3,889 matches
-
viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut și au apărut frunze micuțe și flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de primăvară. Amintirea albilor ghiocei și a primelor ciripituri vesele a fost luată de trecerea timpului. Cerul e azuriu. În zare se mai vede un colț din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat. Alina Hristea, clasa a III-a C A venit toamna A venit toamna! Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin de zăpadă, cu veșmântul scânteietor - iarna. Lucian Moroșanu, clasa a IV-a A Toamna (Codrul toamnei) Vremea din ce în ce mai răcoroasă ne introduce în mirajul de basm al toamnei. Nu s-a dezmințit și a venit și anul acesta toamna harnică contrar speranțelor și rugăciunilor tuturor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de colier negru a nopților, cu care Toamna se împodobește după ce lumina zilei se stinge. În noaptea clară, frumoasa prințesă își poartă veșmintele cu fală, făcând să strălucească stelele atinse de o pală de aer. Garda de onoare a cerului i s-a aninat prințesei în pletele de frunze galbene și roșii. Pretutindeni, Toamna își poartă paleta de culori dând strălucire sau întunecare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei, răsună glasurile elevilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de urât bătrânului rege, părăsit de supuși, părăsit de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira de Faria, zis Joao de Deus, vindecă boli, asemenea lui Jorges A. Jorges, eroul ce poate deveni "Îngerul exterminator" citat. Scriitoare pe deplin formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oglindă, unii râd fățarnic, alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
paharul cu apă fluidizată, binecuvântată de entități în timpul nopții. Ca să poți înțelege limbajul entităților și să poți comunica cu ele, hainele trebuie să-ți fie albe și imaculate, oricât de întunecate ți-ar fi gândurile. Abadiania este un univers al veșmintelor albe, o lume hiperaglomerată de îngeri căzuți ce mișună în toate direcțiile, așteptând cu o răbdare neomenească să le crească aripile. Peste tot, cozi interminabile; către camerele de energie, unde se desfășoară consultațiile sau operațiile spirituale; la farmacie, la băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul Anima & Animus ......................................... 249 Copiii și Îngerul morții ................................................... 251 "Small Talk" cu îngerul meu ....................................... 255 Ultima dilemă a Visătorului visat ............................... 259 Împărăția veșmintelor albe .......................................... 263 Considerații generate de sublimarea fericirii ............ 278 Praznicul sentimentelor (Epilog) ......................... 281 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de antimaterie țâșnită din urechile copiilor cu viorile sub braț. Mai frumoasă decât petecul de cer, mai abisală decât gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
De a fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind că acest veșmânt e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
exterioară a existenței anodine, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie. Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un cocoS ´ at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai apărut un cocoșat în literatura lumii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare de frumusețe convențională transformă proza ei într-un kitsch. Termenul de comparație care ne vine imediat în minte este desenul cu „răpirea din serai“ de pe carpetele turcești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea la îndemână un antinevralgic. indragostit ´ ii n-au nevoie de cuvinte... „Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte...“ se spune într un cântec cândva faimos (pe care George Arion, în studenție, îl parodia, propunând varianta „Îndrăgostiții n-au nevoie de veșminte...“). Unii autori își imaginează că nici ei nu trebuie să dea importanță cuvintelor atunci când scriu despre dragoste. Folosesc cuvinte, pentru că este inevitabil, dar le folosesc la întâmplare, ca și cum ardoarea iubirii ar rezolva totul de la sine. În această situație se află
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se târăsc în genunchi (sau se dezbracă în pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul acela de stea ascuns în cutia toracică? Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]