873 matches
-
aproape nimic nu se apropie de scrisorile schimbate de Joachim și Brahms în legătură cu concertul pentru pian nr.1 (și ele sunt peste douăzeci)... răspunsurile lui Joachim, lungi, detaliate, gândite, și profesionale, sunt mărturii extraordinare ale talentului acestuia însuși, precum și ale venerației și admirației pentru prietenul său.. Brahms a păstrat materialul original din prima parte; a renunțat, în schimb, la celelalte părți, compunând alte două, o parte a doua adagio, pe care Gál a numit-o "calmă și că de vis" și
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Tatălui. Acest lucru s-a realizat în jurul secolului al X-lea prin apariția treptată a diferitelor stiluri artistice de reprezentare a Tatălui în formă umană. Se pare că, atunci când artiștii timpurii încercau să-l reprezinte pe Dumnezeu Tatăl, teama și venerația îi împiedicau să-l reprezinte în întregime. De obicei, doar o mică parte era reprezentată, de obicei mâna, sau, uneori, fața, dar rareori întreaga persoană. În multe imagini, figura Fiului o înlocuia pe cea a Tatălui, astfel încât o porțiune mai
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie de poziția mu'tazilită. Cei mai mulți musulmani privesc Coranul cu venerație, înfășurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe un raft înalt și spălându-se ca pentru rugăciuni înainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hârtia obișnuită, ci arse sau depozitate în cimitire pentru
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe pământ» cât și enunțurile Conciliului Vatican I cu privire la primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a papei în unele circumstanțe ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
cu o oarecare misiune pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! După care a observat toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara sfântă în genunchi, vizitând aproximativ douăzeci de biserici și câștigând atât de multe indulgențe pentru el dar și pentru părinții lui, pe care, deși erau morți, el dorea să-i scoată din Purgatoriu. A rămas
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoția, pe Peloponez și, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în sensul unei doctrine despre nemurirea sufletului. Locul îi este dator Demetrei cu o venerație deosebită, deoarece ea aici le-a arătat oamenilor cum să-și cultive ogoarele, din recunoștință pentru ospitalitatea eleusinilor. Pe lăngă Persefona și mama ei a fost sărbătorit mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, drept reprezentant al forței
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
cal ar fi putut acționa din interiorul cetății. În realitate, mizând pe uzura morală și nervoasă a asediaților, absolut inerentă după unul dintre cele mai îndelungate asedii consemnate din antichitate, la care ar fi urmat să se adauge surpriza și venerația față de un obiect atât de masiv, confirmată de plecarea abruptă înaintea zorilor a întregii flote grecești, Ulise și Agamemnon sperau în aducerea Calului în cetate. După care, calculând totul, sărbătorirea faustuoasă, inclusiv îngurgitarea masivă a vinului și slăbirea vigilenței locuitorilor
Calul troian () [Corola-website/Science/309539_a_310868]
-
presus de toate, loial. El îl ajută pe Jack, împotriva voinței lui și a șanselor de izbândă, să-și recupereze memoria și mințile furate de niște sirene vicioase (vezi "Amnezia, partea I" și "a II-a"). Scoțianul își iubește până la venerație soția, pe care o și descrie în cele mai feerice culori, de câte ori are ocazia (vezi "Jack în Scoția"). Tatăl lui Jack este un împărat curajos și drept. El nu ezită să se sacrifice pentru poporul său și să dea exemplul
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
lor. Deși este recunoscut faptul că sora ei Margareta și viitoarea ei cumnată Maria au fost mai frumoase decât ea, Elisabeta a fost una dintre fiicele atractive ale Ecaterinei. Ea a fost descrisă ca fiind timidă și având o mare venerație față de formidabila ei mamă. Elisabeta s-a căsătorit în 1559 cu regele Filip al II-lea al Spaniei ("Filip Catolicul"), fiul împăratului Carol Quintul și a Isabelei a Portugaliei. Inițial, căsătoria s-a făcut prin procură la Notre Dame (Ducele
Elisabeta de Valois () [Corola-website/Science/310289_a_311618]
-
și altor entități preeminente din punct de vedere spiritual: "siddha" (sufletele eliberate), "sidhu" (călugări), "dharma" (învățătura religioasă, dogma), "arhați" (ființele demne de adorare), "lokottami" (entități superioare) și "mangali" (entități aducătoare de noroc). De obicei imaginea statuară sau bidimensională a obiectului venerației este dispusă pe altarul central al templului jainist sau pe altarul improvizat într-o locuință. În templu reprezentarea principală și centrală a ființei venerate este însoțită de înfățișări subsidiare ale aceluiași personaj. Cultul devoțional este ornamentat de imnuri de laudă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
svastica, care își depășește condiția de pecete a celui de-al șaptelea tirthankara, Suparshvanath, și devine un simbol foarte uzitat de jainiști. Fiecare templu sau carte sacră trebuie să conțină o svastică, iar la începutul și la sfârșitul ceremoniilor de venerație acest semn este creat din boabe de orez în jurul altarului în repetate rânduri. Conform tradiției, cele patru brațe ale ei reprezintă cele patru existențe pe care le poate avea sufletul prin reîncarnare: om, plantă / animal, ființă celestă și demon.. De
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
sale. Această epistolă e generată de o intervenție publicistică aparținând cronicarului literar Alexandru Căprariu (1929-1988), care observă cu discernământ și eleganță itinerariul lui Ion Vlasiu în naratologia românească. Și, în fine, cealaltă epistolă, destinată lui Perpessicius, scrisă cu o anume venerație, reia problema portretului, pe care i l-a și terminat, realizând, în final, un bust impunător. Epistolele lui Ion Vlasiu se cuvin a fi adunate, adnotate și publicate cât mai curând, întrucât conțin o sumă extrem de valoroasă de știri și
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
cubicularii"). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât "consistorum". Ședințele "consistorium"-ului se țineau de membrii săi, chiar și de cei mai înalți demnitari, stând în picioare (în latină "consistere" înseamnă „a sta în picioare”); căci împăratul pretindea venerație din partea tuturor. Senatul, în schimb, n-a avut niciodată autoritatea și prestigiul celui din Roma; atribuțiile sale rămăseseră în principiu aceleași, dar cu puteri adesea limitate. Ca organ consultativ, Senatul ("synkletos") pregătea proiectele de legi și putea fi invitat de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de origine algeriană Malek Chabel, spune că "mediul cultural și istoric în care trăiesc populațiile arabe, persane și turcești, și în general cele musulmane, este principala frână împotriva renașterii civilizației islamului; acest mediu este strivit de tradiția înrobitoare a unei venerații extatice, a gândirii inchizitoriale și a absenței autocriticii, ansamblu refractar la orice idee de progres; blocajele sunt identificate de mult timp, anume proasta guvernare și imposibila separare a religiosului de politic ". Or, explică autorul lucrării Islamul și Rațiunea, "această separare
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
mi l-a lăsat tatăl tău mi-a străpuns inima. N-am să-l uit niciodată. Altă scuză nu am. Era gata să se prosterneze el însuși în fața lui Goroza, dar tânărul, derutat, îi luă mâinile, într-un gest de venerație. Seniorul și vasalul se îmbrățișară, în lacrimi. În anul acela, seniorul clanului Oda a clădit un templu în orașul castelului, închinat mântuirii bătrânului său păzitor. Magistratul l-a întrebat: — Ce nume vom da templului? În calitate de fondator, trebuie să-l călăuziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în analele războiului. Războinicii de mai târziu aveau să spună că, de fiecare dată când ridicau privirea și vedeau luna nouă pe cerul albastru-indigo al serii, se gândeau la caracterul neînduplecat al lui Yamanaka Shikanosuke și îi cuprindeau sentimente de venerație. În inimile lor, Shikanosuke avea să trăiască veșnic. Spada și cutia de ceai „Marele Ocean” ale lui Shikanosuke îi fură trimise, împreună cu capul său, lui Kikkawa Motoharu. — Dacă nu te doboram noi, spuse Kikkawa, privind capul, într-o zi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar o țintă În sine, În cazul conflictelor sau crizelor politice majore. De altfel, este folosit ca pretext al dezlănțuirilor regionaliste și naționaliste. Uneori, aceste pasiuni se dovedesc devastatoare, când alimentează izolarea, dar și creatoare, când sădesc, cu dragoste și venerație pentru diverse moșteniri ale trecutului, dar și Întru celebrarea teritoriului, capacitatea de a trăi Împreună și de a Împărtăși o comunitate de destine, dorințe și proiecte, capacitate pe care militanții occitaniști ce luptau În anii 1970-1980 pentru salvarea regiunii Larzac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o incoruptibilă vocație de ascet, se devotează de acum înainte țelului său - luminarea neamului. Așezămintele culturale și religioase înălțate prin străduința și, de multe ori, pe cheltuiala sa fac din Blaj un important centru de cultură, salutat mai târziu cu venerație de pașoptiști. Aici se tipăresc, în românește sau în latinește, o seamă de traduceri (cărți religioase, manuale didactice), făcute în conlucrare cu călugări precum Grigore Maior, Gherontie Cotore, Atanasie Rednic. Într-o scrisoare adresată, în septembrie 1757, papei, A. susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă neclintita limbă.” Cu venerație, Prof. Felicia Soloviev Galați Dragă Doamnă Felicia, Vă trimit cu întârziere „Elanul” în care a apărut articolul Dvs. despre scrisul meu în general și Volumul II - în special. Mi-ați ușurat mult sarcina de suflet pentru vol. III, care în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
necesar vieții sale, a cerșit și a împărțit totul altora până la ultimul bănuț, fiind sprijinitorul tuturor celor aflați în nevoi. Pe toți i-a iubit și i-a miluit din mila primită și toți l-au iubit și respectat până la venerație. Mărturiile din acea vreme sunt concludente. Nu e de mirare faptul că atunci când Vlădica Filaret - Beldiman a auzit că a murit Lumânărică a ordonat să se tragă clopotul cel mare de la mitropolie și după aceea toate clopotele de la celelalte biserici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
las genunchii să Înceapă să tremure. Și cu această convingere, eram pregătită să simt tot ce voiam, cât de mult voiam. Priveam luna și-mi spuneam că e momentul să simt toate emoțiile. Am așteptat să mă inunde bucuria și venerația. Eram hotărâtă, eram pregătită, anticipam, așteptam, speram... dar nu s-a Întâmplat nimic. Picioarele mi-au rămas drepte și țepene. În noaptea aceea cu lună plină mi-am dat seama că voi avea mereu o problemă cu sentimentele mari. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poziție, oglinzile creau o nișă ferită de priviri, În interiorul căreia era loc pentru trupul unei femei. În exterior, oglinzile trimiteau spre credincioși nu imaginea fundului lăzii, cum crezuse toată lumea, ci a pereților săi laterali, identici. De aceea Fecioara era expusă venerației din interiorul cutiei: nu pentru a o proteja În neprețuirea ei, așa cum lăsa să se Înțeleagă ceremonialul, ci pentru a feri de vedere laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-un râs nestăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pian, sau o creatore de modele sau o contabilă, sau pur și simplu o fată casnică, ce purta pe deget inelul de logodnică sau alte astfel de cadouri; iar Dingbat, cu cravată la gât, crispat și prostit, îi spunea cu venerație „Scumpo“, „Isabel, iubito“ sau „Janice, dragă“ cu vocea aia a lui răgușită, subțire și neagră. Însă Einhorn nu avea deloc astfel de sentimente, oricare vor fi fost sentimentele lui în alte situații. Glumea cu nerușinare, ca și taică-său, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu gingășie palmele pe jacheta costumului care-i acoperea burta și pieptul. Ce mai pui la cale? Te descurci? Ce faci aici, ești student? Nu. Ești macher? Proletar? Acest cuvânt, chiar și când îl spunea în glumă, îl pronunța cu venerație. Ei, să zicem că sunt student. Ăștia-s băieții noștri, replica el, zâmbind mai larg. Ar face orice, numai să nu muncească. Și ce mai face fratele tău, Simon? Cu ce se ocupă? Pe vremuri credeam că am să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]