1,174 matches
-
ș.a.m.d. În Să mai câștigi o zi, statutul de avocat al protagonistului-narator dă prilejul etalării unei serii de „cazuri” (procesuale, juridice), motivând mici „reportaje” sau portrete umane voite pitorești. SCRIERI: Vitralii cu păsări, București, 1967; Corrida, București, 1968; Variațiuni pentru speranță, București, 1970; Canapeaua cu pisici, București, 1971; Să mai câștigi o zi, București, 1972; Ceasornicul de aer, București, 1974; Floarea de fân, București, 1977; Ceaiul de la ora cinci, București, 1983; Tacâmuri de argint, București, 1983; A treia repriză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
1977; Ceaiul de la ora cinci, București, 1983; Tacâmuri de argint, București, 1983; A treia repriză, București, 1988. Repere bibliografice: Dinu Flămând, Adrian Beldeanu, ST, 1969, 4; Dumitru Micu, „Corrida”, RL, 1969, 41; Ioan Neacșu, „Corrida”, ATN, 1969, 10; Valentin Pașcu, „Variațiuni pentru speranță”, TR, 1970, 49; Ilie Constantin, „Variațiuni pentru speranță”, RL, 1970, 26; Val Condurache, „Să mai câștigi o zi”, CRC, 1972, 37; Nicolae Ciobanu, „Să mai câștigi o zi”, LCF, 1972, 43; Emil Manu, Adrian Beldeanu, „Floarea de fân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
de argint, București, 1983; A treia repriză, București, 1988. Repere bibliografice: Dinu Flămând, Adrian Beldeanu, ST, 1969, 4; Dumitru Micu, „Corrida”, RL, 1969, 41; Ioan Neacșu, „Corrida”, ATN, 1969, 10; Valentin Pașcu, „Variațiuni pentru speranță”, TR, 1970, 49; Ilie Constantin, „Variațiuni pentru speranță”, RL, 1970, 26; Val Condurache, „Să mai câștigi o zi”, CRC, 1972, 37; Nicolae Ciobanu, „Să mai câștigi o zi”, LCF, 1972, 43; Emil Manu, Adrian Beldeanu, „Floarea de fân”, SPM, 1978, 381; Regman, Noi explorări, 238-242. N.Br
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
1968-1973). Semnează imaginea a peste 25 de documentare pentru Studioul Sahia Film și TVR. Regizează filmul " Un pas pe lună, doi pași pe pământ" (1969), care câștigă în România Premiul pentru cel mai bun documentar al anului și "Temă fără variațiuni" (1970), selectat la Festivalul de Film Documentar de la Oberhausen, Germania • În Germania (1976-2000). Semnează scenariul și regia a 11 documentare, de 45-60 minute, pentru seria Scenes of History ("Schauplätze der Geschichte"): Budapest, Calcutta, Moscova, Odessa, Armenia, Transylvania, Crimea, Kiev, Sarajewo
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fragmentarismului anunțat, seria Numerelor în labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un popas în labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Se alătură în extras. Se vor înainta dări de seamă odată și la fel cu cea pentru Det. concentrați, trebue să se desprindă din ele în special efectivul control și la lucru și activitatea săptămânală. În cazul când se produc variațiuni de efectiv sau localitate urmează a fi menționate distinct. La nevoe se va face raport special. Rog confirmați primirea. Comand. Detașamentelor Lucrări C.F. Lt. Colonel, Panaitescu Traian *Adnotare: Am luat cunoștință. Căpt., semnătură indescifrabilă. ARHIVA INSHR-EW, RG-25.011, 34.01
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
contra, de vreme ce ea corespundea unor interese foarte generale, căci continuarea plăților externe ar fi putut să ducă la diminuarea stocului de aur în favoarea străinătății. Opoziția recunoștea că „toate măsurile pe care guvernul le ia relativ la chestiunile economice, sunt caracterizate prin variațiuni, provocând neliniștea, inerentă ruperii echilibrului normal și contribuind la excitarea intereselor personale ale tuturor celor loviți, direct sau indirect de măsurile luate de guvern”. Însă, din cauza situației externe și, ca urmare a apelului la unire și liniște lansat de guvern
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evitarea neplăcerii la Aristip, ceea ce, evident, presupune o autentică luare în considerare a viitorului la cel care este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cicoare... Vinuri scumpe nu există pe masa prietenilor; se bea, cel mai probabil, un vin de țară puțin alcoolizat, ușor. Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o dinamică fără nume, un suflu, o căldură, niște forțe, niște sensibilități precizate de fiecare dată și calificate cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aer liber dedicat... Zilei îndrăgostiților. Ce-a urmat a fost un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriașe de difuzoare de sute, poate chiar mii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
țigări și nu poate să fumeze din tutunul meu blond, pentru că e mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de capricii climaterice sau de alți factori efemeri. Ne vedeam rar Înainte, de cîteva ori pe an, dar În ultimii ani ne-am văzut chiar și mai rar, pentru că așa stau lucrurile. Îl găsesc În alt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un nou record. O biată speranță care nu rezolvă niciodată nimic. Și sub care ne adăpostim veșnic vina neterminării - natura fiindu-ne vizionară și declarativă, dar altfel Învîrtindu-ne la nesfîrșit pe același drum Închis, unde trecutul Își mută poverile, cu variațiuni de formă aproape nesemnificative, În viitor, ca și cum asta ne-am dori, ca un catîr amnezic... În 1940, România e amputată de provinciile de frontieră, după ce un an de zile mizase pe cartea neutralității beligerante, Încercînd să danseze diplomatic pe ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care trebuie s-o repar, pentru a nu-i dezamăgi. — Cred că, pentru a nu-i dezamăgi pe ascultătorii tăi, această enormă greșeală trebuie cît mai curînd reparată, repetă Vic. CÎnd urmărea să o tachineze, Vic repeta cu mici variațiuni cuvintele ei. Era, de altfel, o ironie cît se poate de binevoitoare, deși Împrejurarea Îl găsise nițel cam nervos, din cauza aspiratorului. De această dată, Însă, Christina părea hotărîtă să-și apere cu orice preț poziția. Chiar dacă Vic s-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și om. Este vorba despre concepția orientală care consideră lumea ca evoluând într-o viziune ciclică mirifică și concepția iudeo-creștină"11. Autorul citat arată: ,,În epopeea lui Ghilgameș istoria nu merge în nici o direcție. Totul este o reprezentare ciclică, cu variațiuni minore, așa cum vedem în natură, iar poveștile au loc într-o stranie buclă temporală: povestea lui Ghilgameș se termină acolo de unde a început"12. Vechiul Testament ne oferă noțiunea de progres. Aceasta este baza pe care s-a așezat civilizația occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 99. 181 "În limbaj științific, putem spune că funcția factorului de intervenție este să introducă, acolo unde acționează, un stimulent atât de bine cumpătat încât să poată izvorî din el variațiunile creatoare cele mai puternice. În limbaj mitologic, sau teologic, impulsul, sau motivul, care face ca de la o stare desăvârșită de tip yin să se treacă la o activitate nouă, de tip yang, se datorește pătrunderii Diavolului în universul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
e o iluzie a singurătății. Spune Cioran: „Ființa căreia, după Dumnezeu, îi datorez cel mai mult este Bach, fără îndoială” (III, 344). Bach, oricum, conferă atributul credinței. „Arta fugii. Când ascult, cred” (III, 190), mărturisește Cioran. Altundeva, și mai evident: „Variațiunile Goldberg. După așa ceva, nu mai e nimic de făcut. Dumnezeu este, chiar dacă nu este” (III, 189-190). Așadar, Dumnezeu ca prezență, dar ca o prezență cosmică, al cărui atribut definitoriu este sfâșierea de sine. Astfel, citim: „Dumnezeu e cineva care se
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu el. Atingeam lutul Genezei, eram ca el, eram el. Moartea nu e decât întoarcere la ceea ce suntem” (II, 334). Este extazul unui păgân care simte în lume prezența lui Dumnezeu și trăiește fiorii identificării cu el. Altundeva, generată de Variațiunile Goldberg, aceeași stare: „În Luxembourg, am închis ochii și m-am lăsat în voia ecoului pe care-l trezea în mine această muzică «superesențială» (ca să vorbesc ca misticii). Nu mai exista nimic, afară de acea plenitudine fără conținut care e singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]