KorAP: Find »[drukola/base=valent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 >

346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

trăiau acolo vegheau în taină asupra lor. La fel și tatăl, și bunicul samuraiului aveau să facă parte din valea aceea atâta vreme cât neamul Hasekura avea să existe. Aceste suflete stinse nu-i puteau îngădui samuraiului să devină creștin. Părintele iezuit Valente se ridică încet de pe scaun. Își înclină și el capul în fața episcopilor și își împreună mâinile pe piept. Cu un glas puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am stat în Japonia, am văzut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nenumărații nobili japonezi. Chiar dacă acești trimiși au dobândit încuviințarea împăratului Japoniei pentru a veni aici, totuși cred că nu se poate spune că ei sunt soli oficiali ce reprezintă întreaga Japonie. Își duse mâna la gură și tuși încet. Părintele Valente nu-și întărea glasul și nu încerca să-i atragă de partea sa pe episcopi prin întreruperi, așa cum făcuse Velasco. Pur și simplu vorbea despre fapte cu un glas rar și monoton. Cu toate acestea, părintele Valente îl lovea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tuși încet. Părintele Valente nu-și întărea glasul și nu încerca să-i atragă de partea sa pe episcopi prin întreruperi, așa cum făcuse Velasco. Pur și simplu vorbea despre fapte cu un glas rar și monoton. Cu toate acestea, părintele Valente îl lovea pe Velasco încă de la început acolo unde îl durea mai tare. — Adineauri părintele Velasco ne-a spus că japonezii nu îndură să fie disprețuiți. Ne-a mai zis că sunt așa de înțelepți, vicleni și ascuțiți la minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce se liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
le-a trimis nemijlocit în Filipine acum zece ani arată limpede că dorește el însuși să facă negoț cu Nueva España. În plus, toată lumea știe că în urmă cu treizeci de ani, Ordinul Sfântul Petru din care face parte părintele Valente a trimis în țara noastră, precum și la Roma niște tineri de rând pretinzând că sunt soli oficiali, fii de nobili stimați. După ce Velasco se așeză, părintele Valente se ridică agale de pe scaun cu un scârțâit. Și de data aceasta își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
urmă cu treizeci de ani, Ordinul Sfântul Petru din care face parte părintele Valente a trimis în țara noastră, precum și la Roma niște tineri de rând pretinzând că sunt soli oficiali, fii de nobili stimați. După ce Velasco se așeză, părintele Valente se ridică agale de pe scaun cu un scârțâit. Și de data aceasta își împreună mâinile pe piept și își drese glasul de două-trei ori. — Este adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
capăt prigoanei creștinilor. Însă eu... sunt încredințat că putem șterge ura japonezilor față de creștini pe care voi le-ați trezit-o! Velasco strigă din toate puterile, uitând că de față erau și episcopii. Văzând obrajii aprinși ai lui Velasco, părintele Valente arboră același surâs compătimitor de adineauri. — Oare putem să le ștergem ura? Nu cred că va fi chiar așa de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama că... din întreaga lume japonezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama că... din întreaga lume japonezii sunt poporul cel mai puțin înclinat către credința noastră. În clipa aceea, zâmbetul acela batjocoritor dispăru de pe chipul părintelui Valente și acesta îl privi cu întristare pe Velasco. — Prin firea lor, japonezii nu au nici o înclinație către absolutul care trece dincolo de ființa omului, către existența de dincolo de natură, către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am dat seama de asta... abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Chiar și natura care pentru noi este cu totul separată de ființa omului, pentru ei este o ființă care învăluie întreaga omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a omului. — Atunci... clătină neîncrezător din cap unul dintre episcopi, credincioșii japonezi care numărau într-o vreme patru sute de mii suflete... în ce credeau? Părintele Valente răspunse încet, cu privirile pironite în pământ: — Nu știu, și închise ochii îndurerat. Când împăratul a oprit învățătura creștină, jumătate din ei au pierit ca un fum. — Au pierit ca un fum? — Da. Până și japonezii pe care îi socoteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
credință, atunci aproape toți sătenii se depărtau de biserică. Și, uimitor lucru, chipurile lor arătau de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici sufletul nu-i mustra că-L lepădaseră pe Domnul? — Ori de câte ori mă uitam pe hartă înainte, murmură părintele Valente cu ochii închiși, forma Japoniei mă ducea cu gândul la o șopârlă. Dar după aceea mi-am dat seama că nu numai Japonia, ci și japonezii înșiși prin firea lor, seamănă cu niște șopârle. Noi, misionarii, am fost ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
propovăduit în Japonia vreme de șaizeci de ani, japonezii nu s-au schimbat nici un pic. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte ... Lămurește-ne, părinte Valente! — Japonezul nu trăiește nicidecum ca o ființă separată. Noi, misionarii europeni, n-am știut acest fapt. Să ne închipuim că avem aici un japonez. Noi încercăm să-l creștinăm. Dar în Japonia nu era niciodată vorba de un singur om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
satul, neamul, părinții și strămoșii. Când spun că s-a întors la felul de-a fi de dinainte, vreau de fapt să spun că s-a întors la acea lume de care e atât de legat. — Nu înțelegem bine, părinte Valente. — Atunci, îngăduiți-mi, vă rog, să dau un exemplu. Când primul misionar al Japoniei, Francisc Xavier, a început să propovăduiască în sudul Japoniei, cea mai mare piedică de care s-a lovit a fost următoarea. Japonezii i-au zis așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
părinții și strămoșii noștri răposați.” Acesta nu este un simplu rit strămoșesc, ci o credință adânc înrădăcinată. Nouă nu ne-au fost de ajuns nici șaizeci de ani ca să ștergem această credință. — Onorați episcopi, strigă Velasco întrerupându-l pe părintele Valente, cuvintele părintelui sunt niște înflorituri grosolane. Și în Japonia sunt martiri care și-au dat viața pentru învățătura creștină. De ce spune el că japonezii n-au crezut în Dumnezeu? Speranța de-a propovădui cuvântul Domnului în Japonia nu a pierit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta. — Eu nu tăgăduiesc botezul lor. Părintele Valente se ridică oftând de pe scaun. Trase adânc aer în piept ca și cum era un chin pentru el să-l înfrunte pe Velasco. Dar în același timp mă întreb dacă au cerut din inimă să fie botezați? Ce vrei să spui? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând răbda Velasco îl întrerupse iarăși pe părintele Valente chiar în mijlocul vorbei. Vreau să răspund cuvintelor jignitoare ale părintelui Valente pentru a apăra onoarea celor treizeci și opt de negustori japonezi și a solului care se pregătește cu bucurie să devină creștin. E trist că astfel de cuvinte vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând răbda Velasco îl întrerupse iarăși pe părintele Valente chiar în mijlocul vorbei. Vreau să răspund cuvintelor jignitoare ale părintelui Valente pentru a apăra onoarea celor treizeci și opt de negustori japonezi și a solului care se pregătește cu bucurie să devină creștin. E trist că astfel de cuvinte vin din partea unui om al bisericii. De ce? Pentru că aceste cuvinte arată dispreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în schimb libertatea de a propovădui, chiar și cu mai multe sau mai puține îngrădiri. Aceasta este părerea noastră. Prigoana nu e nici vremelnică, nici veșnică. Nouă ne stă în putere s-o oprim. Vrem să auzim și părerea părintelui Valente. Episcopul care vorbise mai întâi dăduse din cap încuviințând cuvintele lui Velasco, apoi îl îndemnase să vorbească pe părintele Valente care stătea cu privirile pironite în pământ și mâinile împreunate. — Prigoana va continua, răspunse tărăgănat părintele, tușind iarăși. Acum credința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu e nici vremelnică, nici veșnică. Nouă ne stă în putere s-o oprim. Vrem să auzim și părerea părintelui Valente. Episcopul care vorbise mai întâi dăduse din cap încuviințând cuvintele lui Velasco, apoi îl îndemnase să vorbească pe părintele Valente care stătea cu privirile pironite în pământ și mâinile împreunate. — Prigoana va continua, răspunse tărăgănat părintele, tușind iarăși. Acum credința creștină este oprită doar într-o parte a țării, dar această stare de fapt se va răspândi în toată Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-Ți vei întoarce fața de la Japonia și dacă Te-ai răstignit pe cruce și pentru Japonia, atunci facă-se voia Ta. Japonia. Japonia cea vicleană. Japonia - întruchiparea șireteniei. Japonia, atât de pricepută la tras pe sfoară. Întocmai după cum spune părintele Valente. În această țară nu se găsește nici cea mai mică dorință de a căuta veșnicia și tot ceea ce depășește omenescul. Așa este. În această țară nu se află pe nicăieri nici o ureche care să-Ți asculte învățăturile. Așa este. Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și vărul meu presimt că dintre episcopi, cei mai mulți înclină să susțină că solii japonezi trebuie recunoscuți ca trimiși oficiali și tratați ca atare, precum și că se cuvine să ceară o întrevedere cu regele Spaniei. Nu știu de ce, dar atât părintele Valente, cât și Ordinul Sfântul Petru care-l sprijină păstrează tăcerea în legătură cu acest lucru. Încă nu-mi dau seama dacă tăcerea lor este un semn al înfrângerii. — Au pierdut lupta. Până și eu sunt nevoit să mă închin în fața ta. Unchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Senior Tanaka și cu mine vrem să ne întoarcem cât mai repede acasă și să mâncăm iarăși orez și miso. În ultima vreme, m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele Valente stăteau așezați pe aceleași locuri ca și data trecută. Față în față cu ei, episcopii îmbrăcați cu haine negre se înșiruiau la fel de solemni ca în ziua dezbaterii. Clopoțelul sună, semn că lucrările adunării erau deschise. Din mijloc, se ridică un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca în ziua dezbaterii. Clopoțelul sună, semn că lucrările adunării erau deschise. Din mijloc, se ridică un episcop și începu să citească hotărârea de pe o foaie de culoarea fildeșului: — Cercetând dările de seamă făcute de curând de către părintele Lope de Valente, supraveghetor pentru Orient din partea Ordinului Sfântul Petru și de către părintele Vrais Luis Velasco din partea Ordinului Sfântul Pavel, astăzi, treisprezece ianuarie, prin puterea cu care a fost învestită, Adunarea Episcopilor din Madrid dă următorul răspuns celor două părți și îl înaintează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a-i primi într-o întrevedere pe acești soli japonezi și de a cerceta cu toată considerația necesară scrisorile de credință pe care le-au adus solii. Episcopul citi hotărârea cu poticneli și bâlbâieli. Ca și data trecută, părintele Valente stătea cu privirile pironite în pământ și din când în când tușea. Cine știe de ce, părea neatent, ca și cum ar fi ascultat niște vorbe fără nici o legătură cu el. Velasco ar fi vrut să arunce o privire în spatele său. Acolo, așezați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu mult timp înainte și că el însuși se așteptase la o astfel de hotărâre. — Înainte ca episcopii să consimtă din nou la hotărârea de mai sus, vom asculta părerile potrivnice față de această hotărâre ale părintelui Velasco și ale părintelui Valente. Episcopul își coborî privirea către cei doi în timp ce înfășura foaia de culoarea fildeșului. Așa era obiceiul, să se asculte și părerile potrivnice, dar era numai o formalitate. Nu se obișnuia să se împotrivească cineva la o hotărâre sau la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]