561 matches
-
creație rece, sceptică, lipsită de idealuri. Sunt amintiți poeții care au scris o limbă "ca un fagure de miere": Cichindeal, Mumulean, Prale, Daniil, Văcărescu, Beldiman, Cantemir, Donici, Pann. În trei strofe este elogiat V. Alecsandri: "Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice". Preluând o idee de la Schopenhauer, după care existența universală se definește prin viață și moarte, poetul cugeta cu amărăciune într-o meditație filosofică, la o lume superficială: "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca răsuflarea ta/ să-mi spulbere iar carnea de pe suflet/ vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile lui Marius Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat rechizitorii în Icoană și privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru cu noașterea mai mult sau mai puțin aprofundată a altor științe, minimalizare pe care eminescologii și cercetătorii operei eminesciene au infirmat-o ulterior). Pe Schopenhauer îl citise încă de acum, căci în chiar Sărmanul Dionis se amintește de "ipocrizia vecinică, care ține cât istoria omenirii", de "acel sâmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată a vieții și a faptelor sale egoismul său". După stilul însemnărilor de atunci 7, după nuanța lor eclectică, după aprinderea patriotică și multitudinea proiec telor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de filosofie, nici acea febrilitate bibliografică ce este sindromul începerii lor8, așa cum constatăm că există în altă latură (Călinescu: vol. I, 1999, pp. 251-252 et passim). Este pe deplin adevărat faptul că însuși poetul se vede, într-o prezentare autoironică, "vecinic doctorand în multe științi nefolositoare" (ms. 2256), totuși autoportretul glumeț, ca și smerita impresie că nu este pregătit să predea filosofie la Universitate, nu trebuie să inducă în eroare. Despre Schopenhauer și Eminescu vor bește și Liviu Rusu în pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care îl regăsim, de altfel, promovat și în creștinismul ortodox, care mizează atât de mult pe drumul care descoperă Calea, Adevărul și Viața. În zadar. Mintea lui era preocupată și privirile ochilor lui mari erau ațintite asupra acelei porți vecinic închise. Aș voi să văd fața lui Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea. Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 54). Replica ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întreg fiind, ți-ar nega existența ta" (niciun hipertext nu este întreg, iar atunci când există un deficit de competență hermeneutică, apare implicit un deficit de hipertextualitate). Totuși, intertextualitatea se manifestă prin fiecare reeditare a hipotextului: "În faptă, însă, omul cel vecinic, din care răsar tot șirul de oameni trecători, îl are fiecare lângă sine, în orice moment îl vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46)18. În pagina hipertextului se ascund "cântări" hipotextuale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă, pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o călătorie ce pare vecinică 62 ([Archaeus] -Eminescu: 2011, II, 210). (h1c) Heraclit zice că niciodată același om nu s-a coborât de două ori în același râu. [...] Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
s-a coborât de două ori în același râu. [...] Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai acest Ahasver neobosit a formelor e pururi alta, formele însă aceleași încât în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a curge; suma de viață și de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent (["Heraclit zice..."] Eminescu: 2011, X, 41). (h1d) Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cer. Materia numai acest Ahasver neobosit a formelor e pururi alta, formele însă aceleași încât în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a curge; suma de viață și de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent (["Heraclit zice..."] Eminescu: 2011, X, 41). (h1d) Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei ființe sub care undele râului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu cel anterior, executat din oale și care costase peste un milion de lei, fără a avea durabilitatea asigurată, noul apeduct, "proiectat și săvârșit de mine, în toată privirea este mai folositor, nefiind supus la nici o reparație și fiind de vecinică trăinicie, prin care, nu numai că se va îndestula capitala cu apă de băut, ci va avea și o câtime îmbelșugată și pentru primejdia focului"27. Potrivit angajamentelor pe care și le asumase față de aceeași instituție sau autoritate, el raporta
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
caracterul tranzacției era circumstanțiat de durata limitată a privilegiului pe care îl obținuse inițial de la guvernul moldav (pentru numai 15 ani), iar termenul concesiunii pentru locul fabricii era doar de 20 ani, textul tipărit era parazitat de apariția unui termen, "vecinică", în măsură să modifice, în favoarea noului proprietar, datele contractuale în relație cu statul. Rigoare, onestitate sau invidie? Greu de spus, în condițiile în care observația era făcută după aproape cinci luni de la publicarea contractului în "Monitor"15. Astfel se încheia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
9 ș.a. Dar și de cătră vindecătorii cei mai vestiți ai tuturor veacurilor și ai tuturor neamurilor, scăldătoarea răce a fost întrebuințată nu numai spre întărirea trupului, dar și spre vindecarea feluritelor boale. <H>ipocrat 10, lumina cea nestinsă a vecinicului adevăr, întrebuința scăldătoarea răce la leșân, spasmuri, durere la închieturi și la alte boale. Lui Anton Muza11 i s-au rădicat o statuie lungă, aceea a lui Esculap, drept răsplătire a minunatelor cure ce au făcut cu apă răce. Înțăleptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
slabi ca scăldătoarea răce; printrânsa numai, ca printr-o minune, câștigă iar la putere copiii cei dismerdați, cei slabi și betejiți la sănătate, zice englezul Huksham. Învățatul Loke, prin cartea lui asupra creșterii copiilor, care, singură, este îndestul a-i vecinici numele, nu ne îndeamnă la nimică așa de mult ca la scăldarea copiilor în apă răce. Printrânsa vra el să deie trupului acea putere și sănătate care este de neapărată trebuință spre a informa în ei un suflet mare. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu toate aceste foarte dese ori era lipsă de apă, iar despre asta încredințându-să cinst<ita> Epitropie că apăducul de astăzi, de mine proiectat și săvârșit, în toată privirea este mai folositoriu, nefiind supus la nici o reperație și fiind de vecinică trăinice, prin care nu numai să va îndestula capitala cu apă de băut, ci va ave și o câtime îmbelșugată și pentru primejdia focului, apoi nu să poate tăgădui că, prin mijlocirea cinst<itei> Epitropii, n-am adus statului o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
României Mari, pe care l-au dat aceste locuri, Miron Cristea. Ostași eroi din vechiul regat, binecuvântată a fost clipa În care ați trecut În Ardealul fraților voștri, dezrobindu-i prin jertfa voastră de mucenici. Recunoștința tuturor v-a așezat spre vecinică odihnă În acest loc de cinste, drept neuitate pilde ale iubirii de neam și de țară, pentru cei de azi și din viitor. Ardealul vi se Închină. Toți gălăuțenii când trec pe aici trăiesc emoții puternice socotindu-i pe acești
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
De m-ai iubi măcar - O înger de amar! Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu sbori în calea ta; Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez, Ci vecinic te visez. {EminescuOpIV 27} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine nu-i putea S-aduci doi oameni; - răul l-urmeaz-întregi popoare; Căci răul este colțul vieții. Vecinic răul Întâiul rol îl joacă - e colț în orice cuget, În oricare voință, în orice faptă mare. Invidia de pildă e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atît e mai perfectă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu în lume? N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor Și osândit aș fi să stau în lume - De jalea ta eu n-aș putea să mor. Acum, - acum n-aș plânge al tău nume Ci chiar pe tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a lor-eternitatea. {EminescuOpIV 87} DEMONISM O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează. Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază, Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privesc L-a v-o piatră ce însamnă a istoriei hotară, Unde lumea în căi nouă, după nou cântar măsoară - Acolo îmi place roata cîte-o clipă, s-o opresc! Colo stau sălbateci negri cu topoarele de piatră. În pustiu aleargă vecinic, fără casă, fără vatră, Cap de lup e-a lor căciulă, pe-a lor umeri piei de urs; Colo-nchină idolatrul ne-nțelesul foc de lemne, Colo Magul lui îi scrie pe o piatră strâmbe semne Să nu poat-a le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înnecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice - Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâncile ce-n cer se-ntind. {EminescuOpIV 129} Cât de lat să mișce-un fluviu ale apei lui revolte, Arbori de pe mal de-asupră-i se ajung în mândre bolte, Ramurile se-ntrețese, crengile se împletesc, Frunza deasă smălțuește nalta, verdea boltitură, Rîu-n vecinica lui umbră în adânc suspină, cură... Pe-a lui maluri înflorite cai în umbră rătăcesc. Soarele trecănd pe codri a lui roată de-aur moale, Vârfurile verzi de codri le îndoaie-n a lui cale Și sosind la vre o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prins; Păru-i lung de aur galbăn e-mpletit în cozi pe spate, Ochii ei căprii se uită la cerescu-i mândru frate Și de melancolici gânduri al ei suflet e cuprins. Înainte de plecare - ea, doinind din frunză, chiamă Zimbrii codrilor cei vecinici, li desmiardă sura coamă, Li îndoae a lor coarne, pe grumaz îi bate lin Și pe frunți ea-îl sărută, de rămân steme pe ele, Apoi urcă negrul munte, pe șivoaele de stele, Lin alunecă ș-a lene drumul cerului senin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]