425 matches
-
mine. Mi-a fost frică să fac un pas în stânga sau în dreapta să nu cumva să o supăr. Mereu m-a cicălit și m-a ținut ca puii de cloșcă în țarc. M-am cam săturat, nu vreau să veștejesc așteptând. Ce se alege cu viața mea? Înțelegi tu? Florin mări ochii, speriat de vorbele fetei. Nu credea că în inima ei este atâta revoltă, atâta dorință de liberate. Nu simțise niciodată asta la ea. Cum de nu o văzuse
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stăpânit de speranță, începea să creadă că poate s-a contramandat ordinul. Inima îi ticăia de o emoție plăcută. Și, fiindcă se simțea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lungă și plină de credință, în care, pe două pagini întregi, veștejea fapta lui Pălăgieșu împotriva protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că dragostea lui, în ciuda tuturor suferințelor, n-a scăzut și de-abia așteaptă ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cca 1882) Sferele tot mai umblă, eterul tot străluce; Târziu ori mai de vreme cu toate se vor duce; Mâna i-o țin în ramuri, l-apăs la rădăcină Ș-al lumii arbor mândru murind mi se închină, De suflu veștejește și frunzele-i ușoare Se mistue în flăcări, cenușă trecătoare. {EminescuOpIV 542} Eu sunt iubirea și teamă n-am, O, vreme, de tine. Căci toată lumea eu o am - Ea e pentru mine; Căci aer și eter rămân ale mele Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și în creștet, dar când mă trezeam îmi dădeam seama de imbecilitatea lor și mă străduiam să adorm la loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un critic i-a întins mâna, într-un loc aglomerat, unui poet, iar acesta, distrat, n-a observat și i-a întors spatele. Timp de treizeci de ani după acest fapt divers, criticul în cauză n-a încetat să-l veștejească în nesfârșite articole, chiar și (sau mai ales după ce) poetul devenise o glorie națională. Cât de obiective, cât de impersonale păreau judecățile din acele articole!... Așa este întreaga noastră viață și lume literară actuală. în spatele oricărui entuziasm trebuie să cauți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi se veștejesc și pier“. Și tot el îi spune înverșunatului și inteligentului Diomede: „Nu încerca să te măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei și oamenii ce calcă pe pământ nu sunt din una și 61 aceeași seminție.“ Chiar văzuți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi se veștejesc și pier“. Și tot el îi spune înverșunatului și inteligentului Diomede: „Nu încerca să te măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei și oamenii ce calcă pe pământ nu sunt din una și aceeași seminție.“ Chiar văzuți de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își mișcă mâinile, le mișcă prea mult, desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că n-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a fi fost forțați de „cuvântul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
porteñas Florida și Boedo Își Împrumută numele polemicii dintre „avangardiști“ și „revoluționari“. Borges adusese de la Madrid noutăți despre ultraism, mișcare spaniolă a avangardei europene, Îmbrățișată și de latino-americanii González Lanuza, Marechal, Molinari, Norah Lange, Bernárdez, Mastronardi. În general poeți, ei veștejeau prostul-gust al celor ce reprezentau strada Boedo, situată Într-o suburbie cenușie, sărăcăcioasă, aproape de centrul capitalei. Strada Boedo aparținea masei criolla, emigranților și revoluționarilor, care se Întovărășeau cu muncitorii, fiind Într-un fel fiii recentei Revoluții Ruse, care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și părea să nu fi auzit întrebarea. — Bine, atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Celor care știu, celei care află De-un galben veștejit de milenii răzlețe sunt frunze rămase Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep - peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
schimbările politice, demoralizîndu-i sistematic, făcîndu-i lingușitori și servili către mărimile zilei, prefăcîndu-i adesea în denunțători și calomniatori, încît liberalismul în România, în loc de-a avea de rezultat oțelirea caracterelor, a avut din contra pe acela de-a bizantiniza și a veșteji oamenii ce erau încă neatinși de acel rău. De aceea direcția în care se vor face reformele trebuie să fie de-a scăpa statul și organizația lui de luptă pentru existență și de ambițiile individuale, de-a-l pune la adăpostul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rele, fie declamațiuni în Adunări, se traduce în pierdere de bani. Nația muncește ca să susție pe acești paraziți cari nu numai că nu-i compensează prin nimic munca ei, dar încă o corump prin neadevăr, o sleiesc prin neonestitate, o veștejesc prin servilism în afară și, ceea ce-i mai rău, o lipsesc de toate idealurile ei prin faptul că trăiesc din esploatarea acelor idealuri. Și nu vorbim aci în teorii generale, ci cu exemple concrete. Toată lumea a putut constata că d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei nu înceta. Și cum putea să înceteze când abia câștigase teren? Această buruiană e mai puternică decât floarea atât de fragilă și delicată a iubirii... O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... în timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care dacă l-ai fi întrebat s-ar fi arătat și el nedumerit și n-ar fi confirmat că el spusese. Mitul miresei care trebuia să vină ținu câteva zile și se stinse în propriile lui flori inițiale, care se veștejiră atât de tare, încît întreținerea lor își pierdu înțelesul: mireasa așteptată nu venea... Rămânea însă o enigmă nedeslegată: cine aruncase acolo garoafele?... XXVI Din mitul inocent al copiilor mă smulse Matilda cu o violență neînfrînată. Se întorsese parcă de la București
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspuns mama, dar cu cine, vai de sufletul ei! Cu un nenorocit, și bătrân și ticălos. Altul n-a găsit. O bate, o umilește, o înjură, o ține desbrăcată, nici când mănâncă n-o lasă să înghită liniștită. S-a veștejit și ea, dacă o vezi... Și de câteva luni a mai născut și un copil..." În clipa aceea am văzut cum ne intra pe poartă o arătare cu ceva în brațe. "Ea e, a zis mama. N-are pace cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei astfel de confidențe? Fiindcă din dimineața aceea nu mai schimbasem nici un cuvânt cu ea. În afară de cele referitoare la sumele încasate și plătite de Oraca, iar în ceea ce privește repetarea gestului cu floarea... hm! observam doar când nu mai era, când se veștejea în vază și o aruncam pe geam cu apă cu tot... și stătea goală câteva zile până să reapară, proaspătă și strălucind parcă de încîntare în culorile ei, fără să mă incinte însă și pe mine... dar, după cum îi spusesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avut oare curajul să se înfățișeze acolo cu "Guardia" și Ernest Renan în loc de-a se munci să-și facă un discurs? De ar fi îndrăznit în adunare ar fi fost fluierat și a doua zi ziarele l-ar fi veștejit pentru vecie. Dar la noi, la marginea Orientului, ce nu se debitează, numai bani să iasă! Credem că de astă dată maestrul de conferințe e satisfăcut și cu prisosință convins că nu dup-o concluzie preconcepută obicinuim a ne modela
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
folositor și onorabil pentru ele și pentru țară, școala de Manchester ne va răspunde c-a avut loc o deplasare a muncii, că ele se ocupă azi cu altceva. Cu altceva? Cu nimic nu se ocupă, căci orice - ar produce veștejește sub suflarea concurenței străine. Trebuințele noastre au devenit altele, tot ce popor și clase superioare poartă pe ele e introdus din străinătate, suntem reduși la munca agricolă, la salahoria de câmp. Sau muncești [și] duci numai laturea 'ntunecoasă a vieții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cunoștințe și neștiind din politică decât practicele demagogiei franceze și vorbele ei, sunt siliți să le întrebuințeze pe acelea, neavând altceva în creierii lor seci și în inimile lor corupte? Lăsăm opinia publică să răspunză la aceste întrebări și să veștejească cum merită această răutate nerușinată. Dar în sfârșit ce-a făcut opoziția pentru a-și atrage atâta urgie? Făcut-a ea cel puțin vreun fapt de natură a compromite țara în afară? Făcut-a ea vreo mișcare de natură a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecă‑ toare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 131 Împăratului pământesc, ca să fie Înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau Întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]