3,381 matches
-
cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
cu discernământ. Cu aceste sentimente am călcat pragul Complexului Școlar Bârlad, fost Liceul „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, actualmente, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Și după o jumătate de secol rămas-a uriașa clădire, destinată inițial pentru școală militară, în împietrire, umanizată de multă verdeață și de ordinea interioarelor. Emoția reîntâlnirii absolvenților de acum jumătate de veac a fost piatra de încercare. Îmbrățișări, frânturi de amintiri, rumoare admirativă, nostalgii. Oamenii în toată firea, sobri, maturizați de toate încercările vieții. Și pentru această minunată șansă, mulțumim
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
cântată împreună cu Radu Mazăre, primarul orașului Constanța, Cabron și Alex Velea. Melodia este imnul stațiunii Mamaia . Filmările au avut loc pe plaja din Mamaia și în cluburi. Echipa de producție a amenajat pe nisip o insuliță artificială, o oază cu verdeață și palmieri, iar la mal a fost ancorată o barcă de Salvamar. Loredana a schimbat mai multe costumații pentru filmare, exotice și fanteziste. Radu Mazăre a interpretat în clip, rolul unul salvamar, îmbrăcat într-un costum de baie în stilul
Imnul staţiunii Mamaia şi explicaţia Loredanei [Corola-blog/BlogPost/93405_a_94697]
-
Am fost în America Centrală (Guatemala - unde templul de la Tikal m-a impresionat cel mai mult, iar aterizarea peste pădurea tropicală a fost exact ca în scenele de la începutul filmului Starwars... cu moațe de temple ieșind pe ici pe colo prin verdeața, o mare de verde închis, a pădurii tropicale). Am fost de mai multe ori în Mexic: la Mexico City (un oraș care m-a fermecat după câțiva ani de locuit în Los Angeles cu care contrasta puternic, căci era pentru
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am să mai știu cărarea spre ieri! Referință Bibliografică: Rătăcind cărări / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara parfumată Se comportă că o fată Schimbă straiele mereu Și nu știe ce e greu. În camașa de verdeață Într-o bună dimineață A îmbrăcat subit grădina Și-a negat ca ei e vina... Muguri a pus în copaci De uimire tu să taci Și-n mănunchi de viorele A prins gândurile mele... Pe alei printre castani A înflorit
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383240_a_384569]
-
-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre, de unde se zărea un imens amfiteatru deschis spre miazăzi. Îl cercetară îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
erau împrăștiați saci de cărbune. Cei de la revista Casa și grădina probabil că dădeau telefoane, implorând pe cineva să vină să fotografieze. Oricum, grădina era mare și, probabil, dacă aș fi mers până la zidul din depărtare raportul dintre gunoaie și verdeață s-ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici, ca să ți-l arăt. Este o zonă frumoasă, unde în timpul zilei, localnicii ies la plimbare. Numai ziua? Îmi închipui că seara, adolescenții se plimbă și ei pe aici, spuse Toma arătând spre o bancă ascunsă într-un intrând de verdeață de pe partea cealaltă a drumului. Cred că e un loc prefe rat de tinerii îndrăgostiți. Nu, seara nu prea ai să vezi pe nimeni aici. De ce? Lacul are o reputație proastă. Cum așa? Pe cât de interesantă este legenda formării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului iar umbra acestuia se întindea până aproape de locul unde se afla Cristian. Aflându-se în zona scăldată în lumină, nu reușea să distingă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce zorelele albe și violet se încolăceau în jurul stâlpilor de lemn. Curtea era plină de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul ce împrejmuia curtea, ca un al doilea gard de verdeață. În ușă, sprijinit de toc, Calistrat îl aștepta. Ai venit singur, băiete? îl întâmpină acesta fără să se uite la el. Exact așa cum ai cerut, răspunse Cristian urcând cele trei trepte ale cerdacului. No, intră! îl invită bătrânul, dându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cătune, au rămas locuri de folosință în comun pe care le-au numit imașuri pentru porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe. Ceilalți au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apă cald tot timpul. O grădină cu flori, alei pavate și câțiva pomi alcătuiescă cadrul natural în care este amplasată locuința. Întoarcerea tinerilor care vor să locuiască în sat în condiții de confort superioare celor de la oraș (liniște, aer curat, verdeață), cu mobil, internet, calculator, este o garanție că cel puțin unele sate se vor menține, vor supraviețui, dar satul tradițional, regretat de unii, cu obiceiuri, cu legăturile de rudenie, cu familia adunată măcar la sărbători, va rămâne o amintire de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în micul lor regat, în umbra fragilă a monarhului lor de operetă. Procurorului i se aduse la cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca și în capetele multor patrioți care fuseseră remontați în masă precum frumoasele mecanisme ale unor orologii. Peste tot, se strângeau pumni și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mâncăruri tradiționale, miel, pește, cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase verdeață, icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele sunt deschise, se aud păsările, o slujbă întreagă!, își spune Maestrul, e atât de atent la melodiile și cuvintele lor, privise de dimineață în coroanele copacilor din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
diferiți, trebuie să te ridici la valoarea celui care povestește, ca să îi înțelegi vorbele. Loredana face o pauză, se uită lung la Frumoasa Neli, parcă s-ar întreba ceva, parcă ar cântări din ochi - ochii ei de aur - legumele și verdeața pentru o ciorbă, parcă ar fi gustat ea din mâncarea asta și i-ar fi plăcut: da, e bună! Mulțumită, continuă să vorbească, să ofteze din când în când, privind mereu spre drumul pe care nu venea nimeni. Mâine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prima iubire din viața mea, o fată care totdeauna m-a așteptat, indiferent ce gagici am avut, ea era stabilitatea mea, lumina, mă puteam întoarce oricând la Anita, indiferent ce făceam, eram tineri și curați, îmi plăcea că iubea parcurile, verdeața, copacii, apele, mereu spunea că „apele știu”, era un fel de Hildegard von Bingen... — Cine-i asta? — A fost. Se spune despre ea că era latura feminină a lui Dumnezeu. Fusese, în Evul Mediu, predicatoare, scriitoare, doctoriță, botanistă și cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: - Enigel, Enigel,Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și toarnă-i în puiacă. - Rigă spân, de la sân, Mulțumesc Dumitale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spiritualitatea locului. Un peisaj cu case poate fi însoțit de autenticitate stilistică, poate menține o tradiție artistică, concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent. Iată, pe pildă, casa din pânză pictorului Gheorghe Petrașcu. Specificul familiar al clădirii boierești, zonele pline de verdeață, atmosferă calmă ne indică cu siguranță locul unde a fost pictată. Lirismul creației, dar și sobrietatea paletei conduc la o imagine sintetică, pătrunsă de noblețe dramatică și istorie. Cu totul altfel își construiește compoziția Maurice de Vlaminck, unul din cei
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]