608 matches
-
indică naționalități diferite, ajunse aici în urma năvălitorilor barbari sau a războaielor medievale (precum: Stavâr, Sâlav, Turcu, Ocraim, Razâi, Palaghiu). Rămâne însă indiscutabil faptul că fondul antroponimelor, în frunte cu cel de Oatu (Ouatu), desemnează un sat tipic răzășesc, cu puțini venetici în structura sa antroponimică. Se pare că avem tot dreptul să ne lăudăm cu calificativul de "sat cultural", dacă nu în pondere absolută (având în vedere că și alte sate își pot revendica acest calificativ), cel puțin în pondere relativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
hrană viețuitoarelor ce-l râvnesc. O taină mai puțin cunoscută este legată de coexistența sa cu porumbul; aparent pentru că amândouă plantele sunt de origine americană, mai precis central și sud americană și ar fi cât se poate de firesc, ca venetici În țară străină, să se sprijine reciproc; dar am cere prea mult unor plante, adică unor ființe fără rațiune, nici măcar cu sistem nervos... De fapt e o chestiune de avantaj reciproc Între plante destul de Îndepărtate sistematic, mai bine-zis evolutiv, pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gunoaiele - materiale și umane - de rigoare... Scuze pentru aparenta răutate; În fond, sunt părintele pisicii negre de vinerea. Și un ultim à propos: 14 octombrie e și ziua Chișinăului, care și-a permis doar un festival al vinului, nu al veneticei beri... Era să uit: Cum Îl cheamă pe acel om În adevăratul sens al cuvântului, moștenitorul unui vechi nume voevodal și imperial totodată: Gheorghe Duca. 7. Sărituri Nci dracu’ nu știe, dar poate vom afla În vreun alt „Milenium“, de ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Fă ce-ți torc acum: Ia o strachină, căci lutul ars e excedentar; toarnă În ea oleacă de apă și presară câteva grăunțe de grâu. Dacă n’ai, poți pune orice cereală: mei, orz, secară, ovăz, ba chiar gazon ori veneticul porumb. Plăntuțele ce vor crește sunt, cu toatele, cele mai excedentare dintre plante. Lângă această „ikebană“ vei trece cel mai bine deficitarul solstițiu. Bașca că vei avea În preajmă ceva viu, mai mult În plină dezvoltare deci, de ce nu, augural pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
va mânca, dacă va avea de unde. Dar planta, mei, bob, mazăre... s’a adăugat, prin tot atâtea cereri majorate către mediu, la aceeași sărăcire, degradare. Și, ca să nu părăsesc drumul Început deunăzi, ajung iarăși, adăugându-l și pe el, la veneticul porumb; la soiurile, cultivarurile selecționate din vechime, atâta câtă e În privința lui, aproape uitate de când cu dublul hibrid: Hângănesc, Cincantin, Scorumnic, Bănățean... Nu e vorba de hibrizi, ci doar de varietăți, implicit de calități ce se mențin generații de-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
redutabile, săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la fel, dar are grijă să-și neutralizeze efectul prin oxidantul iod așa că, de la o vreme, mai precis latitudine, Își continuă singur drumul spre nord... Chiar venetică, vița a dat singura băutură tradițională, vinul. À propos: nu creștinii l’au introdus chiar În cult; el, vinul, era demult Înainte sângele lui Mithra... Și tot așa, cu excepția grâului tutelat de Triptolemos, vița e singura plantă care a creat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o picătură de vin, așa Încât Îmi amintesc de ofensa adusă de Burebista, deși Îl Înțeleg prea bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt: În țuică nu va găsi ce află În vin, anume o apă cu totul deosebită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Respectând astfel un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre popoare sau comunități, adică diversitatea, negentropia. Revin la firul povestirii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în bandaje și, cu toate că abia îl zgâriase, ca să se poată spune că totuși l-a operat, naționalistul a fost încântat. Nu se mai simțea deloc islandez. Se simțea iarăși românaș de-al nostru, gata oricând să-i mănânce fripți de venetici. Politică fără pedigri Maidanezii din parc au nume de politicieni, iar haitele nume de partide. Nu e ceva oficial. Cine nu-i pensionar și nu joacă șah nu înțelege de ce domnul Spirescu îi spune unui câine corcit, care mârâie preventiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nici Voiculescu / Alecsandri sau Eminescu / La el în casă nu găsești / Măcar ziare românești / Și vreo revistă de-a citit / E c-a primit-o... gratuit." Încheierea este de-a dreptul patetică: "Vei fi, chiar de-ai ajuns bogat / Un venetic înstrăinat / Străin în țara ta străină / Copac fără de rădăcină". Trist, dar... cam așa-i. N -a întârziat niciodată o secundă; îți puteai potrivi ceasul după intrarea profesorului Simenschy în amfiteatru. Am avut norocul să-i fiu student. Abia se întorsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
agregatului social” <endnote id="(693, I, p. 149)"/>. Tot cam atunci, Alexandru Cantacuzino - „prințul gândirii legionare”, cum l-a proclamat Horia Sima - se revolta În aceiași termeni pseudo-medi- cali Împotriva „slăbiciunii” și „moliciunii” românului față de „puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În sângele româ- nesc. O blestemată boală de sânge, un vierme atavic paralizează nervii motori ai firii românești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorba de un portret compus dintr-un Întreg set de stereotipuri negative clasice, de la mercantilism și cupiditate la trădare și deicid : „gheșeftar” cu caftan soios, „vânzător de nasturi și rachiu”, „lacom” cu „ochi de fiară” adăpostită Într-un „bârlog”, „viperă”, „venetic”, „mefiboșet gângav și fără țară”, „homuncul fără țară”, „răufăcător ești tu [= Moses Rosen], cu toți ai tăi”, gata „să răstignești o nouă sanctitate [= Eminescu]”, „vânzător de țară și de datini”, „iudă apostată cu arginți” etc. <endnote id="(764, pp. 26
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai era complementară, ci concurentă cu cea a țăranilor români. Nemulțumirea acestora din urmă s-a manifestat inclusiv În unele producții folclorice : Că jidanii și rutenii Pripășiți p-aici Zic că-s dânșii pământenii Iar că noi și moldovenii Suntem venetici <endnote id="(419, p. 34)"/>. Țăranii din Maramureș Își exprimau nemulțumirea cam În aceiași termeni : „În Săliștea numa rumâni o fost ; jizi n-o fo’ de fel, făr’ numa unu știu că o fost În cinzăci-șî-nouă [= 1859], unu Maier. Ș-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de un acces de furie sau de un act de xenocid ritual ? Bineînțeles că astfel de practici au dispărut de mult, dar nu și mentalitatea care le genera. În gândirea tradițională, străinul a continuat să fie perceput ca fiind un „venetic” inasimilabil, care - prin simpla sa prezență - produce calamități naturale : „Veneticu-i rău văzut, că nu știe nime ce-i În el, ce sămânță are”, spunea o bătrână dintr-un sat din sudul Transilvaniei, doar cu patru decenii În urmă. „Omu strein
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alteritate În spațiul cultural românesc, culegere de studii editată de Al. Zub, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996. 394. Sorin Mitu, „Străinul În imaginarul social al românilor ardeleni la Începutul epocii moderne”, În 393, pp. 178-206. 395. Florea Ioncioaia, „Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului În Principatele Române (secolele XVIII-XIX)”, În 393, pp. 158-177. 396. Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Viața, minunile, legendele și obiceiurile, selecția textelor de Costion Nicolescu, Editura România creștină, București, 1999. 397. Walter Block
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din timpul lui David și Solomon, care, ca întindere, era mult mai mare decât Israelul de azi plus Cisiordania și Gaza. Încălcăm Tora și risipim moștenirea sfântă a părintelui nostru David dacă cedăm bucăți din pământul lăsat de el unor venetici fără credință ca palestinienii ș.a.m.d.. Într-o asemenea atmosferă încărcată negativ de religii diferite, ură seculară, conflicte teritoriale, războaie neurmate de pace, atentate teroriste urmate de represalii sângeroase, interese străine divergente ș.a., este suficientă o singură scânteie pentru
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
fie un urmaș al fondatorilor. Desigur, nu urmaș în sensul unei dinastii ereditare sau al unei rudenii de sânge, ci în sensul larg al originii etnice. Să fie, în primul rând, alb. Negrii erau atunci sclavi, iar galbenii erau considerați venetici. Apoi trebuia să fie de origine anglo-saxonă și, nu în ultimul rând, de religie creștină protestantă. Obiceiul a devenit normă, este adevărat nescrisă, dar la anglo-saxoni cutuma este, deseori, mai puternică decât legea scrisă. Aproape toți președinții americani au îndeplinit
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
chestiunea enunțată în titlu. Războaiele evreilor cu palestinienii ilustrează perfect acest adevăr. Evreii argumentează, cu Biblia în mână, că ei au fost acolo încă din secolul XII î.e.n., în timp ce toți ceilalți, inclusiv palestinienii, au venit mai târziu și sunt, adică, venetici tolerați. Multă vreme această demonstrație mi s-a părut imbatabilă. După '89 au venit la Iași mulți studenți din Orientul Apropiat, majoritatea palestinieni. Ce credeți că mi-au spus unii dintre ei? Că palestinienii nu sunt arabi cum crede toată lumea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
lor, îngroșând diaspora care începuse cu mult înainte. Când au început să revină pe vechiul lor pămînt după Primul Război Mondial, ca urmare a Declarației Balfour -, i-au găsit acolo pe palestinieni, pe care i-au considerat și-i consideră venetici; așadar, ocupă un pământ care nu este al lor, ci al nostru, al evreilor, lăsat moștenire de părintele nostru David. Palestinienii ripostează, așa cum am văzut, zicând că pământul este al lor, lăsat moștenire de strămoșii lor filisteni ș.a.m.d.
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
au crescut, au muncit și au visat cu această comunitate și pentru care au dat ce-a fost mai bun din ei. Viețile lor s au împletit cu ale celor din partea locului așa de frumos, că nimeni nu-i considera venetici. Doar unii cercetători au hotărât că locul acestora nu este în cărțile lor, numai și pentru simplul motiv că nu s-au născut aici. Desigur, locul nașterii este foarte important pentru viața unui om; după cum importanți sunt și părinții pe
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
eram deja la Iași. A scris două cărți despre Frasin, adevărate studii ale naturii și ale comunității, de aceea lumea ar trebui să-i fie recunoscătoare; cu toate acestea îl văd trist și retras în cochilie, pentru că unii îl consideră venetic. Nu-i frumos, oameni buni! Luați aminte și mulțumiți acestui „venetic” nu numai pentru că v-a învățat copiii, dar și pentru că, prin cărțile sale, v-a scos dintr-un anonimat generalizat. Bravo, frăsineanule! Ionică Brădățan - învățător la Frasin, director la
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
studii ale naturii și ale comunității, de aceea lumea ar trebui să-i fie recunoscătoare; cu toate acestea îl văd trist și retras în cochilie, pentru că unii îl consideră venetic. Nu-i frumos, oameni buni! Luați aminte și mulțumiți acestui „venetic” nu numai pentru că v-a învățat copiii, dar și pentru că, prin cărțile sale, v-a scos dintr-un anonimat generalizat. Bravo, frăsineanule! Ionică Brădățan - învățător la Frasin, director la școala din Bucșoaia o perioadă. Era holtei bătrân când s-a
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
pentru a o popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era de fapt clasa XII, căci toți au avut la capacitate câte patru clase. Au mai realizat aceste performanțe Sorea Niculai și Tiperciuc Gheorghe( cl.VIII și IX ) iar din clasa a X au fost colegi până la terminarea liceului. Acești ,,venetici” au primit porecle specifice obiectului pe care il îndrăgeau - matematică și anume: Sorea Niculai era „sinus” iar Tiperciuc Gheorghe, „cosinus” dar s-au dovedit de fapt a fi niște colegi și elevi foarte buni. În iarna anului 1951, a mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mai artistic fel jalea rasei în fața tragicului național fatal, întrucât ne aflăm la răspântia drumurilor de imigrație, jale cu grijă învăluită în simboluri impenetrabile. Din cauza marelui concurs de grupuri alogene, poporul nostru a căpătat o silă de străin și de venetic, pe care nu și-o acoperă. El are o vie aspirație eugenică de puritate a rasei. Opera lui Eminescu, lui Goga exprimă această stare de spirit. [...] Țăranul de la Dunăre e mai idilic și epicurean, aplecat spre grațios și diminutival. „Jalea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]