră unor dansuri neînfrânate, unor salturi furioase, unor contorsiuni de nedescris; trebuie să ia cu forța o tânără fată sau femeie din public și sunt
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o apreciere exactă a vieții private a familiilor bogate. Fiecare servitor își are specialitatea sa din care nu iese niciodată. Pe lângă lenjerese, călcătorese, spălătorese, băieșițe, frizerițe, cameriste și femei de serviciu, există un număr considerabil de servitoare ce depind de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia într-o parte, cu pumnalele și pistoalele la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii, secretarii și alți oameni în casă. E un serviciu princiar, disproporționat față de majoritatea averilor; e o cauză de ruină permanentă, iremediabilă, cu excepția cazului în care lecții aspre
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mă gonească, Ca să mă mai logodească Cu mireasa cea domnească?". Rușinat, Ștefan îi spune: Nu este din vina ta, Ci mi-e chiar greșeala mea". Corbea se gândește mai întâi la temnicerul lui. se duca la închisoare, îl cheamă pe vătaf și-i spune întinzându-i o oca de vin: Poftim, vere, vin de bea, Că și eu m-am îmbătat, Fiindcă vodă m-a iertat!". Prostul de temnicer începe să bea bucuros; atunci Corbea îl apucă de barbă și răcnește
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe contemporani, pe conaționalii Voievodului ucis și pe străini. în privința ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii, autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] ( Nicolae Iorga îl identifică în persoana unui Constantin Vătaful, aflat în suita paharnicului State Leurdeanu, trimis al lui Ștefan Cantacuzino la înalta Poartă 126), martor la executarea Voievodului și a fiilor lui ( după opinia lui Nicolae Iorga) dă următoarele informații (care justifică existența acelei „Cuvântări adresate fiilor săi înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre surghiun; fugile în răsărit - cum a fost refugierea la Moscova a lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu - au fost rare) însemna și salvarea. însoțit de familie, de câțiva boieri - între ei vornicul Drăghici Spancioc și Ion Moțoc (care era vătaf de Iași) - și de slujitori, Ștefan I Tomșa (în care Grigore Ureche, greșind durata domniei, vede, totuși, un om chibzuit: „Văzând Tomșa Vodă că împotriva acei puteri nu va putea sta [Lăpușneanu venea în Moldova cu oaste turcească— n.m.], cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
relatarea unuia și aceluiași eveniment (sau evenimente). Precum în cazul ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii. Autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] (Nicolae Iorga îl identifică în persoana unui Constantin Vătaful, aflat în suita paharnicului State Leurdeanu, trimis al lui Ștefan Cantacuzino la înalta Poartă), martor la executarea Voievodului și a fiilor lui (după opinia lui Nicolae Iorga), dă următoarea ordine: Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducan, Matei, Enache Văcărescu (ginerele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îmbrățișez megavijănu' cu domnul Marian Sârbu cu tot. Căci despre el era vorba. Adevărul e că, în ultima vreme avusesem o stare de agitație amestecată cu un procent de anxietate, suficient ca să-l confund pe domnul Ion Iliescu cu un vătaf de călușari jucând îndrăcit o suită de geamparale dobrogene și ca să mă întrebe medicul de scară(5: -V-a prins flama vreunei nostalgii ? Priveam la fostul ministru și răspunsul a venit de la sine: -Da, aproape mă sufocase dorul să-l aud
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
memorii la conducere și la Parlament. S-ar putea ca tot răul să fie spre bine. S-au separat apele: noi, angajații onești ai TVR, am ieșit din inerție, ne-am regăsit solidaritatea și curajul; i-am făcut pe ei, „vătafii” eternizați în rele, să tremure de frică și să-și arate adevărata față. Nu e putin lucru. E doar începutul. Vă asigurăm de întreaga noastră bună credință. Vom câștiga. Vă mulțumim încă o dată, Cornel Mihalache și Mihai Rădulescu”
Scandalul alegerilor din TVR ajunge la comisiile din Parlament () [Corola-journal/Journalistic/48677_a_50002]
-
culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
roluri atît de puternice cum devine Pozzo aici. Regizorul îl conduce atent, pas cu pas spre rol. Urmărim astfel un Pozzo visceral, dictator, cu demonstrații de forță, ca în numerele de la bîlci, cu poante ieftine, violent în prima apariție, un vătaf ajuns, îmbrăcat în smoking, cu pantofi de lac și cu papion, care pocnește din bici în stînga și-n dreapta, ațîțat cumva de uimirea bieților Didi și Gogo, de tăcerile partenerului său, Lucky, omul-mârțoagă. Cea de-a doua apariție este
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
și anume: că în România se naște un dialect-variantă, un soi de esperanto cu rădăcini anglo-americane în stare să facă față unor traduceri inclusiv din togoleza cu strigături în timpul executării la flașnetă a brâului de la Cotroceni condus de 2 (doi) vătafi - caz mai rar întâlnit în istoria jocului respectiv... Remarca aparține, bineînțeles, prietenului Haralampy, care continuă: - Domnu’ mieu, important este că avem economie... - ... de piață funcțională, mă implic și eu în zicerea lui. - Nu frate: este vorba despre economie de talcioc
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
ca să fie tabloul și mai grav, peste criza de subconsum a venit o criză de supraproducție. Avem de-a face cu o debalansare pe care eu o numesc criză structurală de sistem. (...)Acest guvern(Guvernul Boc) are un comportament de vătaf, un vătaf nu știe decât să bată, să ia. Guvernul nu are un comportament constructiv, de dezvoltator, de strateg“, a mai spus Dan Voiculescu.
Dan Voiculescu: Cunosc personal 20-30 de parlamentari ai puterii care mâine ar vota suspendarea preşedintelui, dar le este frică () [Corola-journal/Journalistic/47889_a_49214]