17,396 matches
-
grâu în valurile altui veac în unda altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe Sanda Movilă să ne împrumute o carte de Blecher. Ea zice "da", o aduce la cantină, înfășurată în multe ziare. Stăm la masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând aproape, pe Mamici (așa-i plăcea să-i spunem). O întreb speriată ce s-a întâmplat. Mă ia
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Movilă să ne împrumute o carte de Blecher. Ea zice "da", o aduce la cantină, înfășurată în multe ziare. Stăm la masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând aproape, pe Mamici (așa-i plăcea să-i spunem). O întreb speriată ce s-a întâmplat. Mă ia deoparte și mă roagă să nu mă supăr, dar să-i înapoiez cartea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-adevăr minune! Printr-un ochi se vedea vechea piață de mult dispărută, prin celelalte apărea Banca Atlantida. A doua zi, dis-de-dimineață, soții Popescu începură să-și cheme vecinii până să nu plece la serviciile lor și le arătară fenomenul. Domnul Răpițeanu, care locuia acolo de peste 70 de ani, descoperi un lucru și mai uluitor: prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea numai pur și simplu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
iunie, la un detașament de muncă, se întoarce pe 17 iulie, spre a pleca din nou pe 2 august. Jurnalul consemnează, la 23 august, încheierea armistițiului; la 25 august, jafuri ale nemților; la 26 august: "Am stat în beci la vecini, cu alți mulți oameni"; la 28 august: "Mare bucurie! Rușii au intrat în oraș"; la 3-16 septembrie, "am stat tot timpul acasă, căci s-a furat în multe locuri"; la 17 septembrie, "prima carte poștală de la tata; e la București
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
au făcut multe lucruri rotunde ca să aducă râsul pe fața lui Lu Li * rațele magice fac ouă de aur în locuri unde nimeni nu le poate găsi eu le găsesc le vopsesc negru ca ouăle de lebădă nu vreau ca vecinii să știe cât sunt de bogată * în pomul de la fereastra mea deseori păsările fac ouă una pentru cealaltă una în cuibul ceileilalte eu îmi las uneori drăgălașe dessous-uri în alte case * bărbatul pe care o femeie-l îmbăiază devine un
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
televizor. Între invitați, și doamna Vivi Vulcănescu, una dintre fiicele filosofului. S-a stabilit în Franța, imediat după bombardamentele aliate din 1944. Nu-și amintește care dintre ele. La o săptămână după primul, din 4 aprilie, a murit Ion Minulescu. Vecinul său de perete, Liviu Rebreanu, s-a stins la Valea Mare (Argeș), la 1 septembrie, același an, la o zi după ce rușii intraseră în București. Istoria, când se schimbă brusc, poate curma și suferințele unor creatori. Spre a face loc
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
viitorul imediat; e curios însă căt de bine informat era scriitorul cu privire la specificul comunismului sovietic și căt de clară era, pentru el, tactica viitoarei puteri ocupante: "România și chiar neamul românesc trec cea mai mare criză din existența lor. Săntem vecini cu un imperiu de vreo șase ori mai mare decăt întreaga Europă, cu un spațiu economic și geopolitic formidabil; cu o mistică ecumenică și populară. |n fața acestui colos în marș victorios, o Românie bolnavă, pesimistă și credulă. O clasă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian Timofeievici Lebedev (din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Adela lui Ibrăileanu și de tipul intelectual, ilustrat de A. France, Rémy de Gourmont, Valéry, Huxley. Acești eroi cerebrali sunt văduviți de erotism, “secătuiți în puterea de a trăi cum trăiesc oamenii de rând”, alcătuind “o elită de infirmi, fiind vecini sufletești, în parte, ai lui Hamlet și cu deosebire ai preaînvățatului Faust înainte de întinerire”. Ideile dintr-un asemenea studiu savant și plin de nuanțe, oferindu-ne definiții cât mai exacte și, în orice caz, sugestive, ale tipologiei literare, precum și din
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
exterminare, ci ar include și oameni ca Sebastian, torturați psihic în casele lor. De această tortură s-au făcut vinovați și oamenii simpli, „pasivi”, ușor de manipulat, care făceau zvonurile să circule, care s-au acomodat imediat cu ideea că vecinii sau prietenii evrei erau sub continua amenințare a morții, care, inconștient, făceau sistemul antisemit să funcționeze. Se reflectă durerea și pe chipul „evreului imaginar”? La această întrebare nu ne mai ajută zicători și proverbe, ci mai degrabă desene și picturi
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
a avut numeroase articole la revista pe care o vizita, prin anii ’80, dis-de-dimineață, sosit de la Rohia, cu sămânță de vorbă duhovnicească, prietenos, sobru, dar cald pe neaștepate, conversând cu mine până se făcea ora de vizită la Arhiepiscopia din vecini. Ager, argint viu, scria despre curaj în epoca lașităților și despre tinerii poeți când aceștia nu puteau să debuteze, firesc, cu o carte a lor, ci doar în grup, în antologii. Morgă, nu, ținută, da. Baston, politețe de regățean care
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
sprijin cu mâna în mâna bărbatului cre nu vroia să fie văzut și alunecase pe banchetă cu o eleganță desăvârșită. Șoferul a închis portiera, s-a urcat la volan și a demarat în trombă. - Ca-ntr-un film, îmi povestise vecinul de la trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală. După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
frecvente încă la acest debut (v., de exemplu, poezia 4 aprilie 1944, unde lângă “lacrimile martirilor carbonizați” ai cunoscutului bombardament stă șlagărul zilei ascultat la patefon de adolescenții îndrăgostiți - “și noi ne sărutam în șifonier, / și pompele funebre sunau la vecin, / și iar ne sărutam, c-o legitimă bucurie”), cu “ieșiri” spre oniric, ca un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
studiile. În tinerețe, lui Tudor i se spunea Pațac, din cauza mersului caraghios și grăbit cu care se îndepărta de oricine s-ar fi apropiat de el cu intenția de a intra în vorbă. Avea ciudățeniile lui. „Prin 1946, povestește Iangă, vecinul său, plec eu cu căruța cu tata la Roșiori, și-l găsim acolo, la o răscruce, pe Călărașu care fusese cu tutun și nu mai știa să se întoarcă. Cu noi mai era și Matei al Barbului, și când l-
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
aflată și ea pe câmp cu oile; unui flăcău îi place o fată și, cum fata era vizitată de altul, îl provoacă pe acela la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
unui flăcău îi place o fată și, cum fata era vizitată de altul, îl provoacă pe acela la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri de mobilă era un prilej de preocupare. Dincolo de ferestrele noului meu apartament, zăream tăcutele vilișoare înșirate de-a lungul liniștei străzii a cartierului. Nimic nu se schimbase în desfășurarea vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu avea forță să aducă vreo schimbare în peisajul molcom al
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur și omenesc bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri, de filme și cuvinte, Atît de diferite și atîta de la fel, O să mă-opresc
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri că prin vecini locuiește un ceteraș bun, Văsîi Bura. Văsîi e un bărbat de 27 de ani, blond, subțire, cu fața îngustă și delicată. Ne invită pe loc în camera bună a casei sale neterminate și ne înconjoară cu nevasta, mama, copilul, prăjiturile
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
muncește să se concentreze, ca să poată produce versuri noi. Cum e beat, nu-i prea iese. Văsîi nu se descurajează, îl îndeamnă mai departe folosind formule instrumentale care-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
profitez - " - strigătul vânzătorilor. Și ploaie, înghesuială, pui prăjit, la cât cinci kile de mere?, și dacă iau și două perechi de șosete? Hai că m-am înviorat! Dar, acasă-mesaj pe telefon: "Bună...ăăă" că nici numele nu mi-l știe. Vecinul meu din București, în trecere prin Bruxelles, mi-a adus un pachet de acasă. Deci, nu m-a găsit și oricum pleacă, așa că mi-a lăsat comisionul la recepția unui hotel din centru. Și-aici sună Boico, bulgarul de la Kinepolis
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]