436 matches
-
auzi un pocnet înapoia sa. Și, când întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă, și aspectul general era de văluri albăstrui. Înainte ca Gosseyn Trei să aibă timp să examineze cu atenție noua ei îmbrăcăminte, femeia zise: - L-am chemat pe Breemeg. Te va duce înapoi în Polomar-ul tău. Se părea că venise momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
departe Felix, făcîndu-i un semn amical cu mâna. Ajuns acasă, intră de-a dreptul în odaia Otiliei și căută poeziile lui Samain. Le răsfoi, se lăsă pe un scaun cu ele în mână, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări noi. Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să-i vezi cum se distrează. Sigur că da. Și fata aia atît de drăguță, atît de veselă, atî de simpatică. Cu rochie albastră și vaporoasă de tul. Care și-a ridicat puțin rochița cînd s-a așezat. Care Își cuprindea cu mîinile umerii goi ca și cum i-ar fi fost frig, dar În fond nu era decît bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii. Credeam că ești jurnalist de modă. — Ce este în neregulă cu ele? întrebă Mercedes, cu un calm neașteptat. Nu există ironie. Nici contrast. Astea, spuse ea indicând către pozele cu rochiile vaporoase, ar fi trebuit făcute într-un peisaj urban. Aceleași fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz sau luând bani de la bancomat sau folosind un computer. Sună la biroul de presă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-au adunat în jurul lui Dani, în timp ce Lisa își enunța ideile. Deși Niall declara că sunt „geniale“, Ashling și Trix au făcut un schimb de priviri neimpresionate, până când Dani a fost gata. Era îmbrăcată cu una dintre creațiile nebunești și vaporoase ale lui Frieda, machiată cu urme de noroi pe față și avea paie în părul lung și negru, apoi a fost așezată pe o canapea arămiu cu alb. O pizza pe jumătate mâncată se afla lângă ea și în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul proiecta un halou vaporos la picioarele noastre. Bea se opri În pragul labirintului, uluită. Am zîmbit, recunoscînd pe chipul ei aceeași expresie pe care tata trebuie că o văzuse pe chipul meu cu ani În urmă. Am pătruns În tunelurile și galeriile labirintului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne conduse Într-o curte interioară străjuită de lămpi de gaz ce aruncau cîte-o rază peste ornamentațiile și figurile de Îngeri ale căror trăsături se destrămau În piatra Îmbătrînită. O scară urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pot vedea. Am scrutat Întunericul impenetrabil asemenea apelor unui puț. Am tras adînc aer În piept și, aproape tîrÎndu-mi picioarele, am parcurs orbește distanța care mă despărțea de bibliotecă. Marele salon oval era cufundat Într-o penurie de lumină vaporoasă, presărată cu puncte de umbră proiectate de zăpada ce cădea gelatinos dincolo de ferestre. Am măturat cu privirea zidurile despuiate, În căutarea lui Fumero, care poate că era postat lîngă intrare. Din zid se desprindea un obiect, la nici doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de timp
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vine în care plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din lume nici amintirea ei? Acest nicăieri voluptuos, dar de o voluptate fără conținut, e un extaz formal al irealității. O stare de transparență devine ființa noastră și un trandafir gândit de un înger nu e mai ușor și mai vaporos ca înariparea spre desăvârșirea planantă a neființei. Veșnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretențioasă, prin care își mulțumesc un gust trecător de nonviață. Veșnic dezamăgiți de ea, ei redevin solidari cu propriile lor fantome și iubesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca peripatetician al tristeții. Nevoia de a-ți pune capăt zilelor în inima unei femei palide, ca să-ți poarte cadavrul o nonviață... sau de a vorbi despre dragoste atât de eteric, că și fulgii să-și ceară scuze. O iubire vaporoasă ca schizofrenia unui parfum... În cafenea - mai mult ca oriunde - nu mai poți sta de vorbă decât cu Dumnezeu. Îmi mai amintesc că sânt doar auzindu-mi pașii pe caldarâm în nopți târzii. Mai fi-voi multă vreme vecin al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nimicul e un balsam existențial. În felul acesta, înțeleg mai bine înclinarea noastră bolnăvicioasă, plină de suferință pasionată, pentru femeie. Deși mai ancorată în viață decât noi, nu-i putem totuși răpi un caracter de ireal, alcătuit atât din poezia vaporoasă în care ne complăcem a o învălui, cât și din echivocul sexualității. Femeia este orice, afară de o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât prezența femeii se subtilizează într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al morții mă învăluie ca o spumă a veșniciei. Și-n lâncezeala ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața, evreii n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a pasiunii și a disprețului. Am căutat cu frenezie umanitatea și n-am găsit decât națiuni, și cu cât le-am înțeles mai bine, cu atât umanitatea mi s-a părut mai vaporoasă, mai îndepărtată și mai îndoielnică. Nici o națiune nu verifică sensul ideal al umanității, fiindcă fiecare vrea să i se substituie. Și o națiune nu este mare dacă nu încearcă să se substituie umanității. Ce-ar fi Franța, dacă nu și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț În sat. Ce zici? Bine, bodogănesc eu, trecînd În revistă noile mele rochii de șifon vaporos din dulap, Întinzîndu-mă Însă după o pereche de pantaloni scurți. Bănuiesc că boarfele mele de gală pot să mai aștepte o zi. PÎnă seara, prima petrecută de noi aici, mă socotesc că, dacă zilele ce vor urma Îi vor semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să recunosc că arăt foarte bine. O fi cumpărat Lisa tot ce era de cumpărat la magazinele de firmă din West End, dar eu mă descurc binișor cu variantele mele mai ieftine, iar În seara asta port o rochie foarte vaporoasă de șifon, care-mi scoate În evidență Începutul de bronz și plutește delicat Împrejurul genunchilor mei. — E superbă, zice Lisa cînd intru În camera de zi. De unde ai luat-o? Aș vrea să pot minți și să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu tocuri mai Înalte de doi centimetri. Iar rochia? Glumiți, nu?. CÎnd pantalonii sînt infinit mai confortabili, ca să nu mai zic de faptul că sînt practici? Uitasem cît de minunat te simți Într-o rochie, mai ales una atît de vaporoasă și de feminină ca aceasta, care-ți conferă aceleași calități. SÎnt În compania celor mai În vogă figuri ale momentului. Ce frumos. Și ce păcat că nu m-am străduit să socializez mai mult cu oamenii aceștia, la naiba, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreo stare extremă, extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește, Navagio este un loc desăvârșit și din altă pricină: există aici un soi de libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane“ (cum spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
își ridică timp de două secunde privirile de pe paginile pe care le citea și-i adresă un zîmbet barmanului. în timp ce acesta se întoarse cu spatele pentru a-mi prepara totuși cafeaua, o altă tînără femeie, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă cu pistrui roșii, ridică un deget în direcția barului ca și cum ar fi vrut să formuleze o comandă. atunci mi-am dat seama, urmărind mișcarea acelui deget, cîtă speranță adusesem eu în cafenea prin intrarea mea intempestivă. Da, am avut această
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
moment dat a început să bată vîntul și am început să adun de pe balcon tot felul de cearceafuri fine și de cămăși albe... soția mea mai pusese la uscat tot felul de perdele din in precum și alte veșminte albe și vaporoase. adunîndu-le simțeam cum toate freamătă între mîinile mele, am simțit chiar nevoia să-mi scufund fața în mormanul de pînze și texturi, uscate de vînt și parfumate... eram încîntat de acest apartament, iar din încîntarea mea deduceam faptul că era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]