604 matches
-
parte I. E. Torouțiu și Barbu B. Theodorescu. Orientarea publicației, aflată sub zodia tradiției, reiese chiar din articolul inaugural, unde se afirmă dorința apropierii „de căminul românesc, de familia românească, de sufletul românesc”. Sunt respinse categoric importurile literare: „Grădinari vicleni și venetici au adus însă de aiurea cactee țepoase și le înfățișează aici drept minunate rarități, cerând să fie admirate, în vreme ce ele, acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă pe scara profitului imediat și substanțial. Anița, femeie de condiție modestă ajunsă în postura de favorită a domnitorului, este un personaj de excepție, care
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
scurt timp cu Constantin Cantacuzino, fiul cel mare al lui Andronic Cantacuzino. Familia Cantacuzinilor din țara Românească își afla astfel temeiul. Prin alianța aceasta „exogamică”, fiul lui Andronic Cantacuzino obținea nu doar integrarea, împământenirea (era o strategie sigură, practicată de toți veneticii; mânia lui Neculce este elocventă), ci și o avere considerabilă (Elena i-a adus ca zestre partea care îi revenise din imensa avere a lui Șerban din Coiani și moșiile, ce i se cuveneau din partea mamei, ale boierilor din Mărgineni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu judecata, nici de cel bogat să te rușinezi și să-i fățărești...” -, unii voievozi au extins comportarea dură și asupra „femeilor în negru”: temniță, torturi, bătăi, chinuri, rapt - într-un cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare postelnic, veritabil „supranume” apoi - și pe care l-a slujit cu credință) l-a însurat cu Elina, fiica lui Radu Șerban, și ea întoarsă dintr-o pribegie în Europa centrală. Prin această alianță „exogamică” (soluție practicată și de alți venetici - ne spune și Neculce într-una din diatribele lui antigrecești), fiul lui Andronic Cantacuzino obținu nu doar integrarea, împământenirea, ci și o avere considerabilă (Elena i-a adus ca zestre partea care îi revenise din imensa avere a lui Șerban
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și boierii susținători ai tradiției, considerată factorul de rezistență al neamului. Poziția scriitorului este exprimată de țăranii comentatori ai evenimentelor: neîncredere în voievodul venetic, fără aderență la obiceiurile țării, pe care urmărește, cu dibăcie, să o treacă la luteranism. Figura lui Despot Vodă nu apare convingător motivată prin temperament și caracter, Moțoc în schimb, concentrat pe o singură trăsătură, versatilitatea, devine personajul central. Neadormit
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici breșe către reverie, cum e „Căpitanul”, fost marinar pe Dunăre, care îi trece, pentru un leu, pe călători peste Siret (Pe Siret). Nuvelele lui T. și narațiunile mai
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
din Bucovina de la intrarea ținutului, în 1775, sub austrieci până prin anii ’60 ai veacului trecut - primele două cărți fiind Solemnitățile supușilor (1980) și Solemnitățile fericiților (1983). Fluxul epic nu reconstituie evenimentele istoriei, ci dezvăluie consecințele acestora, implicațiile în viața obișnuită. Venetici de pretutindeni speculează în interesul rapacității lor tot ce poate fi adjudecat cu rea-credință; viața provinciei se deteriorează: sărăcie, schimbarea în rău a mentalităților, decăderea moravurilor. Rezistența la rău e personificată îndeosebi de clanul țărănesc al Vicovanilor din Vicuseni, în
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Papp, ci a foștilor soldați, a văduvelor de război și a săracilor din satul Lunca”. În cele din urmă moții, care scoseseră, cu mișcări încete, cuțitele, se liniștesc. În schimb, vestea că vor fi nevoiți să împartă moșia cu niște „venetici” îi scoate din fire pe luncani. Aceștia încep să strige, să agite furcile. O încăierare sângeroasă pare inevitabilă. Din mulțime izbucnește însă o voce mustrătoare, a lui Mitru Moț, care potolește spiritele. Cea de-a treia mișcare a mulțimii devine
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
, Nicolae, spătarul (1636-1708), cărturar. Viața lui Nicolae, fiul lui Gavril - boier de mijloc, un venetic de altfel, macedoromân, se zice pripășit în Moldova, unde își agonisise o moșie la Milești, în ținutul Vasluiului -, a fost plină de „drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Îmi amintesc că am ajuns în satul Lancrăm pentru un reportaj despre Lucian Blaga (copilăria, ultimele clipe, înmormântarea etc.). În sat, spre nefericirea mea, nu mai trăia aproape nimeni dintre cei care îl cunoscuseră, casa lui fusese cumpărată de niște venetici exasperați de numărul mare al turiștilor care îi băteau la poartă și îi deranjau de la treburile gospodărești. Reportajul meu era ca și ratat, mai ales că, după terminarea școlii, Blaga aproape că nu mai revenise în Lancrăm, sau cel puțin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ci de un băiat, pe nume Felix. Femeile cartierului vehiculau însă zvonul că era vorba într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ci de un băiat, pe nume Felix. Femeile cartierului vehiculau însă zvonul că era vorba într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bre Niță, cum ne-am strâns noi aicea, la un pahar de băutură: tu ești din alte părți, de la câmp; Mihalache Prescurie e de peste Prut; Gheorghe Barbă a venit de la munte când era un copil; și toți câți sunt aici, venetici din toate părțile, toți s-au adunat în pustietatea asta, la pământ mai mult și la lărgime. Iaca și eu, mă vedeți un biet bătrân, mâne-poimâne am să mă duc. Iaca și pe mine m-a așezat Dumnezeu aici. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un jucător de snooker) am luat-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă și oțel ai unei cabine telefonice. Se chinuia îngrozitor acolo, asta era cât se poate de clar. În timp ce mă apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund bucuriile ei adevărate. Mă cufundam în mocirlă, crezând că-i minunea celei mai curate unde... 4tc "4" Într-un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caii cel care i-a Împrumutat pentru o noapte căruța. Nimeni nu mai are chef să povestească, iar cei din sat, oamenii mai bătrâni care știu că Într-adevăr bătrânul Anton s-a instalat aici mai târziu și e un venetic, Îl privesc cu oarecare suspiciune. Pe vremuri s-ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ton cât se poate de neutru: — Măi Tudore, de ce te lăcomești, vere? Cel din fața focului tresare de parcă ar fi fost prins la furat și se uită speriat spre bătrân. În același timp privirea lui e și agresivă, impertinentă; „Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici diferența de vârstă dintre ei nu-i prea mare) nu reușește totuși să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legionarilor căzuți în tortura anchetelor, în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sau închipuiri bastarde și Înfricoșătoare, lucrate în mic, cum își lucra Mika-Le desenurile, și care semănau cu divinitățile informe și răutăcioase ale Egiptului. Explicația gospodărească dată de Haiiipa lua o formă legendară. Moșierul, casa și neamul lui, italianul mîzgălici și venetic, cu traiul și legile lor, se alăturau cu icoane de locuri, chipuri și legi de pe locuri străine ale unui trai din veacuri săvârșite. De ce? Mini nu se îndoi că au vreo legătură între ele, pe care nu era destoinică să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din țărână. Călcați în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți. Ridicați spre Înalt privirea, arzând blestematul jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]