2,042 matches
-
prințul Andrei Bolkonski, Natașa Rostova, Birlic, Raj Kapoor... De-a valma, artiști și personaje. De o vreme Însă trec dintr-un film În altul. Așa mi-a apărut bunăoară Buster Keaton În Falstaff, Fred Astaire În Unchiul Vanea. Mastroiani În Vagabondul. Cred că la fel se Întâmplă și cu discurile Electrecord. Dacă le pui unul peste altul și le lași multă vreme așa, dospesc ca un aluat, iar muzica lor se combină și dă un fel cocă de Simfonie universală... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piept Voyage au bout de la nuit, frumoasa Hélène Lorne din Méchamment les oiseaux de Suzanne Prou, Împăratul Alexe de Jean D'Ormesson, bolnavul Manuel din Vizionarul de Julien Green, Frédéric Legrand din Pluta Meduzei de Vercors, îndrăgostiții Nadila Chevalier și vagabonzii Mercier și Caniere, din Mercier și Caniere de Samuel Becket, Godot și Nimicitorul întrupați, Profesorul de franceză Jerome Liguer din Les Gens de Misar de Nicole Avril, Vlasi din Șampanie cu soia de Doina Popescu, Alain Robbe-Grillet, cu scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nobil sport al drink-ului, prin executarea diferitelor pedepse, desigur, fără vină, la pușcăria din capătul bulevardul Karl Marx. Fost sudor la Șantierul Naval, soț, tată de familie și locatar cu două apartamente și o casă în Lacu Dulce, actual vagabond, eliberat de obligația de a plăti impozite, avea să trăiască în acea zi de toamnă cea mai teribilă experiență a vieții lui de boschetar și de ființă lipsită nu numai de viitor, dar și de grija zilei de mâine, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Că am văzut firele nevăzute prin care și acum eram dirijați: gest, mimică, stare, gând, că aveam cu toții aceste fire, iar cei care ne mânuiau aveau grijă de noi pe parcursul spectacolului în care îmi jucam rolul de elev sau de vagabond între gândurile vieții. Așa meditam când m-am urcat cu scrisoarea în tren. Pe care și acum o citesc, așteptând să fiu iar chemat, să mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de cîini vagabonzi, de data asta trebuie să mă credeți pe cuvînt. Bine că nu pute, spune Roja făcînd efectivul, văd că sîntem toți, adaugă, Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e de bine sau e de rău? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună ce știe despre astre, zice Dendé, în sfîrșit se pare că și-a găsit și el o vocație mai serioasă în viață, pe lîngă cea de vagabond. — Am putea s-o întoarcem în direcția asta, zice Roja începînd să zgîndărească pe întuneric pămîntul cu bățul arcuit. — Ești un saturnian, Gulie, îi răspunde Tîrnăcop după o clipă de gîndire. Saturnienii sînt inteligenți. Ești mare gînditor și ai o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
propună fără ocolișuri. Astea-s palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia să-l tapeze de niște bani și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare, eu mai știam cîte ceva, aveam oamenii mei, vagabonzi, dar asta e, cu ei se fac marile revoluții, ca în Mizerabilii, îmi pare rău, dar tot era mai bine decît să fii izolat între zidurile astea, n-aveam de ales, trebuia să-mi văd de slujbele mele care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când nu le gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul unui gospodar. Chiar în acel moment își fac apariția doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
beneficiați de asfalt, de canalizare? Nu, domnule Juncu! Voi fi cel care va prelua necazurile dumneavoastră și le va rezolva. Vă rugăm mult, dom' Juncu. În afară de asta, unii n-au apă curentă, iluminatul este ca vai de el și cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale de vagabond, Laurențiu trecea pe lîngă un cojocar. Acesta avea o mică chichineață și, cît era ziua de lungă, cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care îl studia Laurențiu, a ieșit în stradă. Te uiți să șmaglești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană, strigă apăsat gospodina. Eu sînt Bogdan, de la Iași. Cine? Bogdan, fiul matale. Ia mai du-te dracului, vagabondul naibii! Femeia avea încă 4 copii și trăia într-o sărăcie lucie. Am venit să te văd, mamă. Dacă te vede bărbatul meu, mă omoară. El nu știe... Ochii mamei se umbresc în lacrimi și durerea este gata să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întocmai ca Gandalin sau Medor? Este ceva de natură epidemică în modul de a gîndi, dacă mă pot exprima astfel, care se comunică de la un spirit la altul. Acel om extraordinar, acel rege aventurier, demn de vechii cavaleri, acel erou vagabond, ale cărui calități duse la un anumit exces, degenerează în vicii, Carol XII într-un cuvînt, purta cu el, din fragedă copilărie, Viața lui Alexandru cel Mare; iar multe persoane care l-au cunoscut bine pe acel Alexandru al Nordului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost atacat de o haită de maidanezi în parcarea de la marginea unei păduri, unde a poposit pentru a-și clăti ochii cu frumusețile naturii înconjurătoare. Bine i-au făcut! a ținut să intervină opoziția. Că a votat împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi și recomandă în schimb ținerea sub control a numărului Ciobăneștilor de Bucovina. Rugăm onorata opoziție să nu deranjeze desfășurarea lucrărilor Comisiei că mai avem și alte chestiuni la ordinea zilei! a precizat șefu' după care a continuat cu prezentarea materialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei aveau o prezență la școală dintre cele mai bune. Și asta cu atât mai mult cu cât câțiva dintre ei primeau și porție dublă în zilele când unii colegi din familii mai avute renunțau să hrănească pisicile și câinii vagabonzi, care s-au aciuiat pe la câteva gospodării părăsite de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]