10,163 matches
-
studenției. „Sunt și eu un biet păcătos, poate că au dreptate”, mi-a replicat el. În calitatea mea de membru în Consiliul Național Bisericesc și în Adunarea Națională Bisericească am discutat, în nenumărate rânduri, între patru ochi, cu patriarhul de veșnică pomenire, Teoctist Arăpașu, despre părintele Calciu. Îl considera un preot-martir, de mare curaj întrun regim totalitar ateist. Fac precizarea, având în vedere confuzia voită s-au nu, că pe vremea prelegerilor antimaterialiste și anticomuniste ale lui Gh. Calciu, Teoctist era
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
simțind apropierea morții, suferind de cancer la pancreas, Patriarhul Teoctist l-a vizitat la Spitalul Militar din București (aici I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania l-a spovedit și împărtășit, în prezența duhovnicului Arsenie Papacioc), iar după trecerea părintelui Calciu la cele veșnice (pe 21 noiembrie 2006, în clinica din Washington, unde fusese strămutat la solicitarea familiei, cu două zile înainte de împlinirea vârstei de 81 de ani), a fost readus în țară de Sf. Andrei și depus la Mănăstirea Radu-Vodă din București, pe
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ca să văd "Maestrul și Margareta", spectacolul Cătălinei Buzoianu în scenografia avangardistă a Liei Manțoc, ca să-l văd pe Woland-Dan Condurache într-un rol uriaș, uriaș, și pe Ștefan Iordache bîntuit de Maestrul său, și pe Valeria Seciu ca o ispită veșnică în Margareta, ca să văd alaiul lui Woland, și pe Koroviev, și pe Behemoth și Azazello, ca să-mi imaginez în fel și chip balul, magiile și vrăjitoriile, ca să fiu Margartea și să zbor - de atîtea ori, de atîtea ori - deasupra orașului
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
transformat În Universitatea Cultural-Științifică și care a fost condusă, În toată această vreme, aproape 40 de ani, de către decanul de vârstă al chirurgiei românești prof.dr.doc Crișan Mircioiu, până În zilele noastre, când ne-a părăsit definitiv, plecând În lumea celor veșnice, la vârsta de 96 de ani. În cadrul Universității Populare, am inițiat și efectuat o serie de activități de popularizare cu date inedite despre poetul Mihai Eminescu. De asemeni, În cadrul Cenaclului Literar „Victor Papilian” al Direcției Sanitare a Județului Cluj, Augustin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci, ca oricare alte realități istorice, vor dispărea. Încă din timpul apariției acestora, Renan 25 spunea că "națiunea modernă este un rezultat istoric al unei serii de fapte ce converg. [...] Națiunile nu sunt ceva etern. Ele au început, ele se
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de la Amărăști. Era un vin special, iată de ce: de 7 ani, via mamei mele nu a mai fost muncita și totuși în acel an de pomina, anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a făcut mai mulți struguri decât viile din preajma, muncite și stropite cu chimicale din belșug. Ciudat! Adevărați struguri organici, greu de cules din buruienile care năpădiseră via, dar dulci și parfumați cum nu mai văzusem niciodată. Vinul acela, feteasca regală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se stabilește în Australia). Cele două dureri l-au terminat, l-au îmbolnăvit, fiind bolnav și de nefrita (se declanșează un diabet mecanic foarte puternic care-l orbește). Într-o zi geroasă de 13 ianuarie 1945?? a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la cimitirul Cernica. Trebuie să amintesc rivalitatea dintre Zavaidoc și o altă mare glorie a muzicii interbelice, CRISTIAN VASILE, cel îndrăgostit de frumoasă Zaraza. Mult timp Zavaidoc a fost acuzat că ar fi pus la cale uciderea Zarazei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
miliția, pornești un foc iute sol-aer-sol. Și servești în sânge, cu afganistane! Așa că am luat rețetă și am venit la Chișinău. Cu ce mă ocup? Le predau cursuri cum să se predea. Da, eu ocup la universitate cursul de recunoștință veșnică: „Vecinaia blagodarnosti”. Adică predau modul cum o țară se declară liberă să fie ocupată de cei care au eliberat-o. Cu patru capitole: 1) a elibera pentru a ocupa; 2) a te ocupă cu eliberarea care ocupă; 3) a fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos, pus să sufle în foalele gândului. Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros, în sensul lor adânc, de a aduna, de a pune împreună, de a strânge laolaltă. „Trăim, constelații de munte și mare, / Prin copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu, numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
studiu de antropologie cu viză literară, Etica muncii la românii de azi, premiat, ca debut, de România literară. A ieșit un dialog de departe, unde se vede bine cît de firesc și documentat se pot lămuri, sau măcar atinge, problemele veșnice pe care noi, cei mai mulți, le țipăm en colčre. Și se mai vede, în domenii nu ușor de sistematizat, cîtă nevoie avem de profesioniști. (S.V.) Viața aiurea mi se părea ficțiune, realitatea era la București Doamnă Monica Heintz, ați plecat din
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
Rugăciune), Litanii la plinirea vremii reprezintă tot atâtea chintesențe ale unor asemenea simbioze. de Ștefan Niculescu impresionează prin simplitate și grandoare; prin rigoarea, substanța și frumusețea scriiturii contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare a ființei între certitudine și incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
biblice - excepțional în intervenția sa, Pompeiu Hărășteanu a fost plasat intenționat în masa coriștilor! Ultimele două intervenții corale - "Ziua înfricoșătoare a Domnului" și "Sancta Maria ora pro nobis" - redau magistral coincidența contrariilor: prima, severitatea implacabilă a celui care "are viață veșnică și la judecată nu va veni", cea de-a doua, înțelegerea și compasiunea Fecioarei, sugerată de transparența corzilor, ca o boare de vânt, ambele avnd în subtext stimularea încrederii în resurecție. Atmosfera se prelungește în ultima parte - Pomenirea - când "născătoarea
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
de la Amărăști. Era un vin special, iată de ce: de 7 ani, via mamei mele nu a mai fost muncita și totuși în acel an de pomina, anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a făcut mai mulți struguri decât viile din preajma, muncite și stropite cu chimicale din belșug. Ciudat! Adevărați struguri organici, greu de cules din buruienile care năpădiseră via, dar dulci și parfumați cum nu mai văzusem niciodată. Vinul acela, feteasca regală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se stabilește în Australia). Cele două dureri l-au terminat, l-au îmbolnăvit, fiind bolnav și de nefrita (se declanșează un diabet mecanic foarte puternic care-l orbește). Într-o zi geroasă de 13 ianuarie 1945?? a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la cimitirul Cernica. Trebuie să amintesc rivalitatea dintre Zavaidoc și o altă mare glorie a muzicii interbelice, CRISTIAN VASILE, cel îndrăgostit de frumoasă Zaraza. Mult timp Zavaidoc a fost acuzat că ar fi pus la cale uciderea Zarazei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
miliția, pornești un foc iute sol-aer-sol. Și servești în sânge, cu afganistane! Așa că am luat rețetă și am venit la Chișinău. Cu ce mă ocup? Le predau cursuri cum să se predea. Da, eu ocup la universitate cursul de recunoștință veșnică: „Vecinaia blagodarnosti”. Adică predau modul cum o țară se declară liberă să fie ocupată de cei care au eliberat-o. Cu patru capitole: 1) a elibera pentru a ocupa; 2) a te ocupă cu eliberarea care ocupă; 3) a fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos, pus să sufle în foalele gândului. Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros, în sensul lor adânc, de a aduna, de a pune împreună, de a strânge laolaltă. „Trăim, constelații de munte și mare, / Prin copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu, numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ioan spun următoarele: De multe ori am fost și eu cumplit ispitit, frate, în tinerețe, de către dracul curviei. Dar m-am ostenit, luptând cu gândurile și împotrivindu-mă lor și nevoindu-mă cu ele; căci puneam înaintea ochilor mei chinurile veșnice. Și făcând eu aceasta în fiecare zi, vreme de șapte ani, m-a ușurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite îi pune capăt rugăciunea neîncetată, urmată de plâns. Iar tulburarea ți-o amintesc dracii din pizmă și dacă le-ar sta
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]