406 matches
-
în termeni mai mult decât pozitivi apariția volumului. "Vremea nouă", nr. 2286, 21 aprilie 1981 Val CONDURACHE "Intră cine vrea rămâne cine poate" Condiția debutului stă sub zodia unui concurs la care izbutesc cei care se prezintă (în absența trufașilor, veleitari sau scriitori adevărați, mult prea stăpâni pe arta pe care-o simt în paginile netipăritelor cărți, pentru a o expune unei concurențe din care doar pariurile lipsesc). Concursul de literatură e împotriva firii literare, lezând deopotrivă pe învingător și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt multiple raportat la acest studiu, și este suficient să enumerăm: situarea împotriva curentului și verticalitatea în apărarea unui adevăr în raport cu nedreptatea lui Nicolae Manolescu vizavi de interpretarea lui Marin Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că nu slăbește monarhia, ci îi asigură, dimpotrivă, un fundament și un "consens" în rîndul elitelor, consens precar, desigur, dar care nu există în regatul rival capețian. Eduard II (1307-1327) nu va ști să profite de această operă de redresare. Veleitar și cheltuitor, guvernînd sub influența favoriților săi, el nu întîrzie să intre în conflict cu Parlamentul, respingînd reformele propuse și văzîndu-se deîndată refuzat în privința subsidiilor sale regulate. În 1327, regina Isabela, prințesă franceză, preia conducerea, alături de amantul său Morti-mer, a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de fapt, e să nu minți în felul tău de a fi și să nu fii egolatru. E greu! Dar politicienii noștri n-ar avea decât de câștigat, dacă ar înțelege că politica nu e o treabă ușoară, la îndemâna oricărui veleitar lacom (de putere și privilegii). Azilul planetar Deunăzi, mi-a căzut în mână un document stupe fiant. Dacă este autentic - și după verifică rile pe care le-am făcut este - ne aflăm dinaintea unei probe dezesperante de sminteală instituționalizată. E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anumită candoare. Nu poate fi luat prea în serios și, în general, nu face victime. În plus, rareori ajunge în poziții publice care să dea frâu liber unei pernicioase dilatații de sine. Cât despre târgovețul obișnuit (de la funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pare, chiar de la marele cârmaci, n-a luat-o în serios nimeni din sectorul editorial (la "Junimea", făcuserăm rost de ditamai teancul recomandărilor în alb, pentru a scuti autorii de penibilul prezentării textului într-o ședință de cenaclu suprasaturat de veleitari și "tinere speranțe"). Planul editorial, în cazul unei Case de presă din provincie (funcționau edituri la Cluj, la Iași, apoi și la Craiova și Timișoara) urma să primească mai întâi avizul Comitetului Județean de Cultură (evident și "educație socialistă"). Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mentalitate în acest domeniu devine un imperativ, deși inerția instituțională, dublată adesea de comoditatea individuală sunt frâne inerente. Oricum, dacă vrem cu adevărat o evoluție pe toate palierele învățământului, nu e suficientă o declarație de intenție ministerială sau vreun discurs veleitar al unei personalități mediatice. În stadiul actual în care se află sistemul, un proiect de reformă nu are nicio șansă de reușită dacă nu este, mai întâi, adoptat, asimilat, resimțit ca necesar de comunitatea educativă, dacă nu se produce o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Femeia momentului, una din acele femei obicinuite, care sunt în stare numai de mici răutăți sau generozități.” „ Esențial, în toate romanele (inclusiv cel al lui Mirel) nu există decât un singur tip, și acesta este tipul erotic. Mai exact tipul veleitarului erotic și cu asta înțelegem prin ce iese el din seria clasică a amanților de profesie, sau de ce pare mai mult <<voce>> decât făptură. Veleitarismul său nu este altceva decât tot o formă a activismului modern care a dus la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Toată viața am ținut. Cum să-ți spun... Adică, aici ar trebui nuanțat. Țin la câțiva, la cei care au talent, gust și onestitate. Nu toți cei care scriu proză sunt cu adevărat prozatori. Literatura exercită o atracție teribilă pentru veleitari, nulități și oportuniști. Cărțile scrise sunt, pentru mulți, pretext pentru a urca în diverse ierarhii administrativ-politice. Butoaiele goale sună cel mai tare, nu? Fără sprijinul criticilor adevărați, ar fi fost greu să afirmi cărțile și ideile care meritau strigate. Suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile "consacră", ele se fac doar ecoul valorilor deja existente... Se poate vorbi și de "orgolioși", și de "veleitari", și de "neaveniți", și de "agramați cu pretenții" ș.a.m.d.! Să nu uităm publicul acestor festivaluri, "marele public", mulțimea "oamenilor simpli", dorința de a se bucura de arta scrisului frumos, curat, bogat în idei și... glia de învățăminte! "Festivalurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și alți scriitori. Concret, sincer, ce contează? Valoarea sau planificarea de tip stahanovist? Toți membrii Filialei trebuie să primească premii? Recunosc, este un exercițiu de sinceritate dificil, dar merită un răspuns adevărat. Știu, voi fi înjurat de tot felul de veleitari. Disprețul meu pentru ei nu are margini. C.C.: Pentru mine unul, "exercițiul de sinceritate" la care mă supui nu e deloc "dificil"! Pe câte mă mai știu, n-am mințit în viața mea, în chestiunile esențiale... Despre "premii" am unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu are margini. C.C.: Pentru mine unul, "exercițiul de sinceritate" la care mă supui nu e deloc "dificil"! Pe câte mă mai știu, n-am mințit în viața mea, în chestiunile esențiale... Despre "premii" am unele păreri, zic eu, normale! "Veleitarii" că tot ai utilizat domnia ta cuvântul tânjesc după premii an de an, ceas de ceas...Scriitorii de talent și cu scaun la cap, când se așează pe scris nu visează la vânătoare de premii! Vrei să-ți dau exemple de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
funcționa o anume etică a "binelui public" și chiar buna credință, valori pulverizate astăzi. Ignoranța într-ale politicii era vădită și păguboasă, biblioteca Parlamentului goală pușcă. O adunătură de interese divergente, foști activiști "repansați", țărăniști atemporali, securiști liberali, inocenți și veleitari, carieriști etc. care se sfâșiau reciproc, grotesc uneori sau comic pentru mize mărunte. O lume aflată la mijloc de bine și rău, toate refulările trebuiau expurgate, unii pierd, alții câștigă, ne comportăm așa cum suntem, o altă variantă a istoriei nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
toate genurile muzicii, cele vechi ca și cele mai noi, inclusiv piesele ultramoderne, dacă sunt autentice și nu simple artefacte. Resping cu oroare cântecele populare "manelizate", pe cele ce conțin texte rudimentare, compuse inabil de interpreți sau de armatele de veleitari. V.P.: În această lume a globalizării, a războaielor, a drogurilor, a alcoolului, a delincvenților, a marilor inechități sociale, a bolilor de tot felul, care este locul poetului în societatea de azi? Se mai citește poezie? A.S.: Din păcate, locul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a imita memoria involuntară [prin reminiscențe] care, după mine, deși Bergson nu face această distincție, este singura adevărată. Memoria voluntară, memoria inteligenței și a ochilor nu ne redau din trecut decît facsimile care nu seamănă cum nu seamănă ta-blourile pictorilor veleitari cu primăvara. Astfel, dacă nu credem că viața a fost reală fiindcă nu ne-o amintim și dacă ni se pare că nu-i mai iubim pe cei morți fiindcă nu-i mai ținem minte, o scurtă privire căzută asupra
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care se confrunta atunci Biserica în spațiul occidental, intens secularizat. A.S.: În cele patru întâlniri cu părintele s-a legat o relație? R.D.M.: Sincer vorbind, nu am avut o relație de tip magistru-discipol. Nu mă pot declara (așa cum în mod veleitar și iresponsabil o fac adesea astăzi, diferite personaje, atât din lumea culturii, cât și a bisericii) un ucenic al său, dar a existat, neîndoielnic, o apropiere umană și intelectuală. Am avut îndelungi discuții, în special pe teme de filosofie și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în planul procedurii juridice, pentru a le impune în manieră arbitrară și extrajuridică un moratoriu de o sută de zile de la punerea în execuție a demersu-lui lor secesionist. Prin aceasta Gorbaciov nu reușește decît să ofere lumii spetacolul unei intrasingențe veleitare și fragile. El convinge astfel ansamblul republicilor URSS că tactica faptului implicit este o cale mai recomandabilă în cadrul procesului de distanțare față de puterea centrală, decît obținerea unui compromis. Efectul se va vedea în decursul lunilor de după 11 martie 1990, cînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
radio, redactori la agențiile de presă, editorialiști și columniști, producători și realizatori de emisiuni, ba chiar fotoreporteri și - mai nou - bloggeri.Indiferent de specializarea și de postul ocupat, aceștia se distribuie în două mari categorii. În serii sinonimice: amatori, mediocri, veleitari vs profesioniști, oameni de talent și de vocație. I-am văzut la lucru și pe unii, și pe alții: șefi de secție culturală care se pricep la toate și la nimic, redactori absolvenți de Filologie care fac cronica unei cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
întoarce în PSD cu biciul în mână.“ „Vreau să lansez un avertisment: să nu și facă nimeni iluzii că se va mai putea folosi de poziții în administrația locală, centrală ori în Parlament pentru a-și promova propriile interese. Corupții, veleitarii, demagogii, fripturiștii, ariviștii, profitorii nu au ce să caute în mijlocul nostru. Nu am de gând să mă compromit prin asociere cu oameni necinstiți.“ Așa înălțător vorbește Iliescu de la revoluție încoace și totuși corupția a ajuns pe cele mai înalte culmi
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mult mai puțin interesați de schimburi de replică nuanțate și de rafinarea propriilor relații (aceasta nu a dus decât la o prelungire artificială a împărțirii ridicole între răi și buni, cei buni uitând că exact ceea ce-i diferențiază fundamental de veleitari, intelectuali amatori de nepotisme ș.a. stă în propria lor diversitate și felul inedit în care-și pot construi personalitatea). Cert e că am căutat cu oarecare înfrigurare în aceste dialoguri ceva mai multe discuții chiar pe marginea Raportului, în acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mentalitate în acest domeniu devine un imperativ, deși inerția instituțională, dublată adesea de comoditatea individuală sunt frâne inerente. Oricum, dacă vrem cu adevărat o evoluție pe toate palierele învățământului, nu e suficientă o declarație de intenție ministerială sau vreun discurs veleitar al unei personalități mediatice. în stadiul actual în care se află sistemul, un proiect de reformă nu are nicio șansă de reușită dacă nu este, mai întâi, adoptat, asimilat, resimțit ca necesar de comunitatea educativă, dacă nu se produce o
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
în mijlocul pieței, între partea carosabilă și spațiul verde al părculețului, care masca depozitele arhivelor MAE. În aceste reprize de propagandă începuse să se contureze lupta pentru putere, cu prezența nu numai a urmașilor fostelor partide istorice, ci și a anonimilor veleitari, ce simțeau chemarea patriotică de a blagoslovi "boborul" cu înțelepciunea lor culeasă eventual din creația lui Ilie Moromete. Am văzut în acele seri nu numai exerciții de concurență oratorică, ci și probe de box ocazional. La concurență cu Piața Victoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
politică, doamna ? » « - Nu, dar politică se interesează de mine. » Scrise într-o franceză nuanțata și precisă, cu pasaje intercalate în engleză și română, Jurnalele dau impresia unui excelent script al unui film de război, prin care defilează ambasadori ineficienți, politicieni veleitari, prinți abulici sau prim-miniștri opaci. La Berlin, gustul sigur al prințesei e oripilat de kitsch-ul reședințelor lui Gőring, de gastronomia pretențioasa, de modelele contrafăcute după Worth sau Lanvin. Apogeul periplului se prezintă sub forma invitației la reședința de
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
Symposion, în care urma să mi se publice o altă poezie, din aceeași fază de tranziție: aveam deci pretenții. Premergând acestea, și încă în spiritul existenței mele anacronice de la Aiud, m-am împrietenit, la începutul etapei clujene, cu doi liceeni - veleitari în ale condeiului ca și mine - care locuiau nu departe de casa noastră, și ei fii de avocați: de primul, ca să mi aduc aminte numele lui, ar trebui să constrâng memoria să-mi reconstituie în ochi placa de marmoră de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]