1,741 matches
-
fiecare dată a trecut pe la Maria, apoi împreună au mers la serviciu. Își cumpărase o mașină la mâna a treia, avea nevoie de ea pentru a se deplasa mai ușor, atunci când ”stăpânii” îi lăsau anumite comisioane de făcut. În mașină, verișoara care era despărțită de 14 ani, de când fiul ei avea câteva luni, a întrebat-o intempestiv: -Ești femeie cu multă școală, de ce ai suferit atât de mult lângă o brută? -E greu de răspuns, am vrut să plec de câteva
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
noi. Dacă vreți ,să veniți la spital, mergeți pe cont propriu. Repede a urcat la etajul trei, s-a schimbat în debara de hainele de serviciu și-a luat geanta, după ce a întredeschis ușa de la apartamentul Soniei, a strigat spre verișoară : -Plec la spital după inginerul Zincă, l-a luat acum ”Ambulanța”. Ai grijă să fie totul în regulă. -Mergi liniștită! Am eu grijă. În cinsprezece minute a ajuns la ”Urgențe”. A întrebat de Zincă Augustin și o asistentă i-a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
a ști atunci, dar acesta a fost cel mai înalt punct de împlinire al proiectului”, scrie McEwan. „Nu s-a apropiat cu nimic de satisfacție, tot ce a urmat a fost vise și frustrare”. În acea seară, Briony vede cum verișoara ei de 15 ani Lola este atacată în pădurea întunecată. Mărturia fetei îl implică pe Robbie, iubitul din Cambridge al surorii ei Cecilia și fiul servitoarei familiei, iar el ajunge la închisoare. Într-o a doua parte, McEwan oferă o
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
lumină. Îi lumina cu „geniul” lui născut din cele mai tenebroase miasme ale iadului. Pentru ei era într-adevăr „cel mai iubitor părinte”. Și mai era pentru unii. Pentru clanul lui de ceaușiști, de copii, frați, cumnați, nepoți, veri și verișoare cu duiumul cu care a împânzit conducerea țării, pe care i-a infiltrat în posturile-cheie ale statului său de fier, în cele ale represiunii sângeroase. Pe care nu s-a dat în lături s-o declanșeze și s-o comande
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
meserie practică, și o fire bună, toate m-au ajutat. Aproape un an am lucrat „ilegal” la un birou de arhitectură al unui șmecher marocan care avea o motocicletă Harley Davidson impresionantă. Șef era arhitectul român Ghică Morariu cu care verișoara unei colege de arhitectură, proaspăt căsătorită cu un francez din Paris, îmi făcuse cunoștință și îl rugase să mă ajute să găsesc ceva de lucru. Norocul poate fi ca în povești, sau filme. Ghică nu mă putea angaja căci nu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Paris, că aici nu e bine”. Rudele ei erau mai cu puțină carte, și ea ca să își câștige o existență, lucra curățând case. Doamna aceea minunată de la IRC îmi tot spunea: ,,Tu ai un mare noroc. Te duci la o verișoară (Alexandra) care e profesor de matematică (la Northwestern University, Evanston, lângă Chicago) și la un doctor, profesor de medicină. Nu o să fi in situația lui Kathy. Rudele tale sunt persoane cu carte. O să îți înțeleagă dorința de a-ți face
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
religiilor care se ținea anual la Santa Barbara - la o oră ¼ de condus de la noi; pe Alexandra Bellow (care este fata sorei mamei mele (Dr. Florica Bagdasar - prima femeie ministru din România, Ministrul Sănătății din 1946 până în 1948), deci suntem verișoare primare) și pe soțul ei, scriitorul Saul Bellow (cei doi au stat de câteva ori la noi în Encino, iar noi, Nic cu mine i-am vizitat la Chicago, și am petrecut o săptămână în casa lui Saul Bellow din
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
ofertă. (Ar fi fost greu, căci el nu era la început de carieră ca mine - între noi era o diferență de 20 ani; se spune ca fetele care au crescut fără tată își caută un model patern, și atât Alexandra, verișoara mea, cât si eu, confirmam aceasta. Nic avea o poziție foarte bună de profesor de medicină la UCLA, universitate unde mulți si-ar fi vrut să fie angajați, de la care nu avea nici un motiv sau intenție să renunțe.) Și 6
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium.- De ce ,,cerul se sparge
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri, curtezane în floarea vârstei, pe care le-a ținut de mici pe genunchi și care când au crescut au început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii nebuni trăiți de mine În amintirea ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește leneș În poveștile vechi, cînd lumea e netedă și aburită ca un album de fotografii, cînd problemele nu au fost Încă inventate, nici politica, nici filosofia și nefericitul ăla de prinț nu și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din cel mai fin, care aluneca pe limbă ca mătasea. Bea încet și se uita melancolic pe fereastră. Străzile din Bruxelles îi aminteau deodată de timpul dinaintea primului război mondial. Atunci se îndrăgostise până peste urechi de Viviane din Gent, verișoara lui Judit. Cu timpul, toate amintirile fericite deveniseră ceață. Numai furia lui Judit rămăsese mai vie ca niciodată. Judit se prefăcuse moartă, ca să pună la încercare iubirea lui. Și Judit a învins, iar el, Noah, nu mai îndrăznise niciodată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe cel care mă interesează pe mine îl cheamă Vadim. În al doilea rând, uniforma de licean, atât de asemănătoare celei de student și cu detaliile atât de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna care trecuse, purta încă uniforma de gimnaziu, iar acum, vara, era în veston de student, tânărul a terminat liceul în primăvară. Am găsit în cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Olimpia Bădălu i știu că i-am spus că așa cum arătau în acel moment, fără aparat critic și suport tiințific nu puteau fi publicate. „Arhiva” Olimpiei Bădăluță a ajuns la mine prin bunăvoința fratelui meu, generalul Gheorghe Cernat, după moartea verișoarei noastre, în iunie 2008. între foarte multele însemnări, scrisori, documente, am găsit „Chestionarul” folosit pentru strângerea informațiilor și mărturiilor celor bătrâni și mai multe mărturii înregistrate în 1960 și 1970 care au fost folosite în prezenta lucrare, unele fiind redate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a mai ieșit niciodată. Mama Clarei citea scrisorile cu voce tare, ascunzîndu-și neîndemînatic plînsul și sărind peste paragrafele pe care fiica lor le intuia fără să mai fie nevoie să le citească. Mai tîrziu, la miezul nopții, Clara Își convingea verișoara, pe Claudette, să-i recitească scrisorile tatălui ei În Întregime. Așa citea Clara, cu ochi de Împrumut. Nimeni n-a văzut-o vreodată vărsînd o lacrimă, nici atunci cînd n-au mai primit corespondența de la avocat, nici atunci cînd veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care nu le văzuse niciodată cu propriii săi ochi, cu amănunțimea și precizia unui maestru din școala flamandă. Idiomul ei erau texturile și ecourile, culoarea vocilor, ritmul pașilor. Mi-a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
treaba, și am fost tare ocupată, fiindcă domnul Barceló, deși e foarte Înțelept, e ca un copil, și a trebuit să-mi iau inima În dinți. Dar ce mă aduce este că, să vedeți, mîine e ziua de naștere a verișoarei mele, cea de la San Adrián, și mi-ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos din Întreaga Barcelonă, e din partea lui Fermín Romero de Torres. Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocmai. S-a făcut scriitor. — De povestiri? Cam așa ceva. Scria romane. — Pentru radio? Vai, ce frumos. Păi, nu mă miră nicidecum, știți? De mic Își petrecea viața spunîndu-le povești copiilor de aici, din cartier. Vara, uneori, Isabelita mea și cu verișoarele ei se urcau noaptea pe terasă ca să-l asculte. Ziceau că niciodată nu spunea aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se coceau nucile de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În răpăitul tobelor sau pe un potpuriu cacofonic de teme din Thaïs și Carmen. Niciodată nu fusese mai curioasă să știe cum arată, niciodată atât de satisfăcută În această privință. Împlinise șaisprezece ani acum șase luni. — Isabelle! a strigat-o verișoara Sally din ușa camerei de toaletă. — Sunt gata. A Înghițit un nod mic, produs de nervozitate. — A trebuit să trimit pe cineva acasă, după o altă pereche de pantofi. Vin Într-o clipă. Isabelle a dat să pornească spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și regizeze propriile povești romantice, cu sau fără pregătire publicitară. Dar, după tremurul anticipativ, trăise o senzație de scufundare care o Îndemnase să Întrebe: Cum adică a auzit multe despre mine? Ce fel de lucruri a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau de două ori acasă la o doamnă Lawrence, o americancă din categoria celor Îndrăgostite de Roma, pe care Amory a plăcut-o imediat. Pe urmă a primit Într-o zi o scrisoare de la Monsignor, cu următorul PS: Știai că verișoara ta de gradul trei, Clara Page, văduvă de șase luni și foarte săracă, locuiește la Philadelphia? Nu cred că v-ați cunoscut, dar aș dori s-o vizitezi, de dragul meu. După mine, este o femeie admirabilă, cam de vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]