751 matches
-
cunosc. Ne cunoaștem din tren: poate v-aduceți aminte... astă vară. Dar nu știam că sunteți judecător și mai ales că locuiți în casa mătușii mele. - Mi-aduc aminte, confirmai, cum să nu! și-i sărutai mâna, observându-i absența verighetei. Apoi, către doamna Pavel: De unde să bănuiesc că vă e nepoată? Ce coincidență! - Da, nepoată, rosti grăbită, vădit mândră doamna Pavel. Apoi completă la fel de mândră: nepoată dinspre frate-meu care a murit acum patru ani, iar soția la doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mă simțeam în largul meu dându-i informații pe care nu le obținusem pe cale extrasenzorială, dar nu voiam să fac nimic spre a periclita asta. Își aruncă o privire atentă asupra hainelor și cicatricelor mele și se opri pe verigheta mea. — Am pe cineva cu mine. Mi-a zvâcnit interesul. —O femeie. Mi-a pierit interesul. —Bunica ta. —Care bunică? — Spune că se numește... Mary? Am clătinat din cap. Nici o bunică pe nume Mary. —Bridget? Am clătinat din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un loc, i-a zis lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a zis unde-și ascunsese verigheta...“ „...am reușit să-mi iau rămas-bun cum se cuvine de la fratele meu și în sfârșit am închis bucla...“ „...eram atât de bucuroasă să vorbesc din nou cu soțul meu, îmi lipsea atât de mult...“ Erau pagini peste pagini cu astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă de gelozie. Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi fost nepotrivit - ca să mă exprim blând - să pun În cuvinte ceea ce gândeam cu adevărat. E un ratat, P. Un puști răsfățat, drogat, Într-un corp de băiat mare. Știe că nu ești de nasul lui și-ți pune verigheta pe deget Înainte s-apuci să-ți dai și tu seama. Căsătoria cu el va fi pur și simplu o pierdere de timp pentru tine, cel puțin până când te va Înlocui, peste vreo zece ani, cu o versiune mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau să zic, uită-te la mine. Am șaizeci și șase de ani, nu m-am căsătorit niciodată și sunt foarte fericit. —Tu ești gay, Will. Și, În plus, porți o verighetă de aur pe inelarul mâinii stângi. —Adică ce vrei să zici? Crezi că m-aș căsători cu Simon, chiar dacă aș putea? Nunțile alea Între homosexuali la primăria din San Francisco nu sunt tocmai pe gustul meu. Nici să mă tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimeni. Mă duc la serviciu, ies În oraș pentru că trebuie și, brusc, activitățile mele sunt servite pe tavă pentru consumul publicului. —Nu ale tale - ale lui, remarcă Will, jucându-se absent cu inelul de platină pe care Simon Îl numea verighetă, iar Will - „plasa de siguranță a lui Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îndrăgostească lulea de o damă comunistă. Considine se făcu roșu ca racul - exact așa cum îi spusese Felix Gordean lui că roșise. Danny încercă să-i descifreze expresia și o traduse cu M-ai prins. „Spune-mi Mal” râse, își scose verigheta de pe deget și o aruncă în coșul de gunoi, după care zise: — Ca de la bărbat la bărbat? Danny îi răspunse: — Nu, ca de la ofițer la ofițer. Considine își făcu semnul crucii pe deasupra vestei. — Morții cu morții, cum îi stă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe deget. — Am mâine o întrevedere cu avocatul meu pentru procesul de custodie și sunt sigur că o să vrea să port în continuare jegu’ ăsta. Danny se aplecă în față. — Dezamăgit, căpitane? Considine se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca o prevestire rea”. Lotti era sigură că se vor mai întâlni. Ele vor găsi un motiv bine camuflat să revină-n viața lor. Deocamdată, ea, Richard și Soleil a lor trăiau o viață frumoasă. Nu-i lega doar o verighetă și un jurământ. Îi lega o IUBIRE adevărată, o pasiune unic. Aveau o influență covârșitoare unul asupra celuilalt. Erau mândri de familia lor. Anii s-au scurs în liniște, departe de freamătul marilor orașe. Lotti mai avea o senzație copleșitoare
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
numele meu“, dar tipul ăsta avea ceva care-mi plăcea. Era strălucitor, zâmbitor și destul de tânăr. M-am trezit ridicându-mă în picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
arată un vag interes pentru cum merge construcția casei lui Derek, ceea ce e minunat pentru că nu mă mai stresează pe mine. Mă întreb unde locuiește Mike și dacă are casă și prietenă. Nu e căsătorit. Sau, cel puțin, nu poartă verighetă. Oricum, de ce mă gândesc eu la Mike? Îmi cer scuze și mă duc până la baie. Când mă spăl pe mâini, mă uit în oglindă și nu îmi place persoana care îmi întoarce privirea. Am ochii injectați, pielea aproape gri, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un țoc pe obraz, făcând eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mână are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că au intrat În vorbă admirându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce e, spun neajutorată. Nu sunt cine credeți că sunt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strânge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitându-se la mâna mea stângă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinându-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față, aproape râzând. O să-i placă la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă, n‑am avut nici cea mai mică intenție să... — Nu are nici o importanță, spune Lucy și mă regalează cu un surâs. La urma urmei, Tom și cu mine suntem căsătoriți. Ăsta‑i lucrul cel mai important. Își privește satisfăcută verigheta. — Absolut! zic. Felicitări. Plecați în... — Tocmai ne întrebam, mă întrerupe Lucy cordială. A ajuns Luke? Îmi stă inima. — A, spun, încercând să găsesc ceva de spus. Păi... — Te‑ntreb doar fiindcă mami mi‑a zis că e la jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știind dinainte ce voi lua, așteptând cu nețèrmuritè rèbdare sè se hotèrascè și ea, profitând de acest moment ca s-o privesc, îi recunosc mâinile, cu palma asprè și degetele lungi cu unghiile tèiate, corect lècuite cu un lac transparent, verighetă de rigoare lângè care poartè un inel subțire, Pèrul prins în coc! Încè nu ne-am hotèrât! o îndepèrtez eu cu un zâmbet pe fata care venise sè ne ia comandă, continuând apoi s-o urmèresc pe Corina, pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a fost Înțeleasă. - Ia las-o, bre! Devușka: nuntă la tine -iesti ori nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un maldăr de haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un maldăr de haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti la tine, asta, om? Iesti la tine ciolovec, bre? - și-și agită mâinile sub ochii Rusoaicei. - Cielaviek?, face devușca, apoi, după ce se gândește, Începe să arate, pe degete. - N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele să se stingă pentru a-și continua discursul cu glume complet neoriginale, care-l făcea pe Luca să pară un Lothario 1 cu victime multiple și o etichetă cu „Next2“ prinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]