4,259 matches
-
boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus de el. Seara, când creta galbenă se terminase pentru prima oară după mult timp, Ivan își stâlcise mintea cum să treacă și la cea verde, s-o mai înveselească puțin. În cele din urmă, îi preparase o cremă de lămâie verde, cu scorțișoară și cardamom. Așteptase nerăbdător s-o audă ghicind ingredientele și flecărind șăgal nic, trecându-și vocalele prelungi peste rețeta cea nouă, așa cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu care schimbi canalele la televizor și ieși în stradă. Peste tot, din fiecare centimetru de aer, venea un trufaș miros de primăvară, vesel, rostogolindu se parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud. Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se întoarcă în casă când auzi zgomotul făcut de o mașină. Inima începu să zvâcnească în piept. Primul gând: Străinul. Din doi pași ajunse iarăși la poartă. Mașina neagră opri în fața Karinei, din ea coborând Ana. O ușoară dezamăgire întunecă verdele ochilor ei, dar imediat strălucirea bucuriei îi luă locul. O chemase, venise. - Eu mor de îngrijorare din cauza ta, iar tu stai bine mersi și admiri peisajul? Ce s-a întâmplat cu telefonul tău? Ana o luă la întrebări încă de când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea răni sentimentele uneia dintre ele. Va lăsa vara să se bucure de toată dragostea lui. Ea putea chiar să nu mai existe, nu era o pierdere pentru nimeni. Își va lăsa mantia pictată în culorile împrumutate din apus peste verdele verii, iar când soarele o va privi din înălțimea lui, își va aminti că... a fost și ea odată. Karina se sufoca de căldură așteptând cu nerăbdare lacrimile toamnei. Avea nevoie de ele la fel de stringent ca de ale ei. Și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că riscă să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată gama de culori a toamnei și o bluziță verde de mătase. Se privise mult în oglindă, admirând noua ținută care reușea să-i scoată în evidență verdele ochilor triști, umbriți de gene negre, lungi. Se grăbi să traverseze pe trecerea de pietoni, fiind un moment în care nu trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la ea și îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
PSIHOLOGIA CULORILOR 2 Este puternic folosită în zilele noastre în publicitate pentru a favoriza vânzarea diferitelor mărfuri. S-a constatat că zahărul sau alte produse dulci nu ar trebui vândute niciodată în ambalaje verzi, ci albastre, deoarece pentru majoritatea oamenilor verdele este asociat gustului astringent, iar albastrul gustului dulce. Aceeași soartă nefericită din punctul de vedere al vânzării o au produsele cosmetice, ambalate în cutii maro. Există numeroase teorii ce încearcă să explice reacțiile emoționale și fizice față de diversele culori. Când
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniștii și a pasivității", iar galbenul deschis culoarea "speranței și activității". Roșul, în special tonul mai închis, spre maro, era asociat culorii sângelui și de aceea avea legătură cu vânătoarea și agresiunea. Verdele specific vegetației reprezenta asigurarea hranei, precum și diversele medicamente naturiste. De aceea era asociat cu apărarea și grija de sine, fiind culoarea complementară roșului. Aceste patru culori, albastru, galben, roșu și verde, sunt de bază în testul Luscher. Interpretarea culorilor de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
concluzie: * roșu agresivitate, sânge, vânătoare; * verde hrană, grija față de sine; * albastru liniște, pasivitate; * galben speranță, viitor. > Ce culoare are mașina ta? Albastrul reprezintă "adâncimea sentimentelor" și are drept corespondența emoțională starea de calm, liniște, reîncărcare, mulțumire, tandrețe, dragoste și afecțiune. Verdele reprezintă "elasticitatea voinței" și corespunde persistenței, rezistenței la schimbare, încăpățânării, posesivității și egoismului pozitiv. Este de asemenea asociat cu grija pentru persoana proprie. Roșul este "forța voinței" și corespunde dorinței, arătând excitabilitate, dominare, interese sexuale, agresiune, pasiune controlată și autonomie
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
În talazurile ei albastre: „ De-atunci marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu de durere al valurilor sale, va aminti mereu poezia cet?? îi a c?rei frumuse?e ?i echilibru triumfă odinioar? „pe turmele de stânce risipite
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Venera și-a dat toată osteneala. A ajuns o adevărată Otilie de cît s-a obosit cu cafeaua ta. JENI: Foarte adevărat. PATROANA: Asta-i cafea? JENI: E cafea roz. PATROANA: O fi ea roz, da' de ce-i așa de verde? JENI: Eu am făcut-o roz. De alte consecințe nu răspund. MINISTRUL: Ai dreptate. Ai și așa prea multe responsabilități. De exemplu, ce-ar fi să-mi aduci și mie o cafea. JENI: Imediat. PATROANA: Poți s-o bei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
posedat de rechizitoriul discursului care i se Învârtea În minte căutându-și parcă ieșirea, salvarea, ăia s-au oprit o clipă, au strâmbat din buze și s-au dus, ținân du-se de mână, la raionul de cămăși, să contemple verdele turbat, Încă un pretext de fericire. — Adică nu le-a convenit că nu i-am salutat, că nu le-am dat onorul, ei nu mă puteau saluta... Păi nu puteau, din moment ce nu exist, din moment ce nici ei nu există; iar cei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
când traversează curtea. A reușit să treacă pe sub geam cu o alură atât de calculată, încât mi-a stricat puțin ziua. Tina la volan Tina conducea primejdios de prudent și lent. De câte ori ne apropiam de o intersecție cu stopul pe verde, ea frâna și încetinea, producând claxoane isterice în spate și multe scrâșnete apocaliptice în derapaj apropiat. „Nu vreau să frânez brusc dacă un stop trece pe roșu“, mi-a explicat serioasă. Cine a stat vreodată pierit într-o mașină condusă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio obscur și tocmai își spunea nu-mi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru că autoritatea într-un domeniu poate însemna libertate în altul. De exemplu, acceptăm existența poliției ca autoritate care ne îngrădește anumite libertăți (de a circula pe roșu, pe trotuar, pe sens interzis), dar ne asigură libertatea de a circula pe verde, pe sens unic în direcția corectă etc. La nivel social, doctrinele politice extreme, anarhismul sau totalitarismul, presupun tocmai lipsa oricărei autorități deontice - în cazul anarhismului - sau existența unei autorități deontice în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și de fiecare dată câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum te cheamă? Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și exemplare al căror chichirez îl dă amintirea vreunei lecții de școală, a vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea vechilor biblioteci și omorîrea, prin înstrăinare
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris, de izmă)? "Trăisem și eu." Cum trăiesc de bună seamă, "furnicînd pămîntul", cei cu care zeii aleg să se joace. Deopotrivă cu cei care, furnicați de talent, aleg să se joace de-a zeii.
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Constantin Țoiu Căruță trasă de un cal bătrân, înăuntru un fel de coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]