406 matches
-
critic era obișnuit cu apostolatul și asculta răbdător lecturile. De altfel, le asculta, cu aceeași răbdare de benedictin, și în timpul celorlalte zile ale săptămînii, mai ales diminețile cînd n-avea ore la liceu, dar și după-amiezile primind tot soiul de veleitari cu compoziții născute moarte. Rar cînd dădea peste o bucată mai de soi, invitînd autorul să o citească și în cenaclu. Mai venea la ședințele de cenaclu I. Peltz care și-a citit, aici, romanele Calea Văcărești, Nopțile domnișoarei Mili
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Penele tată?!... „Meseria de actor are Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă circulație prin lumea culturală. Ei te obligă ori să-i ignori, ori să-i compătimești, ori să-i ... bagi undeva, mito cănește. Nu mă deranjează o bătrînă singură, dintr-un sat uitat de lume
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de aruncat În foc, autorul ei este demn de a fi spânzurat”. Însă noi optăm pentru aruncarea la gunoi a acestei cărți oribile, iar pe autor vrem să-l ierte Dumnezeu, că n-a știut ce-a făcut! Iar despre veleitara editoare Silvia Colfescu se poate spune cu certitudine că, asemenea oricărui impostor, și dânsa „Numai banul Îl vânează și câștigul fără muncă”. Ignoranță și rea-credință Asemenea Însușiri Îl caracterizează pe autorul unui articol despre legionari, apărut În publicația „Ziarul Lumina
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
avea chemare învăța, căci existau cărți, profesori. E o dezinformare că nu intrau în țară reviste, comunicări; intrau, dar trebuia să te pricepi să le citești, să știi engleză, franceza, nu erau la tarabă, mura în gură pentru proști sau veleitari. Vulpea când nu ajunge la struguri, îi declară acri, așa și cu plagiatorii, incapabilii, ca să își acopere tâmpenia, au început să spună că nu aveau după ce să învețe. Erau ei Tâmpi, nu că nu erau profesori, tratate, cărți, dar ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Femeia momentului, una din acele femei obicinuite, care sunt în stare numai de mici răutăți sau generozități.” „ Esențial, în toate romanele (inclusiv cel al lui Mirel) nu există decât un singur tip, și acesta este tipul erotic. Mai exact tipul veleitarului erotic și cu asta înțelegem prin ce iese el din seria clasică a amanților de profesie, sau de ce pare mai mult <<voce>> decât făptură. Veleitarismul său nu este altceva decât tot o formă a activismului modern care a dus la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
politică, doamna ? » « - Nu, dar politică se interesează de mine. » Scrise într-o franceză nuanțata și precisă, cu pasaje intercalate în engleză și română, Jurnalele dau impresia unui excelent script al unui film de război, prin care defilează ambasadori ineficienți, politicieni veleitari, prinți abulici sau prim-miniștri opaci. La Berlin, gustul sigur al prințesei e oripilat de kitsch-ul reședințelor lui Gőring, de gastronomia pretențioasa, de modelele contrafăcute după Worth sau Lanvin. Apogeul periplului se prezintă sub forma invitației la reședința de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
treptat. Orice postrevoluție este compromițătoare; se face prin convingere. Burgheziile lumii ar trebui să fie recunoscătoare Rusiei, fiindcă ea le-a învățat să moară la timp. Fenomenul japonez nu este mai puțin ilustrativ pentru progresele inerente industrializării. Dintr-o țară veleitară, grație industrializării vertiginoase și voinței organizate de a deveni mare putere, Japonia a căpătat o mare proeminență în lume, pe care numai cele câteva puteri de primul rang o cunosc. Soarta Asiei și echilibrul european depind de imperialismul nipon. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Toată viața am ținut. Cum să-ți spun... Adică, aici ar trebui nuanțat. Țin la câțiva, la cei care au talent, gust și onestitate. Nu toți cei care scriu proză sunt cu adevărat prozatori. Literatura exercită o atracție teribilă pentru veleitari, nulități și oportuniști. Cărțile scrise sunt, pentru mulți, pretext pentru a urca în diverse ierarhii administrativ-politice. Butoaiele goale sună cel mai tare, nu? Fără sprijinul criticilor adevărați, ar fi fost greu să afirmi cărțile și ideile care meritau strigate. Suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
joia, sâmbăta și duminica, iar uneori, cu permisiunea clerului, și miercurea. Erau baluri unde, cum se zice, se punea țara la cale, unde se făceau și se probau căsătorii, se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane aspirante și alții. N-aveau petrecerile acestea strălucirea celor dintâi, dar se remarcau totuși printr-o bună aprovizionare și o nesilită veselie scutită de canoane aristocratice. Urmau balurile breslașilor și, în fine, balurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întoarce în PSD cu biciul în mână.“ „Vreau să lansez un avertisment: să nu și facă nimeni iluzii că se va mai putea folosi de poziții în administrația locală, centrală ori în Parlament pentru a-și promova propriile interese. Corupții, veleitarii, demagogii, fripturiștii, ariviștii, profitorii nu au ce să caute în mijlocul nostru. Nu am de gând să mă compromit prin asociere cu oameni necinstiți.“ Așa înălțător vorbește Iliescu de la revoluție încoace și totuși corupția a ajuns pe cele mai înalte culmi
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile "consacră", ele se fac doar ecoul valorilor deja existente... Se poate vorbi și de "orgolioși", și de "veleitari", și de "neaveniți", și de "agramați cu pretenții" ș.a.m.d.! Să nu uităm publicul acestor festivaluri, "marele public", mulțimea "oamenilor simpli", dorința de a se bucura de arta scrisului frumos, curat, bogat în idei și... glia de învățăminte! "Festivalurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și alți scriitori. Concret, sincer, ce contează? Valoarea sau planificarea de tip stahanovist? Toți membrii Filialei trebuie să primească premii? Recunosc, este un exercițiu de sinceritate dificil, dar merită un răspuns adevărat. Știu, voi fi înjurat de tot felul de veleitari. Disprețul meu pentru ei nu are margini. C.C.: Pentru mine unul, "exercițiul de sinceritate" la care mă supui nu e deloc "dificil"! Pe câte mă mai știu, n-am mințit în viața mea, în chestiunile esențiale... Despre "premii" am unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu are margini. C.C.: Pentru mine unul, "exercițiul de sinceritate" la care mă supui nu e deloc "dificil"! Pe câte mă mai știu, n-am mințit în viața mea, în chestiunile esențiale... Despre "premii" am unele păreri, zic eu, normale! "Veleitarii" că tot ai utilizat domnia ta cuvântul tânjesc după premii an de an, ceas de ceas...Scriitorii de talent și cu scaun la cap, când se așează pe scris nu visează la vânătoare de premii! Vrei să-ți dau exemple de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
funcționa o anume etică a "binelui public" și chiar buna credință, valori pulverizate astăzi. Ignoranța într-ale politicii era vădită și păguboasă, biblioteca Parlamentului goală pușcă. O adunătură de interese divergente, foști activiști "repansați", țărăniști atemporali, securiști liberali, inocenți și veleitari, carieriști etc. care se sfâșiau reciproc, grotesc uneori sau comic pentru mize mărunte. O lume aflată la mijloc de bine și rău, toate refulările trebuiau expurgate, unii pierd, alții câștigă, ne comportăm așa cum suntem, o altă variantă a istoriei nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
toate genurile muzicii, cele vechi ca și cele mai noi, inclusiv piesele ultramoderne, dacă sunt autentice și nu simple artefacte. Resping cu oroare cântecele populare "manelizate", pe cele ce conțin texte rudimentare, compuse inabil de interpreți sau de armatele de veleitari. V.P.: În această lume a globalizării, a războaielor, a drogurilor, a alcoolului, a delincvenților, a marilor inechități sociale, a bolilor de tot felul, care este locul poetului în societatea de azi? Se mai citește poezie? A.S.: Din păcate, locul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
este numele unui străbunic al lui Borges evocat de nenumărate ori În poeme; Lynch - al unui străbunic al lui Bioy. Dintre toți scriitorii imaginari În spatele cărora s-au ascuns, Borges și Bioy l-au Îndrăgit mai ales pe fanfaronul și veleitarul Bustos Domecq, i-au inventat o poreclă, Bicho Feo, un critic propriu, Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jérez), editură la care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de seamă din afară. Când s-a schimbat regimul, criticul prudent de până atunci și-a dat poalele peste cap și a devenit om politic. Talentul de a se fofila în timpul dictaturii a fost confundat cu talentul politic. Studenții și veleitarii din cenaclurile pe care le condusese ca profesor l-au făcut să creadă că are priză la public. E adevărat, înjurăturile și grosolănia nu fac parte din „arsenalul” său critic (și aici trebuie să mă abțin să nu-l numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
1990 apariția editurilor particulare, care s-au ivit ca ciupercile după ploaie? — Exagerezi... Pentru că lui Iliescu îi era frică de intelectuali, pe care nu putea să-i cenzureze altfel. A înțeles perfect că libertatea până la urmă dizolvă protestul, iar concurența veleitarilor contribuie și ea la slăbirea adevăraților scriitori, cărora Marele Public le va da curând lovitura de grație. — Și Constantinescu? — Constantinescu nu era mai breaz. — Dacă-i pe așa, atunci mergi până la capătul raționamentului și spune răspicat că cenzura politică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fondului de pensii al țării, când mulți dintre cei ca ei, ca participanți la războiul din Est și Vest și‐au vărsat sângele pe câmpurile de luptă, pentru zi ua de astăzi? Sfârșind explicația în parte la închipuita luptă a veleitarilor celor două generații - tinerii și bătrânii, o ultimă referire tot la... MAMA. Tot ca o lecție de viață pentru închipuiții reușitei în existența zilnică. Adic ă pentru cei care din colegi se cred profesori. „Jurnalul Iubirii, Durerii și Speranței” este
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
poeți scriu atât de încîlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Nu am o imagine completă asupra poeziei române (actuale), ca un critic de profesie, însă, din experiența (limitată) de cititor consecvent de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori chiar apariția ei îi rămâne necunoscută. Președintele Uniunii Scriitorilor remarca, în urmă cu câteva săptămâni, că această situație constituie un pericol pentru însăși cultura națională. Alți observatori au atras de mai multă vreme atenția asupra "județenizării culturii" prin străduințele veleitarilor cu inițiativă, care organizează cenacluri și festivaluri județene, sau publică reviste și volume de circuit județean, ridicându-se în slăvi unii pe alții, ceea ce agravează confuzia valorilor și contribuie la dezintegrarea culturii naționale. Iar dezintegrarea culturii constituie în cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de salvare al generației. Până se afirmă, o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați în afara generației, vedeți mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi un lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Baudelaire ar fi spus că poetul își face un titlu de glorie din a nu fi înțeles. Se referea, probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]