2,332 matches
-
și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că venețienii nu făceau oale, nu ni se pare lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că venețienii nu făceau oale, nu ni se pare lipsit de interes să susținem că măcar o parte mică din ei erau olari. Aveau și ateliere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că venețienii nu făceau oale, nu ni se pare lipsit de interes să susținem că măcar o parte mică din ei erau olari. Aveau și ateliere de profil, așa-numitele „olării”, unde, din tată în fiu, se transmitea acest plăcut meșteșug. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grăbit să-l identifice de la origini până în prezent, adică până în secolul al XVII-lea (acesta fiind prezentul istorisirii noastreî. „Casnic” însemna la Veneția că, dacă țineai neapărat, puteai să și trebăluiești pe lângă casa sau canalul tău. De altminteri, multe femei venețiene știau mânui ca nimeni altul acul, andreaua, ghergheful, săpunul și celebrele lor oglinzi. Nu trebuie să ai multă imaginație ca să-ți dai seama că unde sunt olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
săpunul și celebrele lor oglinzi. Nu trebuie să ai multă imaginație ca să-ți dai seama că unde sunt olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba femeilor. Nu e de mirare astfel că mâncărurilor venețiene duse peste mări și țări, în condițiile când congelarea era în mod obiectiv precară, le-a mers faima în lumea întreagă. Cine-și închipuie că bătrânii aveau o viață ușoară la Veneția se înșeală. încă de prin secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului se ridica, precum un abur subțire, sforăitul puternic al Dogelui, însoțit de sforăiturile mai timide ale supușilor săi. Episodul 146 AMORUL LA VENEȚIA Așa era Veneția la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
găsi puține lucruri noi. Dar pentru a cunoaște chipul ascuns și adevărat al unei lumi, dacă datele sunt vechi, măcar perspectiva să fie nouă. Cu moartea la Veneția știm cum stăm. Să urmărim puțin amorul la Veneția. în genere, amorul venețian era de trei feluri: dragostea pentru părinți, dragostea pentru semenul (semenaî tău (taî și amor Dei. Existau și alte forme de amor, cum ar fi dragostea pentru animale, dragostea pentru pictură, pentru îngrijirea spațiilor verzi etc, dar acestea erau forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru îngrijirea spațiilor verzi etc, dar acestea erau forme particulare, neavând puterea exemplarității. Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă acesta era plecat peste mări și țări, ba poate tocmai de aceea. Pe la orele 5 după-amiaza, puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața altarului. De aici a rămas și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast și bun gust, balurile venețiene căpătaseră în secolul de care vorbim o amploare tară precedent, desfășurându-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile de gradul I la care lua parte high-life-ul Veneției și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clerul, se desfășurau și lunea și vinerea. Vom trece peste plimbările pe chei, aceleași aici ca pretutindeni, și vom pomeni de o distracție specifică Veneției: privitul în larg. în fiecare după-amiază senină, cu precădere sâmbăta și duminica, zeci, sute de venețieni stăteau pe chei privind în larg. în zilele de sărbătoare se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de aur, el fiind numit totodată pe viață în postul de observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea cetățeanul Lorenzo. „Data trecută ai uitat să-mi plătești, Capucino!” făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De fapt, îi se părea atât de frumoasă pentru că ei înșiși, locuitorii Veneției, îmbătrâniseră o dată cu orașul, și chiar el, doctorul Peleto, avea în vis pe puțin 94 de ani, dacă bine ținea minte. De fapt, nu numai el, ci toți venețienii se mândreau cu vârstele matusalemice, ba chiar se putea spune că-n superba localitate lacustră nu trăia picior de om sub 70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre și Demeter, grupul de oaspeți polonezi format din doamna Potoțki, pan Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un timp relativ scurt, de felul cum înțelegeți dumneavoastră să vă creșteți odraslele. — Asta așa e - răspunse turcul - deși drept să-ți spun, bre, nu știu cum, om bătrân, dacă să mă bucur că am avut o copilărie turcă și nu venețiană, franțuză, grecească ori, poftim, chiar moldavă. Copilăria la turci e grea, deși plină de satisfacții. — Dac-ați dori puțin să detailați... - spuse Metodiu cu blândețe. — Păi - zise turcul - mai întâi trebuie să te naști băiat, căci dacă te naști fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căutat în zadar. A doua zi, cam pe la ora prânzului, a apărut Benedetto. Nu era singur. O fată, la fel de înaltă ca și el, îl ținea strâns de mână. Pielea ei albă contrasta puternic cu părul roșcat. Era ca un portret venețian din Evul Mediu. - Maria Giudita, s-a prezentat singură fata, cu o scânteie de ironie în ochii ei verzi. Beppo și Edith se holbau la ea ca și cum Maria Giudita ar fi fost chiar trimisa destinului. Benedetto avea o nouă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întreagă. încă și mai mult decât la Bruges, aici domnește o formidabilă libertate intelectuală, artistică și umană, aptă să favorizeze toate aventurile. Ducând un război niciodată câștigat și niciodată pierdut împotriva Imperiului Roman de Răsărit, apoi împotriva Imperiului Otoman, conducătorii venețieni negociază mereu abile compromisuri, schimbând deseori gloria cu bogăția. Iar în acest timp Războiul de 100 de ani epuizează restul Europei. în Imperiul Chinez, loviturile de stat se succed: dinastia Jin lasă loc mongolilor, apoi, în 1368, dinastiei Ming. în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
drumurile comerciale sau fără a dori să cucerească piețele ori să difuzeze cunoștințe. Alte imperii - indian, rus, mongol, turc și grecesc - continuă să separe China de Europa. Așadar Veneția, cetate foarte modestă în comparație cu aceste vaste imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea, casele de schimb venețiene controlează toate piețele financiare ale continentului, din Franța până în Flandra și din Castilia până în Germania. Decalajul de putere este enorm: nivelul de trai venețian este de cincisprezece ori mai ridicat decât cel de la Paris, Madrid, Anvers, Amsterdam sau Londra. Veneția este în această epocă un oraș complex, guvernat de o aristocrație puțin numeroasă și de mai multe mii de strategi de înaltă clasă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și societăți de asigurări. Și tot Veneția afretează pentru prima dată navele prin societăți de navigație pe acțiuni, finanțate de un mare număr de mici depunători. Lumea devine un spațiu al aventurilor pentru marinarii, descoperitorii și exploratorii aflați în slujba venețienilor, civilizatori cu sabia. Restul Europei formează „mediul”. „Periferia” se întinde în toată Europa de Est, până în Africa de Nord, până la coastele africane și până la Imperiul Bizantin. Apoi, pe la 1450, Serenisima intră în criză de bani, la fel ca, de altfel, întreaga Europă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]