3,613 matches
-
Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
alergați, ca să luați darul. Și oricine se luptă, se înfrânează de la toate : ei să ia o cunună stricăcioasă, iar noi una nestricăcioasă. Drept aceea, eu așa alerg, și nu orbește. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care bate văzduhul; ci îmi chinuiesc trupul meu și îl robesc ascultării, ca nu cumva altora propovăduind, eu însumni să mă fac netrebnic” (I Corinteni 9, 24-27; Romani 9, 16; Galateni 5,7). Toți au posibilitatea să câștige, însă nu toți doresc. Iar
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
2017 Toate Articolele Autorului Am rechemat pentru petrecerea aniversară demult trecutele clipe - rezervistele - și iată-le în fața mea tunse chilug bandajate cu rănile încă și-acum nevindecate trase la față încercănate cu umerii văduviți de podoaba aripilor cândva îndrăzneț spre văzduh ridicate. Și stând în vântul ce a primăvară mirosea sub zarea care ca și altădată-și trimitea tulburătoarea-i provocare rând pe rând le-am privit drept în ochi încercate erau încă dârze și cu încredere îmi susțineau privirea toate
VIAȚĂ ÎN RATE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383675_a_385004]
-
de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... Citește mai mult ZONA NEMURIRIINu știu dacă astfel de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... XIV. INTERSECTĂRI, de Florica Patan , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
centrul comunal și, de aici, spre Vingard, ultimul sat aparținător situat între Sebeș și Alba Iulia, pe o rută ocolitoare. Aici , la Vingard, Dumnezeu a presărat frumusețe parcă mai multă ca oriunde , soarele strălucește mai tare , cerul este mai înalt, văzduhul este mai limpede și aerul mai înmiresmat cu parfum de flori de câmp, livezi înflorite, de fân cosit sau de fructe coapte toamna , iar oamenii , câți au mai rămas, mai toți bătrâni, cu nepoți și copii risipiți prin lume, sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
centrul comunal și, de aici, spre Vingard, ultimul sat aparținător situat între Sebeș și Alba Iulia, pe o rută ocolitoare. Aici , la Vingard, Dumnezeu a presărat frumusețe parcă mai multă ca oriunde , soarele strălucește mai tare , cerul este mai înalt, văzduhul este mai limpede și aerul mai înmiresmat cu parfum de flori de câmp, livezi înflorite, de fân cosit sau de fructe coapte toamna , iar oamenii , câți au mai rămas, mai toți bătrâni, cu nepoți și copii risipiți prin lume, sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
foarte bogată, pe care ne-a dat-o acest autor. Fie că este vorba despre basmele, povestirile și volumele de poezii pentru copii!” (Francesca Pini, critic literar, 1995. -text aflat pe coperta a patra a romanului „ȘI TU VEI FI VĂZDUH”, apărut la Edtura Anamarol, București, 2007)
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
în toate profunzimile ei. Cunoaște mitologie și istoria fiecărui instrument. Dar este și un poet al vieții: “Vânzătorul: Fiecare element are propria lui muzică. Metalul vorbește despre foc și pământ, lemnul fredonează imnul apei și al pământului, aerul cântă oda văzduhului, balada vântului”. Un personaj destul de straniu este Somna, puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată, de Fiu și Duh Sânt Cu Tine viața mea nu mi-e
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
-n grai se regăsea Mai melancolic, dulce gând. Și frageda eternitatea Sa Azi se preschimbă într-un lotus. În puritatea limbii, El e lacrima, Ce Eminescu o avea cu sine, totuși. Destinul de poet se-adeveri Senin să fie, ca văzduhul, Iubind în taină, în desăvârșiri, S-arunce răul și triumful. Adânc să simtă, și inopinat, În sufletu-i cu zbuciumul fiind, Copilul Eminescu era supărat Numai de hoardele, ce vin arzând. Și tronul existenței călătoare Avea să fie Cerului adus
OMAGIU LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380239_a_381568]
-
Sword Beach”, în est, și „Utah Beach”, în vest. Premierul David Cameron s-a întâlnit aseară cu veteranii britanici, la muzeul dedicat bătăliei pentru cucerirea „Pegasus Bridge”, primul pod care a căzut în mâinile trupelor aliate. Pe tot parcursul serii, văzduhul a fost plin de parașutiști britanici, americani, canadieni, si chiar ruși, care au refăcut traseul din 1944. Toți ochii au fost ațintiți însă asupra unui om care se află la al doilea zbor pe această rută, veteranul scoțian Jock Hutton
Europa comemoreaza 70 de ani de la debarcarea din Normandia. 20 de sefi de stat si de guvern participa la ceremonii [Corola-blog/BlogPost/94098_a_95390]
-
curând. Privesc spre fereastra ce duce în curte. Mărul din față plesnește de fericire, în bătaia soarelui. O pasăre cenușie, cu coada pestriță, se așează pe una din crenguțe. Ciugulește de câteva ori din mugurii cruzi și ridică ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud iar și să mă bucur că e așa de aproape .Până să mă mișc, pentru că m-a luat un cârcel în pulpa piciorului, cucul dispăruse. ,, În puii mei, tot
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
a lor. Starea lucrurilor (sinea) este preontologică, ea nu poate fi gândită speculativ sub pecetea categoriei cantității (ca la presocraticii Parmenide, Heraclit, Empedocle, Melisos etc) /.../ este starea stăruitoare de sine a tuturor lucrurilor, ca în versurile următoare: „Pe când pământul, ceriul, văzduhul, lumea toată/ Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată.” (ibid.) Precizările sugerează că e vorba despre o cunoaștere cu totul specială: „gândul ecstatic cunoaște starea pe loc a Lumii în Neființa ei”. În descrierea fenomenologică a acestei stări
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
Pințea-Homeag cu numele UNIC, de statuară, copleșitoare Columnă a Teatrului. Dacă ar fi cunoscut-o, EMINESCU i-ar fi dedicat ,,Rugăciunea unui dac”, iar BRÂNCUȘI ar fi înălțat-o în tării, cu vibrații eclatante și energii cosmice de Pasăre în Văzduh. Adică, de Pasăre în Duh Sfânt, în neîncetată Înălțare. Vultur Unic al teatrului de aici și de pretutindeni. DAN LUPESCU Craiova, 19 Februarie 2016
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului izvoare de rai am argintat cuvântul să lumineze cerul: dangăt de harfe și muzici astrale despletesc stele-n rotire în dulci petale. serafii urcă pe scări de mătase prin văzduh de ninsori, trag lințolii, ceru-i plin de albastru și dolii ca-n fulger scapără flacăra, pier; taină, mister... pridvoare cufundate-n tăcere în roze hortensii, cern răcoarea de mai, mireasmă de aștri, pe dulcii pilaștri, izvoare de rai... duminică
IZVOARE DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377155_a_378484]
-
și s-au împrietenit. Alt elev s-a împrietenit cu o pasăre migratoare, prima zburătoare ce și-a făcut cuibul pe hornul unei clădiri înalte din apropierea casei sale. Acea pasăre, cocostârcul, i-a vorbit despre magia primăverii simțită și de văzduh, pentru că odată cu primăvara stelele își aniversează sărbătoarea așteptând serile senine fără nori. Ghiocelul, miracolul vieții, a însuflețit majoritatea compunerilor. Un băiat a mers într-o grădină plină de ghiocei pentru a alege mamei sale un micuț simbol al iubirii sale
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
desăvârșită, acea zi când se întâmplă marea tragedie! Fusese o zi atât de frumoasă de Sabat! O zi luminoasă, de primăvară, când totul era verde în jur, când soarele lumina atât de candid din bolta înaltă cerească. Păsări mii străbăteau văzduhul, livezile și câmpurile, bucuroase să-și dreagă cuiburile. Florile de multe feluri umplură câmpurile pentru semănături, dar și pajiștile de munte. Apele râurilor sclipeau în drumul lor spre mare, acea mare cu valurile ei legănate, ce se vedea maiestuoasă în
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
Ce continent ai astăzi la picioare/ De nu mai vezi cum cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite de cuvânt/ Și-n ce văzduh de noapte scrii cu fumul/ Unui surâs “vânările-ți de vânt”// De nu răzbești să-mpachetezi furtuna/ Și să aduci senin în ochi de ploi?/ Poți să-mi răspunzi? Pe ce ai dat arvuna/ De nu mai pleacă norii dintre
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
să șlefuiască pietrele de cuvânt în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme./ Nu te cunosc, nu mă cunoști. Nu știi/ Dacă desculță iarăși
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune se-arată. Dinspre munte, zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]