605 matches
-
nu crezusem în finalizarea ei. Eram colegi de mulți ani, dar atât de aproape încă nu te simțisem niciodată. Tresar de plăcerea pe care o transmite atingerea ușoară a mâinilor tale ... Citește mai mult În camera slab luminată doar de veioza veche,care se odihnea pe masa de lucru,două mâini calde îmi acoperiseră ochii.Simțisem atingerea, tresărind.Cât de mult mi-aș fi doritsă fii acela care avea chef de glume.Glumițele acelea vesele și inteligente,pe care mă obișnuisemsă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
rusesc, evoluează personaje de farsă burlescă. Beția e generală. Doi pitici dansează alături de Vitalie Bantaș (Catindatul) care pare Gulliver pe lângă ei. Ipistatul în haine militare are un cap de porc, Iordache în capot de zenana arborează un uriaș abajur de veioză, câțiva își arată doar chipul, restul e acoperit de uriașe panouri cu femei grăsane în stil Botero, Crăcănel are un nas de clovn dintr-o bilă roșie, Nae face șpagate și roata țiganului, un grup de încornorați dansează pe dulcea
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
care intră lin pe fereastră și dispare în marea de furtuni. A fost M... „Te iubesc pentru sufletul tău bun”... Un vers de amintire de la o tânără mamă. Infirmierele îi stau alături ajutând-o să mănânce și uneori, în lumina veiozei, ochii aruncă licăriri de lacrimi. Dorește ca toată lumea din jurul ei să bea un suc cu ea și fiecare membru al personalului își trimite din mână în mână sticla plină, ca un mesaj de taină al unei punți nevăzute. E un
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
indulgentă cu el și cu ai lui. În sinea mea, toate concluziile acestea le acceptasem cu dificultate, iar rezultatul era că-mi trecuse subit cheful să mai merg vreodată la Urluiu. Între-timp se înnoptase de-a binelea, așa că am aprins veioza, mi-am luat din șifonier o pijama, după care am pășit nostalgică pe balcon. Mă obișnuisem să simt răcoarea nopții și să privesc strada scăldată în lumina multicoloră a panourilor publicitare, șirurile de mașini care circulau neîntrerupt în susul și în josul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă a unei veioze pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am fost în stare amândoi, trăind prin toți porii farmecul și fiorii unei minunate nopți de mai, finalizând spre dimineață, într-o descătușare fizică sublimă, dar și o
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
trezea în noi nici o emoție deosebită, cu nimic mai mult decât magazinul de mobilă de alături și nici decât C.E.C.-ul de vizavi. Se închidea la ora opt seara, și cel mult interiorul ei întunecos, cu ochiul albastru al unei veioze, putea trezi curiozitatea noastră. Cât despre cele cinci sau șase restaurante din orașul de pe Volga în care locuia familia noastră, toate semănau între ele: la ora șapte fix, portarul deschidea ușile în fața unei mulțimi nerăbdătoare, muzica tunătoare amestecată cu miros
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot cu tristețea sa liniștită, care surprindea atât de mult la adolescentul acela: - Sau, poate, un război... - Nu spune prostii, Serghei, l-a mustrat Charlotte. Haideți repede în pat. Mâine mergem să-l întâmpinăm pe tata la gară. Aprinzând o veioză, s-a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc. Primele bombe au sfâșiat noaptea. Escadrilele care, de o oră deja, zburau deasupra orașului, aveau ca țintă regiuni mult mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
probabil că dormeam deja dusă, fiindcă puteam să jur că tocmai primeam un Oscar de la regină. — Bună, zic adormită. CÎt e ceasul? Puțin trecut de unu, șoptește Luke. Îmi pare rău că te-am trezit. — E ok. Mă Întind spre veioză și o aprind. Cum a fost? — Bine! În glasul lui Luke e un entuziasm la care nu mă așteptam. Mă frec pe ochii Încețoșați și mi-i focalizez asupra lui. Chipul Îi radiază, și e relaxat și animat, cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și câte două-trei cărți pe zi. Casele noastre erau - și sunt și acum - doldora de cărți, depozite sufocante cărora, uneori, Îți venea să le Întorci sastisit spatele. Citeam În iernile geroase, Îmbrăcați bine, cu ciorapi de lână, sub pături, la veioză, ziua În amiaza mare. ș...ț Eram un fel de Oblomovi care citeau În loc să doarmă. Singura diferență - Oblomovi fără prietenul Stolz, activul, optimistul Stolz. Dar și cititul era un fel de somn - visam cu ochii deschiși 5. Despre „vindecare prin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fiecare dungă a pantalonilor, În timp ce Sourmelina se demachie cu cremă și se puse În pat. Toți patru, mișcându-se pe propriile lor orbite, se prefăceau că piesa nu avusese nici un efect asupra lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe noptieră. Și se băga În patul lui pentru o singură persoană - și Îl găsea ocupat! Sourmelina, visând la dansatoarele din teatru, traversase covorul, ca o somnambulă. Murmurând strofe grecești, se cățără pe soțul ei, ca locțiitor. (― Vezi? spuse Zizmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
podea dacă nu s-ar fi prefăcut că doarme. Contrar voinței sale, piesa o stârnise și pe ea. Coapsele sălbatice, musculoase, ale minotaurului. Pozițiile lascive În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea. Uite o noapte Însemnată pentru toți cei implicați (inclusiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi era Întors ușor Într-o parte. Se mișca sub mine ca o fată adormită, subjugată de un coșmar. Arăta de parcă ar fi avut un vis obscen și și-ar fi confundat perna cu amantul. Uneori, Înainte sau după, aprindeam veioza de pe noptieră. Îi trăgeam tricoul cât puteam de sus și Îi dădeam jos chiloții până sub genunchi. Și apoi stăteam acolo și mă Îmbătam cu priveliștea. Cu ce se putea compara? Un fel de pilitură de aur plutea În jurul magnetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum nu pare prea haios, dar atunci așa părea. Toți se uitau pe fereastră și doctorul, care era un foarte bun doctor, le arăta unde sunt fazanii și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părea. Toți se uitau pe fereastră și doctorul, care era un foarte bun doctor, le arăta unde sunt fazanii și În același timp trăgea patul spre fereastră, și apoi, ca Într-o secvență comică, domnul Frazer fu făcut knockout de veioza care-i căzu În cap cu baza În care intra cablul. Părea antiteza vindecării sau a tot ce mai reprezintă un spital și tuturor li s-a părut ceva foarte haios, dacă o luai ca pe o glumă făcută atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră. Îi auzea pe bărbații beți Încercând să facă liniște pe drum spre ieșire. Se Împiedicară de cablul unei veioze, sparseră un geam, Își curățară gâtlejurile de mucozități scoțând zgomote demne de o motocicletă și scuipară pe tot ce le ieși În cale. Aveau asupra lor un total de cincizeci de dolari americani, câștig surpriză oferit de Harry Bailley. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mică afacere de export de evantaie din pene, pene smulse de la minunatele și variatele feluri de păsări care trăiau pe acel tărâm tropical. În scurt timp, afacerea lui includea și alte obiecte de lux exotice: taburete din picioare de elefant, veioze din maimuțe Împăiate, covoare din blană de tigru și tobe din două cranii umane care produceau un sunet nemaiauzit. Multe articole rămâneau nevândute, dar marja de profit era suficient de mare ca Phineas să devină din nou un om bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-i mai era frică să stea singur în camera lui. Încetase să mai urle nopțile, iar ea fusese așa de ușurată încât nu mai investigase motivele din spatele acestei liniști. Nu îndrăznise să-ncerce să-i afle originea. De ce totuși veioza din camera lui dădea stătea aprinsă peste noapte ? Fiul ei s-a așezat pe bancheta din spate fără nici o formulă de salut, singurul sunet venit din partea lui fiind muzica aia sintetizată și iritantă din lumea Super Mario. Ai avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Dumnezeu să coboare pentru o clipă să stăm la taclale despre una alta. închid ochii și-mi las gândurile să hoinărească printre singurătăți o pasăre se lovește de geam se face liniște în cameră e cald respir haotic lângă veioza de pe noptiera din colț sprijinite de ochelarii lui tata câteva amintiri două fotografii și multă singurătate tăcerea crește ca un aluat mă așez în fotoliu și dizolv fiecare imagine aud pași... mă încăpăținez să cred că cineva se apropie de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fără să știe pentru cine ? Mi-am schimbat poziția și am căutat-o, dar nu se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umerii mei, felul lui de a mă întâmpina și de-a-și lua rămas bun, apoi ieși în curte și intră în cușca pardosită cu paie și un țol anume ca să-i fie cald. - Doamna Pavel citește mai departe, la lumina veiozei de pe noptieră, Contele de Monte Cristo și zâmbește. 7. Intrasem în octombrie. Era în prima săptămână, vremea dădea să se strice. Lung, ieșit în prispa casei sale, privi cu mândrie câmpul în partea dinspre răsărit, unde se afla bucata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta în picioare, tăcută, fixă, îmbrăcată într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic în lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zece. Căutam articole promoționale pentru You Glow Girl!1. (Un fard. Nimic mai mult de spus despre el. O lansare „ușoară“, adică fără prea multe cheltuieli.) Cu fondurile modeste de care dispuneam, mă gândeam să le cumpăr redactorilor de profil veioze (legându-mă astfel subtil de tema „strălucirii“). Întâlnirea de la zece era cu un distribuitor de pe strada West 41 care importa lămpi neobișnuite; unele care arătau ca niște nimburi - le agăți pe oglindă, și reflecția ta arată ca icoana unui sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și cu un strat gros de creion negru în jurul ochilor bătrâni și înțelepți, trăind într-un apartament întunecos, plin de cuverturi de catifea roșie și de veioze cu franjuri. Dar aceasta era o femeie obișnuită - probabil pe la treizeci și cinci de ani - într-un trening albastru închis. Părul ei ar mai fi trebuit spălat și n-am putut să văd cât de bătrâni și înțelepți îi erau ochii pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]