582 matches
-
a se însera, vara, și, ieșind în uliță, îl zăream pe "unchiul George" înconjurat de bătrâni și femei, îmi venea să intru în pământ. Știam ce avea să urmeze. Tata uita atunci și de bursele de la "Spiru Haret" și că vanitosul său cumnat se simțea, inclusiv în praful uliței, ca la catedră. Se apropia și îi strica expozeul, corectîndu-l. 34. Nu mă pot imagina îmbătrînind într-o cârciumă din Lisa. Bețiile (mai puțin cele ale tatălui meu care erau vesele, inofensive
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doar un accident statistic sau o schimbare mai semnificativă a gustului popular? Până și cuvântul popular suna țintit. Nevoit, răspunse: Presupun că m-am bucurat de genul de atenție care produce, inevitabil, un efect negativ. Auzi și el cât de vanitoase îi erau cuvintele chiar în timp ce-i ieșeau pe gură, cuvinte pe care acești cercetători aveau să le trâmbițeze acum. Până-și va ține discursul, toată asistența le va fi auzit deja. Unul dintre organizatorii conferinței, un „psihoterapeut holist“ din Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în acele clipe, n-aș fi avut nicio ezitare : copilul. Am văzut acest orizont de
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
este ea, Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care provoacă boli grave. Zmeii aceștia mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a familiei mele. Mi-a promis că, împreună cu copii ei, va face din acest pământ o grădină cum nu s-a mai văzut. Și eu și oamenii ne-am pripit și i-am dat o parte din munți pe mână. Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile ce scrie pe fiecare. V-am spus doar că noi vedem tot. Împreună cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei. Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește laudele, minciuna, hoția și alte asemenea purtări nelegiuite. Fratele lui, Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i pasă, pentru că el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i pasă, pentru că el, Vanitosul, poate cumpăra orice, poate cumpăra laude oricând și nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el): Voi avea grijă să fiu mereu un tip bine, să locuiesc într-un palat tot mai mare, cu pereți căptușiți cu aur și argint, voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: "N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încît nimeni nu poate intra fofilîndu-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sânt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod a n-am greutăți la poartă". Sau: De multă vreme, inchizițiile nu se mai ocupă de treburile cerului. Au coborât la cele trecătoare și numai pe acestea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe mine În valoare, dar i-am Împărtășit toate convingerile pînă foarte tîrziu, cînd am Început să fac o selecție și să-mi spun că se putea trăi și fără să crezi neapărat În Dumnezeu. Am fost un adolescent destul de vanitos, dar am fost și un adolescent foarte religios. Am povestit cum Îl Însoțeam pe tata În cinecluburi, dar nu am simțit mai puțină satisfacție cînd mi-a propus să merg la liturghie Împreună cu el, atunci cînd s-a petrecut acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: „N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încât nimeni nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sunt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți la poartă”. Sau: „De multă vreme, inchizițiile nu se mai ocupă de treburile cerului. Au coborât la cele trecătoare și numai pe acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai inscripțiilor de pe piastru și irmilici, Balcanul întreg, Balcanul contimporan, în frunte cu noi, românii, se avîntă prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern - revoluționar, vanitos, violent, barbar, năvalnic, imitativ și lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbelor care mi-au ajuns la urechi. ― Ce vorbe? ― Aș prefera să nu te supăr... ― Acum, nu mă mai poate supăra nimic Pentru că nu mă mai surprinde nimic ―Te-ai ridicat, oare, deasupra tuturor vanităților, tu, un om atât de vanitos? ― Oricum, m-am înstrăinat nu doar de ceilalți. M-am înstrăinat, cumva, și de cel care am fost. ― Chiar așa? ― Dacă-ți închipui că totul s-a mărginit la frică, te înșeli. ― Am venit aici cu dorința de a înțelege
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt o piedică în calea bucuriei sau ... o sursă pentru manifestarea bucuriei maligne. Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma "Așa-i trebuie!", nutrită de oamenii acriți, răutăcioși, vanitoși, zeflemiști și/sau invidioși. Spre deosebire de bucuria benignă, bucuria malignă contribuie la înveninarea relațiilor interpersonale. Ea este alimentată "de spectacolul umilirii celorlalți, în urma unui eșec, a unei sorți neprielnice, chiar a unei nenorociri adevărate" (Braud, 2008, p. 30). Vorbind despre acest
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
domolește patima de elogii (Braud, 2008). Adevărata lingușeală presupune "calcularea deliberată a cuvintelor și a gesturilor pentru a seduce, oricare ar fi prețul ce trebuie plătit. Este vorba, în primul rând, de prețul adevărului, bineînțeles, pentru că nu contează decât satisfacția vanitoasă a personajului tămâiat", scrie Ph. Braud (2008, p. 164). Majoritatea ființelor umane au o sete nepotolită de laude, de la cele mai stridente la cele mai subtile, iar între acestea lingușeala se dovedește a fi un mijloc cât se poate de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nemeritate; denotă în multe cazuri o dizarmonie a personalității. Folosirea ei frecventă aparține psihopaților și indivizilor cu o moralitate și educație îndoielnică. * Minciuna patologică (mitomania): este produsul unor personalități marcate psihic. La adult se disting trei tipuri de mitomanie * Mitomania vanitoasă: formă caracterizată prin arogarea de merite deosebite, de fapte neobișnuite la care a participat. Acest gen apare la debilii mintali, la isterici și imaturi. * Mitomania malignă: este mai virulentă și nocivă din cauza consecințelor pe care le implică. Pentru atingerea scopului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]