329 matches
-
culoarea bolții cerești. Zeus și Yahweh își așază picioarele pe azur”. Amuletele de culoare albastră au darul de a anihila „privirile rele”. Mantia zeului scandinav Odhinn este albastră precum a Fecioarei Maria, care, poetic, este considerată „Crinul albastru”. În mitologia vedică Vișnu reîncarnat în Krișna era vopsit în albastru. Învățătorul Iisus este și el reprezentat în veșminte albastre. „Albastrul, simbolul adevărului și al veșniciei lui dumnezeu (căci ceea ce este adevărat este veșnic) va rămâne întotdeauna simbolul nemuririi omenești” (P Portal). China
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
genitiv: "Διός" / Diós, dativ: "Διί" / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * "Dyeus ph2tēr". Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca "Dyaus" / "Dyaus Pita"), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * "dyeu-ph2tēr" ), care derivă de la rădăcina * "dyeu-"("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cea mai timpurie formă atestată numelui său sunt în greaca miceniană: "di-we" și "di-wo", scris în Linearul
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
vechi mărturii de existență a vieții umane în India. Primele comunități permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din valea Indusului, care a apărut în jur de 3300 î.H. Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului și ale altor aspecte culturale, care caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 î.H. Începând cu 550 î.H. s-au dezvoltat și alte forme de comunități, care au dat naștere la diferite regate și republici
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
dovezi ale înregistrărilor Akashice au fost afirmațiile celor care pretind că adună informații din ele. Aceste afirmații nu pot fi testate empiric, și, prin urmare, nu este considerată o problemă serioasă de cercetare științifică. Atât tradițiile creștine cât și cele vedice/hinduse, în general, nu recunosc Scripturile și convingerile lor ca fiind înrădăcinate în cronicile Akashice, deși anumite grupuri sau persoane fizice pot favoriza o astfel de credință. Cu toate acestea, în credința islamică, sub conceptul de Qadar, există o menționare
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
hindusa contemporană din India, dorința de a dobândi "prăsadă" și de a obține sunt două din motivațiile majore ale pelerinajelor și vizitelor templelor. Ideea de "prăsadă" are o lungă istorie a semnificațiilor în tradiția sanskrită începând încă din perioada literaturii vedice. În contextul tradiției , "prăsadă" este considerată o stare mentală experimentata de zei, sfinți și alte ființe superioare care este exprimată prin generozitate spontană și cele mai înalte dorințe de bine pentru ceilalți. Această înțelegere a "prăsadă" ca fiind o stare
Prasad () [Corola-website/Science/326578_a_327907]
-
au fost preoții care au promovat o gândire filosofica formată din concepte bazate pe gândirea rațională și pe credință mistica, adică o teosofie, pe care indienii o numeau Arya. Izvoarele teoretice ale gândirii filosofice indiene antice se regăsesc în literatura vedica, compusă dintr-o serie de cărți sfinte, la care aveau acces doar preoții, numite vede ("veda" în limba sanscrita înseamnă "știință", "cunoaștere"). Literatura vedica s-a dezvoltat pe parcursul a noua secole și se împarte în câteva grupe de texte: Budismul
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
care indienii o numeau Arya. Izvoarele teoretice ale gândirii filosofice indiene antice se regăsesc în literatura vedica, compusă dintr-o serie de cărți sfinte, la care aveau acces doar preoții, numite vede ("veda" în limba sanscrita înseamnă "știință", "cunoaștere"). Literatura vedica s-a dezvoltat pe parcursul a noua secole și se împarte în câteva grupe de texte: Budismul deși nu este o filosofie, în adevăratul sens al cuvântului, atinge de multe ori probleme specifice filosofiei, precum: acceptarea existenței, acceptarea unei lumi a
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
Samkhyakarika (Sanskrit: सांख्यकारिका, Săṁkhyakărikă) este cel mai vechi text existent al școlii Samkhya - cea mai veche școală a filozofiei indiene vedice. Încadrat în perioada Gupta ( aprox sec 4 sau 5 îen), este atribuit lui Ishvarakrishna. În text autorul se descrie pe sine ca aflându-se în succesiunea discipolilor marelui rishi Kapila, prin Asuri și Pabchasikha. Textul constă în 72 de versete
Samkhya karika () [Corola-website/Science/326174_a_327503]
-
cosmologic care este considerat a fi Vidul(), fie în sursa unică supremă, Brahman sau Dumnezeu. Totuși această cale tantrică nu este prescrisă tuturor ci doar anumitor ființe care au înclinație pentru ea, numite "vira". Pentru ceilalți și în afara ritualului, textele vedice interzic cu strictețe și consumarea vinului și uniunea sexuală mai des decât odată pe lună. În "Vamachara", continența sexuală este o componentă fudnamentală, intrinsecă ritualului, după cum toate tratatele de specialitate arată. În fapt continența sexuală ia locul brahmachariei sau abstinenței
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
Chinamasta hindusă își are originea în Chinnamunda budistă, care este adorată începând cu secolul 7 cel târziu. În timp ce punctul de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că Chinnamasta își are originea în hinduismul antic, vedic. S. Bhattacharji susține că funcțiile și atributele zeiței vedice Nirriti au fost preluate de către Kali, , Karali și Chhinnamasta. Literatura hindusă o menționează pentru prima dată în "Shakta Maha-bhagavata Purana" (c. 950 en) și în "Devi-Bhagavata Purana". Benard susține ca oricare
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
este adorată începând cu secolul 7 cel târziu. În timp ce punctul de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că Chinnamasta își are originea în hinduismul antic, vedic. S. Bhattacharji susține că funcțiile și atributele zeiței vedice Nirriti au fost preluate de către Kali, , Karali și Chhinnamasta. Literatura hindusă o menționează pentru prima dată în "Shakta Maha-bhagavata Purana" (c. 950 en) și în "Devi-Bhagavata Purana". Benard susține ca oricare ar fi originile ei, este limpede ca Chhinnamasta/Chinnamunda
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
direcție diferită. Perioadă Puranică(300-1200 en) asista la nașterea religiei post-vedice, ceea ce R. C. Majumdar numește „Hinduism sintetic”(cu sensul de sinteză). În această perioadă omogenitatea dispare, și are loc sinteză dintre ortodox, ce păstra rămășițele vechii credințe și tradiții vedice, si diferitele denominațiuni religioase(, si ) care deși erau acceptate că ortodoxe totuși formau entități distincte. Una din cele mai importante trăsături ale acestei perioade este spiritul de armonizare între tradiția ortodoxă și aceste . Pe acest fond se impune conceptul de
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
Agni, zeul focului căruia îi este acordată cea mai mare importanță în Vede. Spre exemplu într-un pasaj din Mahabharata, brahminii(preoții hinduși) pretind că Agni ar fi Shiva. În privința lui Vishnu, acest zeu deja ocupă un loc în mitologia vedica, ocazional fiindu-i atribuită supremația că dumnezeu suprem în persoana. Faimoasa sa apariție în Bhagavadgita, sub forma lui Krishna nu face decât să îi susțină această reputație. Totuși, în epopei, cei trei zei ce ar reprezenta o singură mare entitate
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
fost construit, cu o bătălie culminantă ce a ajuns sa fie văzută ca un eveniment epocal. S-au avansat următoarele teorii în privința datei războiului Mahabharatei: Reconstrucția istoriei se bazează și pe detaliile textelor antice. Din punct de vedere lingvistic textele vedice pot fi clasificate în șapte straturi cronologice ca Rig vedice, Mantra, Samitha, Brahmana, Sutra, cele Epice(epopeice - Ramayana și Mahabharata) și Paninice. Cea de a doua perioada, cea a limbajului Mantra, include atât mantrele cât și limbajul prozei textelor (Paippalada
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
fie văzută ca un eveniment epocal. S-au avansat următoarele teorii în privința datei războiului Mahabharatei: Reconstrucția istoriei se bazează și pe detaliile textelor antice. Din punct de vedere lingvistic textele vedice pot fi clasificate în șapte straturi cronologice ca Rig vedice, Mantra, Samitha, Brahmana, Sutra, cele Epice(epopeice - Ramayana și Mahabharata) și Paninice. Cea de a doua perioada, cea a limbajului Mantra, include atât mantrele cât și limbajul prozei textelor (Paippalada și Shaunakiya), Rigvedei , Samitha(ce conține 75 de mantre ce
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Veda) și mantrele . Multe din aceste texte derivă din Rig Veda, dar au suferit anumite schimbări, atât lingvistice cât și interpretative. Schimbările cele mai evidente includ înlocuirea lui "vishva" prin "sarva"(toți) și răspândirea rădăcinei verbale "kuru-" în locul celei Rig vedice "krno-" . Aceasta este perioada începutului Epocii de fier indiene în nord vestul Indiei, ce corespunde , și regatului , ce datează din sec 10 îen aproximativ. Perioada prozei Samitha marchează începutul strângerii și codificării canoanelor vedice. O schimbare lingvistică importantă este pierderea
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
rădăcinei verbale "kuru-" în locul celei Rig vedice "krno-" . Aceasta este perioada începutului Epocii de fier indiene în nord vestul Indiei, ce corespunde , și regatului , ce datează din sec 10 îen aproximativ. Perioada prozei Samitha marchează începutul strângerii și codificării canoanelor vedice. O schimbare lingvistică importantă este pierderea . Textele Brahmana(comentarii ale mantrelor și ritualurilor) ale Negre aparțin acestei perioade. Arheologic, din jurul anului 900 îen corespunde acestei perioade, cât și schimbarea centrului politic din regiunea Kuru către pe Gange. Mahabharata este una
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Ugrasrava Sauti, mulți ani mai târziu, unui grup de asceți ce realizau un sacrificiu de 12 ani pentru regele Saunaka Kulapati în pădurea Naimisha( "Jaya", respectiv "Bharata", devenind "Mahabharata") era un trib indo-arian care a format un regat în perioada vedică a Indiei în nord vestul subcontinentului indian. Ei au format primul centru politic al indo-arienilor după perioada Rigvedică, după ce au ieșit din Punjab, spațiul unde codificarea și redactarea textelor vedice a început. Arheologic, perioada cel mai probabil corespunde dintre secolele
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
un trib indo-arian care a format un regat în perioada vedică a Indiei în nord vestul subcontinentului indian. Ei au format primul centru politic al indo-arienilor după perioada Rigvedică, după ce au ieșit din Punjab, spațiul unde codificarea și redactarea textelor vedice a început. Arheologic, perioada cel mai probabil corespunde dintre secolele 12 și 9 îen, de la începutul epocii de fier din vestul Indiei. era al doilea centru urbanistic al civilizației vedice al cărei epicentru s-a mutat spre estul Punjabului, dupa
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
au ieșit din Punjab, spațiul unde codificarea și redactarea textelor vedice a început. Arheologic, perioada cel mai probabil corespunde dintre secolele 12 și 9 îen, de la începutul epocii de fier din vestul Indiei. era al doilea centru urbanistic al civilizației vedice al cărei epicentru s-a mutat spre estul Punjabului, dupa ce puterea o deținuse regatul Kuru la începutul epocii de fier. Această perioadă este asociată cu ce a apărut în jurul anului , și se încheie în jurul anului 600 îen, odată cu sfârșitul
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
cărei epicentru s-a mutat spre estul Punjabului, dupa ce puterea o deținuse regatul Kuru la începutul epocii de fier. Această perioadă este asociată cu ce a apărut în jurul anului , și se încheie în jurul anului 600 îen, odată cu sfârșitul perioadei vedice. Confederația care conduce, Panchalas, așa cum și numele sugerează("pancha"-cinci), probabil era formată din cinci clanuri - Krivis , Turvashas, Keshins, Srinjayas și Somakas. a cărui fiica a fost căsătorită cu cei din neamul Pandava, aparținea clanului Somaka. Totuși, Mahabharata și Puranele
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
numai 12 războinici au supraviețuit - cei cinci , Krishna, , , , , Vrishakethu (fiul lui ) și . Vrishakethu a fost singurul fiu al lui Karna ce a supravițuit teribilului măcel. Acesta se va supune autoritații Pandava. Pe timpul campaniei ce a precedat (un ritual regal religios vedic), îl acompaniază pe Arjuna și participă în luptele cu Sudhava and Babruvahana. În timpul acestei campanii Vrishakethu se căsătoreste cu fiica regelui Yavanatha(probabil un rege al regiunilor vestice). Se spune că Arjuna a dezvoltat o mare simpatie pentru Vrishakethu, nepotul
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
în lumea spiritului, nu se creează nimic, dar istoria continuă, oamenii beau și petrec ca să uite, iar stăpânii spânzură ca să rămână stăpâni”". Scena văzută de spectatori se referea la India postvedică, în care bătrânul mânios reprezenta lumea veche abandonată (politeismul vedic), iar tânăra cu mâinile legate, Melania, este spiritul care se deșteaptă, dându-și seama că nu a fost niciodată legat, adică înrobit de materie. Spectatorii continuă să-și manifeste supărarea că sunt crezuți a fi ignoranți, iar din spatele scenei apare
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
proiecte etc. Mai multe texte conțin asociate cu nașterea sa și scot în evidență și explică particularitățile sale iconografice atît de distincte. Ganesha apare ca o zeitate distinctă în forma cunoscută în secolele 4-5 en, în timpul , deși există și mărturii vedice și prevedice . Popularitatea sa a crescut repede și a fost inclus chiar în primele cinci divinităti venerate în (o denominațiune hindusă) în sec 9. O grupare de devoți numită , care identifică pe Ganesha cu suprema divinitate, a apărut în această
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
între conturi se făcea fără să existe în realitate un schimb de bani, cereale. Toate plățile se făceau prin documente. Această activitate a înflorit între 323 î.Hr. și 30 î.Hr. În India antică există dovezi despre anumite împrumuturi din perioada vedică începând din 1750 î.Hr., iar mai târziu în timpul dinastiei Maurya din 321 până în 185 î.Hr., un instrument numit adesha a fost folosit, care era un ordin asupra unui bancher, căruia i se cere să plătească unei terțe persoane o anumită
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]