3,223 matches
-
Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
baronii locali, dezinteresat de politică. Preocupat doar de orătăniile din bătătură și de milionul de lei la hectar. Sau de punguța cu euro trimisă de neamurile plecate să-și caute norocul prin Spania. La hotarele României profunde ar sta de veghe tătucul Iliescu, împărțitorul de pământuri. Ea n-a făcut saltul mental de la «sărac și cinstit» la «bogat și corupt». Deși vede în zare vilele, înghite praful lăsat de Mercedesuri, nu face legătura cu PSD. Cu alte cuvinte, România profundă are
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă Îi pîndea sau trăgea liniștit la aghioase În patul lui. Apoi, În timpul nopții, cînd dădea ordine, vicleanul căpitan stabilea pedepsele și recompensele, iar În felul ăsta obținea de la oamenii lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decât bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, când Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n‑ar fi fost trandafirul din inima sa, de n‑ar fi fost dulcele nume al Priskăi, dacă amintirea ei nu i‑ar fi fost pecetluită În trup, În piele, În pântecele‑i secătuit, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să‑și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să‑și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ceea ce Îl preocupa acum - căci În lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să‑și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpânită, Încât străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s‑a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă‑l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într‑o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în pericol viața a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape magic. A doua zi, cănd Consiliul se reuni din nou în jurul lui, se întoarse către Miti Matái și-l întreba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un prieten, atunci, cel puțin, un tovarăș de suferință. Când un străin îți intră în casă și-ți ia un bun al tău, gestul pare revoltător. Un prieten se poate servi din toate. În timp ce Ștefan continua să stăpânească scaunul de veghe, Noia bântuia holurile aruncând priviri pierdute prin geamul ușii de la salon. Asculta vorbele celuilalt și sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i readucă nevasta în simțiri. Când, într-o seară, obosit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cascadă de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avut eu parte de un noroc nemaipomenit? Rimbaud, Dimineața Vocea nu i s-a auzit decât câteva clipe. A plutit un tremur În aer, nu s-a mai repetat niciodată. Pramoedya Ananta Toer, Yang Sudah Hilang „Visele mele sunt ca veghea celorlalți... Memoria mea, domnule, e o grămadă de gunoaie!“ Jorge Luis Borges, Memoria lui Funes 1 Când s-a Întâmplat În cele din urmă, n-a fost nimic violent, nici dramatic. De altfel, s-a și termi nat foarte repede
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sentința rostită, dacă persoana în cauză nu se simțea încă învinsă și intenționa să încerce să-și mai "refacă" odată viața, atunci era de preferat să plece din oraș, cât mai departe posibil, pentru că atâta timp cât "coana mare" ședea neobosită de veghe, ea, biată ființă măcinată de slăbiciuni, n-ar fi avut nici o șansă în încercarea-i disperată, absolut nici o șansă. Avea grijă Sidonia să-i zădărnicească planurile cu vreo aluzie spurcată, cu orice alte mijloace ce-i erau la îndemână, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
microscop, dincolo de îngrijorarea maternă afișată, ea va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate ți se va părea șocant, că viața mea acolo, alături de Dimitrie e de fapt o bătălie continuă. Că stau de veghe noapte și zi, cu atenția încordată și mereu îmi este teamă să nu se interpună ceva, să nu se strice între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și închipuie că-i așteaptă în sânge venirea, să-și pregătească trupul, părul, să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici și gesturi ca o curtezană care știe că nu va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea în cadrul ferestrei, fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei. Era ceva care depășea firescul. Îi urmări cum se apropie amândoi de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de floare; florile au gingășie de neprețuit. Despre fluturi: flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de fluturi albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bate un vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
văpaia lunii, ce venea peste aceste locuri ca o binecuvântare a naturii. Înserarea se lăsase ușor, fără să-mi dau seama. Pe cer, mii de steluțe albe vegheau asupra acelui loc: una îngrijea poate de un fir de lejnicioară, alta veghea asupra unei lebede ce acum dormea cu capul în penele-i de argint, iar sus de tot, luceafărul nopții își trimitea ninsoarea de steluțe albe spre lacul fermecat, înfășurându-l într-o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai dulce și mai blând pentru un copil, decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]