552 matches
-
asemenea, în apropiere, cum era și câmpul de luptă unde clanurile Asai și Asakura ținuseră piept clanului Oda, transformându-se în munți de cadavre. Cu gândul la acele ruine și bătălii trecute, se putea înțelege că frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Între timp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moarte. Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile tuturor vasalilor încetară, iar Muneharu păru să aibă puțin timp să respire, Gessho, fratele său mai vârstnic, veni să-i vorbească. Am auzit tot ce-ai spus, zice Gessho. Dar nu e nevoie să mori. Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde greșisem. — Când o să fie plină de oameni, o să fie grozav, m-a asigurat Brigit, după care și-a mușcat pumnul și a scos un vaiet înăbușit. —Brigit, suntem terminate, nu-i așa? am întrebat-o în clipa în care mi-am dat seama de dimensiunile nebuniei mele. Cum de mă putusem gândi că aș fi demnă să dau o petrecere la care să invit oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sunteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă... — Nu aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să râd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar aș minți. De ce nu vrei să lăsăm lucrurile așa și să mai discutăm despre asta peste vreo doi ani, atunci când Milly o să fie puțin mai mare? — Pentru că am treizeci și cinci de ani. De-acum Susan ajunsese să se exprime în vaiete. Peste doi ani, șansele ca să rămân gravidă vor fi și mai scăzute, iar diferența de vârstă dintre Milly și copilul pe care am putea sau nu să-l avem o să fie și mai mare, ceea ce înseamnă că va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plec în zori. Apoi o să ai grijă să strângeți corturile și să-i duci pe ai mei departe, la guelta Huaila, acolo unde a murit prima mea nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te cheamă? ― Pe mine, don' plutonier?... Orbișor Leonte! zise omul intrând în cancelarie cu Boiangiu. Câteva minute se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu imputare: ― Uite, așa mă jeluiam și eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-ar fi dat peste ea țăranii, ar fi omorît-o, negreșit. Și plutonierul lăcrimă puțin și apoi alergă la primărie, la datorie. Pe la ora nouă, când sosi trăsura cu prefectul și prim-pro-curorul, ancheta era în toi. De la cârciumă se auzeau vaietele și țipetele mulțimii de țărani ce umplea ulița, curtea și grădina primăriei. Cordoanele de soldați vegheau ca nu cumva să fugă cineva înainte de a fi cercetat. Totuși, rezultate deosebite încă nu se obținuseră. Două echipe de soldați cu vergi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar mai aproape, prefectul Baloleanu ieși din curtea plină de țărani, urmat de primul-procuror Grecescu, de maiorul Tănăsescu și de căpitanul de jandarmi Corbuleanu. (Căpitanul Lache Grădinarii, care ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ash. Se afla de fapt pentru prima oară singură aici. Sentiment nou, de care să profite. Bine! Dacă avea într-adevăr de gând să se măsoare cu analiza ECIU, era vremea să se pună pe treabă. Un buton apăsat... și vaietul înfiorător și chinuit traversă puntea. Ripley reduse volumul numaidecât. Își dăduse seama, asemenea lui Lambert, că putea concepe foarte ușor acest semnal ea fiind o voce. Iată o idee mai mult fantastică decât științifică, se gândi. Lasă fetițo; vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat, iar semnalul sonor nu-i mai alarma. În ciuda eforturilor lor aparatul tăcea în continuare. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gândi să spună ceva, dar o văzu pe Lambert dând energic din cap. Chiar dacă Parker se înșela, ce aveau de pierdut? Doar puțin aer. Pe de altă parte, dacă știa ce făcea... ea coborî o manetă. Pe puntea inferioară, un vaiet, ca un geamăt, ajunse la urechile lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse virajul frânase instinctiv. Scoase un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată treaba de la capăt? Ar fi vrut să piară tot ceea ce ținea de el! Mâinile îi alunecau pe metalul ud. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mare, după care m-am așezat pe o bancă de unde puteam privi mai bine dâmbul ce domină portul, unde și-ar fi instalat Xerxes tronul, și mi-am amintit ce povestește Eschil, care a fost hoplit la Sa-lamina, că vaietele și plânsul se revărsau până departe. În acest timp, auzeam, din când în când, frânturi dintr-un rock, urlat de difuzoare pe terasa restaurantului unde mâncasem. Nu sunt, ca melomanii înrăiți care consideră "barbar" tot ce se află dincolo de muzica
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dar ei nu-l văzuseră și nu mai știau unde să se ascundă cînd a Început să plouă cu bulgări de pămînt ca niște gloanțe, gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul ei, fără să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]