878 matches
-
țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii trebuie să fi fost o realitate istorică, nu legendă. La 1314, este menționată încă o năvălire a tătarilor în regatul vecin, împreună cu "schismaticii", valahii de la sud de Carpați, de-aici deducem că la acea dată românii se aflau încă sub dominația lor. Putem presupune și altceva: acea luptă cu tătarii desfășurată cândva, la o dată neprecizată, la începuturile Țării Românești, chiar victorioasă, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epocă, aflat chiar în vecinătatea Moldovei. Gh. Brătianu se întreba: ducele Ramunc, mit etiologic sau figură istorică? El menționează că poate fi o referire (aluzie) la "partea de miazănoapte a Moldovei" și după "ambianța istorică" din jurul "ducelui Ramunc" și a "valahilor", înclină spre opinia lui Iorga despre o figură istorică reală. Istoricul (Gh. Brătianu) face referire la relatarea misionarului franciscan, Giovanni da Pian del Carpini (vezi mai sus): "Iar la ieșirea din Cumania, am întâlnit pe ducele Roman, care intra la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a închinat împreună cu voievozii ruteni hanului tătăresc? Poate fi un voievod al "valahilor" (românillor) din sudul Poloniei (Galiția), la nord de Carpați, dar și un voievod din partea de nord a viitoarei Moldove. Mici formațiuni existau aici încă din secolele XII-XIII, dar numele lor nu-l cunoaștem. Nimic nu ne împiedică să considerăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este menționat în același an cu voievozii români de la sud de Carpați, în Diploma Ioaniților. În sfârșit, să amintim, înainte de descălecatul Moldovei, și informațiile din textul cronicii lui Thomas Tuscus: el menționează, pe scurt, un război (conflict) între "bruteni" și "valahi" (români), în anii 1276-1277. A. Sacerdoțeanu consideră că este vorba despre rutenii din Halici. G. Popa-Lisseanu crede că în cronică se face referire nu la "bruteni", ci la "pruteni", adică români din regiunea Prutului superior. La rândul său, Mihail Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc) a luptat efectiv cu oștile lui Bogdan, căci s-a ales cu răni grave. Regele Ludovic a încercat de mai multe ori să readucă la ascultare pe "valahii rebeli ce s-au abătut de la calea fidelității", dar tentativele sale s-au frânt de rezistența acestora. Scopul expedițiilor era "in restauratione terre nostrae Moldaune", cf. unui document al cancelariei regelui din 1360 (DRH D, I, p. 75-78). Regele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din textele (cronicile) citate, că domnul Moldovei, Petru Mușat, controla, în 1386, teritoriile din Podolia (dincolo de Nistru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de George Uscătescu, Vintilă Horia, Valeriu Anania, Pamfil Șeicaru, Nicu Caranica, Lucian Blaga, Ștefan Baciu, Vasile Vasilachi, Dumitru Ichim, Ana Blandiana. Se traduce din Grigorie de Nazianz și Rabindranath Tagore. Valeriu Anania tălmăcește în română Acatistul Sfântului Nou Mucenic Ioan Valahul. Alți colaboratori: Aurelia Diaconu, Pan M. Vizirescu, Felix Dubneac, Nicolae Mladin, Petre Pascu, Gabriel Popescu, Traian Radu, Valeriu Streinu, Sandu A. Tudor. A.S.
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
pe care descălecaseră ei. Sălbatecii cumani arseră, părăduiră și pustiiră de atunci încoace în escursiunile lor prădalnice atât provinciile bizantine din vecinătatea lor cât și Rusia și Ungaria. Autohtonii sugjugați din Cumania de pe atuncea, numiți în de comun vlahi "[... ]", "vlahi", "valahi", dar numindu-se ei în de ei români, se considerau de când se pomeniseră ca cetățeni ai împărăției bizantine, se țineau cu tărie de biserica greco-orientală, sufereau însă cumplit sub apăsarea invaziei barbare {EminescuOpXIV 155} și începură a răsufla mai liber
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și alianța cu Musa. Mahomed însuși restabili mai întîi liniștea în partea asiatică a împărăției, apoi purcese spre Dunăre, luă cetățile Isacce și Drista-Kale (Silistria) întări Giurgiul c-un fort și puse în el garnizoană câtă trebuia pentru a îngreuia valahilor trecerea Dunării. Înghesuit astfel și nesimțindu-se egal cu puterea osmană, Mircea trimise în anul 1414 soli proprii la Curtea din Adrianopol, ceru și căpătă pace, încheie despre aceasta un tratat, se îndatori să plătească un tribut anual în feliul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-lea (86, pp. 154-162). într-o carte din 1854, trecând în revistă vrăjile și acțiunile magice practicate de românii din Transilvania, folcloristul Fr. Müller se declara surprins că „nu se găsește atestat nici un proces de vrăji- torie îndreptat împotriva unor valahi” (50, p. 57). Și alți autori (Artur Gorovei, de exemplu) au susținut că judecățile și execuțiile priveau în exclusivitate pe „vrăjitorii” din rândul populației maghiare și săsești din Transilvania. Astfel de aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu realitatea. În anul 1753, de exemplu, la Tg. Mureș a fost condamnat la moarte, pentru vagabondaj și vrăjitorie, și ars pe rug pe malul Mureșului un „vrăjitor” român, János Oláh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultima semnalare documentară privind execuția unui presupus vrăjitor din Transilvania (86, p. 160). La câțiva ani după această dată (în 1758), împărăteasa Maria Tereza i-a alungat pe reprezentanții Ordinului Iezuiților și a pus capăt execuțiilor de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Europei a bogatului fond de creații în proză ale poporului român. SCRIERI: Grigorii Țamblak. Ocerk ego jizni, administrativnoi i knijnoi deiatelnosti, Sankt Petersburg, 1904; Slavianskie i russkie rukopisi rumâniskih bibliotek, Sankt Petersburg, 1905; Iz istorii slavianskoi pismennosti v Moldavii i Valahii, [Sankt Petersburg], 1906; Iz istorii slavianskoi propovedi v Moldavii, [Sankt Petersburg], 1906. Traduceri: Skazocinâe sokrovișcea zabâtogo ugolka. Sobranie rumânskih skazok i leghend, Moscova, 1902; ed. 2, Moscova, 1908. Repere bibliografice: Damian P. Bogdan, Texte slavo-române în lumina cercetărilor rusești, București
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în zdrențe” (Artiști). Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
vocea unui amfitrion bucureștean (Ion Bibescu) nu conteneau a se mândri 25. Popasul nocturn făcut la Călărași i-a prilejuit neobositului călător american câteva constatări voit concluzive, desprinse din peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el - nu se consideră un popor ocupat, iar datorită ultimelor împrejurări tind tot mai mult spre diminuarea vechilor adversități față de turci. Obligațiile cumplite impuse lor de ruși, perfidia austriecilor, depărtarea raselor galice și italiene cu care românii simpatizează în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cât despre numirea de România, este sigur că, în limbajul uzual, folosirea acestui cuvânt n-ar avea nici un inconvenient serios. El corespunde singurei exprimări care există de mult în limba acestor populații pentru a numi împreună pe moldoveni și pe valahi“1. Dar, după cum era de așteptat, Turcia, Austria și Anglia au protestat impunând, pe cale diplomatică, păstrarea numelui de Principatele Unite prevăzut prin Convenția de la Paris. „Ambasadorul Austriei și cel al Angliei - afirma Thouvenel - mi-au făcut deja cunoscut că guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parte a lucrărilor lui Liprandi rămase în manuscris, ce se referă la istoria Basarabiei, se păstrează la Arhiva Centrală Istorică de Stat a Rusiei din Sankt Petersburg. Le menționăm doar pe cele mai valoroase: I. Liprandi, Drevnjaja i novaja istorija Valahii (istoričeskoe isledovanie o narodah s otdalennoi drevnosti obitavših Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valoroase: I. Liprandi, Drevnjaja i novaja istorija Valahii (istoričeskoe isledovanie o narodah s otdalennoi drevnosti obitavših Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že v Adrianopole, 1830, AISRL, f. 673, dosar 231; Istoričeskoe, statističeskoe i voennoe opisanie Bessarabii (ot basnoslovnyh
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že v Adrianopole, 1830, AISRL, f. 673, dosar 231; Istoričeskoe, statističeskoe i voennoe opisanie Bessarabii (ot basnoslovnyh vremen do 100 g. do Roždestva Hristova, o bessah i ot veka do zavoevanija provincii Trajanom), 1823, AISRL
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
SMBSR) în fondul lui Liprandi. Dintre acestea, amintim: Zapiska o službe I. Liprandi, 1860, SMBSR, f. 18, dosar 7, fila 57; Priloženia k zapiskam o službe I. Liprandi, 1860, SMBSR, f. 18, dosar 7, fila 57; Kratkoe statističeskoe opisanie Moldavii, Valahii, Serbii, Bolgarii, sostavlennoe dlja Gosudarja Imperatora po prikazaniju. 3 aprelja 1828g, SMBSR, dosar 7, fila 57. • În Biblioteca de Stat a Uzbekistanului, la rubrica Ališer Navoj, se păstrează 189 de volume cu mențiunea „de Liprandi“. Istoricul din Tașkent E. Betger
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Russov, Certy drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, 1823, AISRL, f.673, inv. 1, dosar 293. • N. Nadeždin, Progulka po Bessarabii, în „Odesskij almanah“ (Odessa), 1840, p. 308-447. • I. Liprandi, Opyt izloženija drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, Moldovy i Valahii ot otdalennyh vremen do okončjatel’nogo pokorenija Trajanom v 105 g, 1828, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 245, p. 132. istorico-politic34, în care, potrivit lui I. Liprandi, istoria veche a spațiului extracarpatic a fost în întregime ignorată. Tendențiozitatea studiului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, București 1936; Pușkin și România: Viața și opera lui Pușkin în Basarabia și influența sa asupra scriitorilor români, București, 1937; Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966; Pușkin v Moldavii i Valahii, Moscova, 1979. Repere bibliografice: Paul Cornea, Știri noi despre Asachi, Negruzzi, Kogălniceanu, Hasdeu etc. și relațiile literare româno-ruse în prima jumătate a secolului al XIX-lea, VR, 1966, 12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 276-277. V.C.
DVOICENCO-MARKOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286925_a_288254]
-
marele căpitan Georgiu Basta”, căci împăratul le zisese să fie „un singur gând și cuget”. Dar - își încheie S. evocarea - „pizma s-a făcut cuțit în inima acestuia”, căci zicea: „Ce ne folosim, dacă Mihai va lua coroana? Și un valah ca el să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un detașament de „uneltitori ca să-i ia viața”. Crezând că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]