637 matches
-
situație a războaielor și a descoperirilor științifice. Miopia socialiștilor (și a comuniștilor) i-a rupt și îi va rupe-n continuare, în aceleași ciscumstanțe, de masele muncitorești. Chiar dacă acestea îi votează. Această stare de lucruri este cît se poate de verosimilă 79. Cînd apa nu-i adîncă, nu are puterea să susțină un vapor. Cînd masa de oameni nu e pasionată, nu are tăria de a trăi o idee măreață. Asta s-a și întîmplat. IV Lucrările lui Le Bon au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
instanță, la sintaxa care organizează faptele. Nu de foarte multă subtilitate este nevoie pentru a ne da seama că, dintr-o asemenea perspectivă, poziția privilegiată revine poiesis-ului și, implicit, limbajului sub toate avatarurile sale (logos, mzthos, lexis). Dacă producerea ficțiunii verosimile s-ar afla în centrul demonstrației aristotelice și dacă Poetica nu ar fi altceva decât o naratologie, esențial ar deveni, într-adevăr, aportul medierii lingvistice, al structurării intrigii și, în ultimă instanță, al codului. Dar lucrurile sunt în realitate mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
frumusețe corporală: „Minunată ești la stat Și nostimă la umblat ................................... La trup ești prea-delecată. Potrivită, minunată Încît cine te zărește Deodată să rănește...” Femeia cu trup delecat și nostimă la mers ajunge pînă În poezia lui Eminescu. Este modelul frumuseții verosimile și accesibile. El apare Întîi În aceste cîntece de dragoste și de petrecere. Regăsim În ele toate motivele din lirica trubadurilor. Deschid o Antologie a trubadurilor alcătuită de Pierre Bec* și ochii Îmi cad pe o Închinare de dragoste extrasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limita răbdării în ce fel i-ați convins să mintă în halul ăsta, fără să știe măcar cine sunt și ce fac? Depozițiile au continuat ore-n șir; fiecare născocea o poveste, fără să-i pese dacă era sau nu verosimilă. Important era să pună pe seama lui Tommaso cât mai multe infamii, pentru a-l strânge ca într-o menghină și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi trebuit să-l convingă că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
învățat repede să se ferească de aceste situații erau mult mai sigur supraviețuitori și se bucurau de urmași. Astfel, a selectat foarte rapid condiționarea fricii de anumite obiecte și situații. Cu toate acestea, aceste obiecte sau situații nu sunt la fel de verosimile de a cauza probleme în zilele noastre, dar purtăm vestigiile evoluției istorice a umanității și suntem biologic pregătiți să învățăm aceste asocieri foarte repede. Această stare de pregătire este cunoscută drept condiționare clasică predispusă. În opoziție, multe obiecte care nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
administrativ-teritorială modernă, Slobozia-Torcești, comunitate cu statut răzeșesc pe tot timpul existenței sale. Credem că numele Torcești, în acest caz, a fost atribuit pe considerentul că partea respectivă a satului se afla situată față în față cu adevăratul Torcești. Dar mai verosimilă ar fi ipoteza că partea de la est de apa Bârladului, adică Torceștii aserviți, să se fi rupt din partea de vest a ceea ce documentul numește „satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu”. Cum documentele lămuritoare ale aspectului lipsesc, ele se pot ușor confunda
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-i oaste oștirii otomane, în campania pentru cucerirea Vienei. Domnitorul și suita sa au pornit din Iași la 20 aprilie 1683, după informația lui Neculce, la 24 aprilie după aceea dată de Pseudo-Costin, care precizează și ziua, luni, deci mai verosimilă, cu atât mai mult cu cât domnul își va fi sărbătorit ziua onomastică la propria-i Curte din Iași înainte de a pleca la război. Și, în drum spre Focșani - reproducem din Neculce - „mergea încet și făcea oturace (popasuri) câte 5-6
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
oaspeților” nepoftiți și nedoriți, condiții ce, uneori, impuneau localnicilor să ia calea și potecile codrilor, unde găseau adăpost și cele necesare supraviețuirii, vetrele rămânând, în asemenea cazuri, pustii, motiv pentru străinii în trecere pe la noi de a face afirmații aparent verosimile despre slaba populare a localităților din zona noastră. Cercetarea mai în amănunt a tuturor surselor documentare, analiza și interpretarea lor corespunzătoare ne pot oferi informații cu mult mai aproape de realitatea demografică din satele românești, ne pot dovedi existența unei populații
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine, sunt mai mult alegorii decât personaje verosimile, au însă și defecte, slăbiciuni, inconsecvențe care le umbresc statutul de exemple morale, și asupra unora, pe care le considerăm mai relevante în susținerea ideii noastre, intenționăm să ne oprim în următoarele pagini. Teseida sau Cartea lui Tezeu (1339-1341) este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atopos) al teoriilor sale. Dar, departe de a avea aici un sens peiorativ și de a se opune la ceea ce este verosimil, atopia apare ca un complement indispensabil al „marilor principii” (megalai archai) cu ajutorul cărora putem ajunge la o părere verosimilă (epi to eikos proelthein, 418 f). Într-adevăr, daimonii se deosebesc de zei tocmai prin natura lor imperfectă și muritoare. Filip istoricul citează În sprijinul acestei teze câteva referințe filosofice: Empedocle, Platon 2, Xenocrate, Chrysippos și Democrit 3. M. Nilsson
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cauză, deoarece infinitatea posibilităților atrage după sine tot felul de consecințe. Dar haide să ne exprimăm mai clar. Omul priceput În profeții, cel pe care maxima Îl proclamă șprofetul prin excelențăț 2, lasă impresia cuiva care, bizuindu-se pe Întâmplări verosimile, caută să descopere cărările viitorului și le urmărește cu perseverență. Dar Sibyllele și acești Bakis 1, Într-un fel cu totul arbitrar, au aruncat și au răspândit În decursul anilor, Întocmai ca În mare, anunțarea și predicția unor catastrofe de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
numele, zise: - „Nu nescapă faptul, Heracleon, (F) că ne-am angajat În niște combinațiipuțin obișnuite. Dar, când discutăm despre probleme atât de serioase, este peste putință să nu apelăm și la marile principii pentru a ajunge la opinia cea mai verosimilă. Până și tu ocolești, fără să-ți dai seama, concesia la care te pretezi. Recunoști existența demonilor, dar cu condiția că nu sunt imperfecți șphauloiț, nici muritori. Pur și simplu nu-i lași să subziste. (419) Căci În ce privință
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai pe urmă a exprimat dubii cu privire la numărul lumilor, punându-și Întrebarea dacă există În realitate cinci lumi4. Este, prin urmare, evident că Platon considera problema respectivă de domeniul conjuncturii șhyponoiaț. Dacă totuși vrem să susținem că această opinie este verosimilă șeikosț, trebuie să luăm În considerare următoarele argumente: lipsa de similitudine a corpurilor și a figurilor determină Într-o măsură necesară și imediată o diferențiere În privința mișcărilor pe care le fac. Sunt tocmai Învățăturile lui Platon. El demonstrează acest lucru
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine, sunt mai mult alegorii decât personaje verosimile, au însă și defecte, slăbiciuni, inconsecvențe care le umbresc statutul de exemple morale, și asupra unora, pe care le considerăm mai relevante în susținerea ideii noastre, intenționăm să ne oprim în următoarele pagini. Teseida sau Cartea lui Tezeu (1339-1341) este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Deși, nefiind la război precum Camil Petrescu, nu izbutește o descriere prea interesantă. Mai teribile încă sunt isprăvile din romanele lui Laurențiu Fulga dintre care unul foarte gros, Eroica, este absolut cumplit prin lipsa oricărui raport între personaje și oamenii verosimili. Opera acestui autor, care a fost totuși ofițer de carieră, este imposibil de reluat astăzi. După război, serviciul militar rămâne obligatoriu și se găsesc autori care cântă farmecul deosebit al marșurilor, al tragerilor de noapte la temperaturi negative etc. Ofițerii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Francion, personajul lui Charles Sorel din romanul care-l reprezintă chiar prin prin titlu (L'Histoire comique de Francion/ Isprăvile hazlii ale lui Francioni, 1623-1633) contribuie decisiv la instaurarea tipologiei parodice. Picarul leneș, pasionat mai degrabă de aventuri galante, rar verosimile, decât de fapte de vitejie, ba uneori chiar o "scursură a societății" oferă și el, în spațiul francez, modelul cavalerismului răsturnat, parodie a curteanului din literatura de gen (și, se subînțelege, a iubirii curtenești medievale), dar o face într-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trece, ba mai mult, pe care le provoacă. Unicul responsabil pentru lumea imaginară "falsificând" realitatea. În bună măsură, aceasta e o realitate și ea "de grad secund", întrucât se raportează, la rândul său, la alte ficțiuni, deci nu la episoade verosimile, la acele ficțiuni în care "seniorul Don Quijote" zace "îngropat în arhivele lui din La Mancha". Prin personaj, Cervantes parodiază momente mari ale întregii culturi umane, nu doar ficțiunea ca simplă metodă de cunoaștere prin imaginar. "Prietene Sancho, află că m-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dezvoltă mitul întoarcerii (dar nu exclusiv a autorului): "Promisiunea de a se întoarce, cu o conștiință mai lucidă și mai înțelegătoare, la ceea ce un romancier de azi numește codul existențial al omului și de a da o imagine unitară și verosimilă a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i persecuta pe creștini, oficial nu a înaintat această acuzație, promulgată numai de fantezia populară, întrucât persecuția a avut loc îndată după incendiul Romei (64 p.Chr.), iar una a fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a unei atât de mari vărsări de sânge. Tacitus (55-117) expune opinia și convingerea populară, formată cu acel prilej. Autorul nutrește sentimente ostile față de creștini și față de Nero; îi denigrează atât pe unii cât și pe ceilalți și nu este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spus, imaginația lucrează în sensul dorinței, după tiparele melodramei (la fel se întâmplă și cu Eminescu în Mite și Bălăuca), pe când conștiința, așa-numitul "simț al realității", pune mereu sub semnul întrebării melodrama, sancționată pe motiv că nu ar fi verosimilă. De fapt, de aici încolo, romanul lovinescian urmărește procesul treptat de mistificare a realității, care ajunge să se conformeze imaginației, viselor și dorințelor eroinei, în acord cu teoria lovinesciană care spune că esența personalității umane constă în puterea de a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a romanelor sale, Lovinescu s-a văzut contestat nu atât în calitate de critic (profilul psihologic schițat poetului nostru național admite, desigur, unele nuanțări, dar e, în linii mari, plauzibil), cât mai ales ca romancier, pe motiv că "ficțiunea" sa nu e "verosimilă" (în sens aristotelician) și, în consecință, nu rezistă la un examen estetic cât de cât exigent. Oricum, e clar că procedeele tehnice specifice melodramei (narațiunea episodică, patosul, teatralitatea etc.) se regăsesc și în romanele din ciclul eminescian. Astfel, melodramaticelor proze
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reputat din zilele noastre precum Caius Dobrescu, care apropie poemul eminescian mai curând de genul nuvelei realist-naturaliste decât de structura basmului, eroii poemului eminescian fiind, în opinia sa, nu atât niște "măști alegorice", cum s-a spus, cât niște personaje verosimile, cu o psihologie "mai conturată și mai complexă" decât aceea a "personajelor din proza românească a epocii"219. Mai mult, universitarul bucureștean sesizează că "naturalismul" din creația eminesciană de maturitate reflectă atât un soi de "cinism al vitalității robuste" (în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
visul e prezentat în așa fel încât pare mai real, mai familiar decât "realitatea" exact ca în romanele lovinesciene. 162 Ulterior, după o vizită oarecare, femeia i se adresează cu o formă de alint imposibilă, greu de acceptat ca fiind verosimilă: "Nu uita pe Nicuța... Pa, bebelușule, pa!...". 163 Camille Paglia, op.cit., p. 14: "Mothers can be fatals for their sons. It is against the mother that men have erected their towering edifice of politics and sky-cult. She is Medusa, in
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
va trebui să ocolească un adevăr fundamental și de netăgăduit. Ca atare, în timpul acestor plimbări solitare, ca să evite suspiciunile de orice natură, când pe neobservate sau din întâmplare se va întâlni cu cineva cunoscut, va trebui să improvizeze un răspuns verosimil. Concret, dacă îl va întrerupe cineva cu un salut sau cu o întrebare obișnuită, se va uita la el, îl va cântări din priviri și, după un timp oarecare, îi va da un răspuns cât în glumă cât în serios
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
progresia logică, previzibilă a acțiunii; compoziția închisă, având ca principiu dominant cronologia etc.); viziunea artistică este construită cu intenția de a surprinde particularul și generalumanul, dramele mărunte și mari tragedii colective, binele și răul etc. - Dezvoltarea artei portretului: personaje tipologice, verosimile, din toate clasele sociale, create prin observarea directă a vieții - surprinzând raportul dintre om și mediul său natural, social și istoric. Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominante morale (personaje caractere) sau asupra unei carențe ereditare (pe care o vor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]