402 matches
-
alt cioroi. Sunt câți vrei primprejur. Pentru cât îl plătesc, n-ar sta aici nici un eschimos orb. A fost un chilipir, ca și cum l-am luat cu rabat. El crede că dacă-ncearcă să plece, pot face să-l aresteze pentru vagabondaj. E o afacere bună. Vezi, George, în meseria asta a mea, trebe să ții mereu ochii deschiși, să nu-ți scape nici o ocazie. Ai înțeles? — Și eu ce fac? — Jones ăsta pleacă la masă de la douăș’pe la douăș’pe jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont și să-mi țin zilele cu-asemenea salar. — Cine te-a cules de pe străzi și ți-a dat de lucru cân’ sticleții erau cât pe ce să te bage la zdup pentru vagabondaj? La asta ar trebui să te gândești cân’ stai și trândăvești ascuns după afurisiții ăia de ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pot imagina că vreuna dintre dumneavoastră l-a citit pe Boetius, suspină Ignatius. — Nu sta de vorbă cu el, îi spuse Lana lui Darlene. Face pe deșteptu’. Jones, dacă nu vii aici în două secunde, fac să te-nchidă pentru vagabondaj împreună cu individu’ ăsta. Mi s-a făcut lehamite de atâția deștepți. — Dumnezeu știe ce trupă de asalt va descinde asupra mea ca să mă bată până mă lasă lat, spuse rece Ignatius. Nu mă poți speria. Pe ziua de azi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
execuțiile priveau în exclusivitate pe „vrăjitorii” din rândul populației maghiare și săsești din Transilvania. Astfel de aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu realitatea. În anul 1753, de exemplu, la Tg. Mureș a fost condamnat la moarte, pentru vagabondaj și vrăjitorie, și ars pe rug pe malul Mureșului un „vrăjitor” român, János Oláh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultima semnalare documentară privind execuția unui presupus vrăjitor din Transilvania (86, p. 160). La câțiva ani după această dată (în 1758
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limba latină, În care verbul „prostitutio” desemna actul de expunere publică pentru și Înainte de vânzare. Plecând de la această interpretare, majoritatea definițiilor vizează aspectul comercial și moral al traficării trupului. Prof. Jennifer James, o autoritate marcantă În studiul devianțelor sociale (prostituție, vagabondaj, delincvență feminină și juvenilă, dependență de droguri etc.ă, definește prostituția ca un schimb sexual În care recompensa nu este nici sexuală, nici afectivă, incluzând În cadrul ei patru factori principali: dimensiunea materială (baniiă; numărul mare de parteneri sexuali; gradul redus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
constitui o infracțiune decât dacă se săvârșesc Într-o succesiune de acte repetate de așa natură Încât să denote obișnuința făptuitorului. Datorită specificului structurii sale legale, infracțiunea de obicei poate exista doar la anumite categorii de fapte cum ar fi vagabondajul, cerșetoria, prostituția, jocurile de noroc ilicite, care, prin natura lor subiectiv-obiectivă, se pretează la formarea unei obișnuințe a făptuitorului și care, În singularitatea lor, ca acte izolate, nu prezintă pericolul social pentru incriminarea acestor fapte ca infracțiuni. Prima tentativă a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fire de luptătoare, calități de lider natural, tot ce trebuie ca să facă treabă remarcabilă printre ai săi... În loc de asta, după ce și-a probat talentul și valoarea, e luată la bătaie de milițieni (care acum pozează în pensionari amabili), închisă pentru vagabondaj și prostituție, împinsă la exil. La fel ca ea au pățit și celelalte componente ale formației Catena: Lidia Creangă, Elvira Iancu și Ortansa Păun. Istoria lor se poate afla, povestită chiar de ele, clickuind pe Internet câteva minute... Am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
se mai uita la el. Coborî iar privirea în dosar și i se adresă celuilalt polițist: — Ia și dosarul ăstuia și pune-l laolaltă cu celelalte. Să le ducă un curier la judecător, la Milleroni, ca să semneze ordinele de expulzare. Vagabondaj, pericol pentru siguranța publică... știi, ca de obicei. Să-i trimită pe toți înapoi acasă. În drum spre ușă, comisarul Scarpetti aruncă totuși o privire spre bărbatul încercănat de pe scaun. Privirile celor doi se întâlniră o clipă. Italianul și-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
descoperi liniștea decât în comuniunea cu elementul care îi absoarbe în pântecele sale. Departe de baza din Bastia ce încearcă zadarnic să reia legătura radio cu el spre a-l avertiza de pericolul iminent al avioanelor inamice, Saint-Exupéry se abandonează vagabondajului oniric ce devine o anticameră a morții. Pilotul lui Pratt mediază între universuri și posedă acel cavalerism suicidar ce este inaccesibil ființelor terestre. Ultimul zbor al lui Saint-Exupéry este coborârea în tainele unui destin care se scrie sub semnul, geamăn
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
impresionant. Deținuții politici se adunau în curtea închisorii, înainte de sunarea stingerii, în jurul unui tricolor, să cânte imnuri patriotice, sfârșind totdeauna cu Marseillesa. La cuvintele "Amour sacré de la patrie", toți îngenunchiau. De sus, din celulele de lângă streașină, corul copiilor condamnați pentru vagabondaj, sămânța revoluțiilor viitoare, relua accentele Marseillesei și culmina cu imnul tineretului republican de pe atunci: " Nous entrerons dans la carrière Quand nos ainés n'y seront plus; . . . . . . . . . . . . . . . Nous aurons le sublime orgueil De les venger ou de les suivre." Bătrânii defilau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mă bătea, scăpam de-acolo, mă dezlega sor-mea. Și plecam. Dacă mă prindea poliția, mă puneau să fac curat acolo, seara. Dup-aia m-au dus în centrul de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stradă. „Slavă Domnului - își zicea în drum spre bulevardul Alameda -, slavă Domnului că știu unde mă duc și că am unde să mă duc! Dulcea mea Eugenia e o binecuvântare a lui Dumnezeu. A dat un scop, un reper final vagabondajelor mele pe străzi. Am acum o casă de pândit, am confidentă o portăreasă...“ În timp ce vorbea astfel cu sine trecu pe lângă Eugenia fără a-i observa nici măcar strălucirea ochilor. Ceața spirituală era prea deasă. Eugenia însă, în ce-o privește, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
and understanding, Oxford, 1993, 1995, 1999, 2002. Bill Mander, On Oxonian Progressivisms and Consevatisms, Oxford, 1999. Buna Măriții, Fapte și povești pentru copilă, Sâncrai, 1955-1977. Cătălin Zamfir, Nimic nu-i mai practic decât o teorie bună, București, 1976-1978. Cornel (Co), Vagabondaj de adolescență, Hunedoara, 1970-1974 (plus). Cornel C., Nathaniel, București, 1996-2004. Cornelia G., Dragii mei neînțelepți, Foișorul de foc,1985-2004. Cristi Petru, Personaj din Cadmav și alte povestiri, București, 19978-1997. Cristi Pârvulescu, Profesia mea: democrația, București, 1993-2004. Cristina Z., Roumanie, mon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde Întoarce tramvaiul 19, cu care vorbea ore În șir, avea un zâmbet misterios și o privire curată, Îi plăceau și acum pisicile, și umbla fleandura, mai ales când era timp frumos, dintr-o parte Într-alta a orașului, avea vagabondajul În sânge, la 25 de ani părea de 14, nu se gândea la viitor, dar nici viitorul la ea, auzise de tam-tam-ul cu Europa, dar nu se bucurase decât de valurile de confetii și artificiile de Anul Nou, și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult Antoniu, În sălbăticia, primitivismul și degradarea patibularilor din ghetou. Plăcințica avea structură de Înger, așa cum are orice ființă făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare dată și mai multă bunătate și lumină acestei ființe rătăcită În lumea asta aspră și nemiloasă. Nu ura și nu se plângea niciodată. Antoniu știa că undeva, Într-un dicționar medical, exista un nume de boală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai trebuie pașaport pentru multe țări din Europa, spune fata cu un entuziasm copilăresc. Eu m-aș duce În Africa, dar e prea departe și ai nevoie de pașaport. Mă mulțumesc și cu țări din Europa, dar am auzit că vagabondajul e interzis prin lege În multe din ele. M-ar Închide și mie nu-mi place să stau Închisă ca un canar Într-o colivie. Mie Îmi place să merg, să privesc cerul, cred că-l privesc de câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a durut-o foarte mult. Ea are Încredere În continuare nu numai În oameni, dar și În obiecte și În animale, păsări, stele, În mâncăruri și În legi pe care și le-a născocit ea. Una din ele este ,,legea vagabondajului,,.și nimeni și nimic În lume n-ar putea-o hotărî să nu o respecte. Antoniu este poate un bunic de prin poveștile copilăriei, ce-i drept mult mai instruit, un bunic care-i vorbește tot timpul despre lucruri, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă ești! Mie nu mi-a lipsit nimic, nu m-a Împins nimeni; am pierdut tot, vagabondez și cerșesc de aproape trei decenii.,, -Poate și tu suferi ca și mine de sindromul vagabondajului. Nu pot să dorm decât cu privirea la cer. Nimeni și nimic nu mă poate ține În loc. Să nu te sperii dacă am să dispar Într-o bună zi. Și să nu mă cauți. Oricum n-ai să mă găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și nici prin gând nu-i trecea că vraja va dispărea odată cu mirosul de scorțișoară și zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doar și poate, dar, o mutație teribilă În viața lui avea nu peste mult timp, să-i aducă tatălui sfârșitul, iar lui să-i mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de ea. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are rost să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările de bloc sunt nesigure, băncile din parcuri nu au acoperișuri, canalele de scurgere sunt pentru șobolani, ghetourile sunt supraaglomerate... Douăzeci și șase -Nu vă supărați, fac un reportaj cu și despre cerșetorii patriei, și, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arunce, să nu-l mai vadă. O voce ,,Ai citit cândva atâtea cărți, ai văzut atâția oameni, ai trăit atâtea, și nu știi ce Înseamnă revenirea la viață? Ai văzut-o pe Plăcințica? A revenit la viață, a renunțat la vagabondaj, la cerșetorie, a lăsat În urmă viața mizeră și nesigură, și acum se mișcă prin lume dezinvolt, dând lecții de atașament față de Uniunea Europeană. N-ai fi zis atunci când ai cunoscut-o, că ființa aceea ciudată și plăpândă ca o ierbușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]