734 matches
-
Încă de acum Macedonski vedea în el un deschizător de drum: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificației, cu toate banalitățile de imagini și de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticei și a artei. El, împreună cu alți câțiva, [...] a cutezat ce încă, la noi, afară de două sau
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
simboliste apar în versurile lui Iuliu C. Săvescu. Mircea Demetriade și Al. Obedenaru, discipoli ai lui Al. Macedonski, au la rândul lor imitatori: O. Dabija, poet nu lipsit de îndemânare, și I. Ianovitz, în timp ce Bonifaciu Florescu rămâne la exerciții de versificație și la cultul poemului în proză. Versuri mai semnează Ana Ciupagea, proză - Vladimir Macedonski, I.I. Livescu, Septimiu Sever Secula. Traducerile sunt eterogene (din Ovidiu, Victor Hugo, Petőfi, Tolstoi, Catulle Mendès, Jules Lemaitre). Mai interesante sunt tălmăcirile din E.A. Poe, între
LIGA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287805_a_289134]
-
Cărți de popularizare a științei traduse de Petru Maior), despre I. Budai-Deleanu, semnate de I. Gheție (I. Budai-Deleanu, teoretician al limbii literare), Ladislau Gáldi (Încă o dată despre metrul „Țiganiadei”) și Florea Fugaru (Despre lectura manuscriselor lui Ion Budai-Deleanu și Influența versificației populare asupra poeziei lui Ion Budai-Deleanu), despre Samuil Micu și Gheorghe Șincai, semnate de N. A. Ursu (Modelul gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai), Dimitrie Macrea (Gheorghe Șincai) și Mioara Avram (200 de ani de la prima gramatică tipărită a limbii
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
artei pentru artă: „Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși, și rolul ei nu e cel de a «produce efecte convingătoare» [...], nu e un apendice de vulgarizare. Înțeleasă sau nu, trăiește.” Axa textului este disocierea versificației de poezie, „dar al zeilor”, sfidând „corsetul” de „cuvinte măsurate și rimate la capăt” și plutind „ca o vapoare ideală” printre stările sufletului omenesc; poetul e alesul care pune „poezia interioară” a celorlalți „în stare de spasm și ondulare către
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe ogor de malaiște,/ Sună boabele ca niște/ Bani de aur în chimir” sau „Năruie-te, năruie,/ Lutule, pe anii mei,/ Lună, codrilor de tei,/ Dăruie-te, dăruie”). Prin „stampe în lumină” ori
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
ale lui Ion Theo (Tudor Arghezi) - Clara noapte, reprodusă din „Liga ortodoxă”, În regiuni bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu (Gala Galaction) - Pe Ivra -, precum și poezii de Cincinat Pavelescu, Constantin Cantilli, Al. Bogdan-Pitești. Al. Macedonski continuă seria demonstrațiilor de versificație începută în „Literatorul” cu Pe lacul de Garda. Revista se situează în continuarea „Literatorului” și prin atacurile violente la adresa lui Titu Maiorescu, G. Coșbuc și C. Dobrogeanu-Gherea. Macedonski îi consacră un medalion lui Gr. H. Grandea, socotindu-l „trăsătura de unire
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
Romane cerebrale, În marginea operei lui Liviu Rebreanu ș.a., sau însemnările interesând istoria literară - O nouă ediție critică a poeziilor lui Eminescu, Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol. Vladimir Streinu elaborează cronici, articole de istorie literară și studii de versificație: Tradiția conceptului modern de poezie, Cu privire la versul liber românesc, Poezia lui V. Voiculescu - un studiu despre evoluția de la tradiționalism la modernism a poeziei voiculesciene, despre modelul prometeic și jocul formal, pe coordonatele vitalismului novator. Tudor Vianu semnează eseul Generație și
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Generație și creație, studiul Prezentul etern în narațiunea istorică și un articol despre opera sadoveniană. Peisajul critic este completat de Pompiliu Constantinescu (Aforismele lui Lucian Blaga, Romantismul românesc), Perpessicius (titularul rubricilor „Jurnal de lector” și „Mențiuni critice”), D. Caracostea (Arta versificației la M. Eminescu, Mit și creativitate), Basil Munteanu, Adrian Marino (Metodă și cunoaștere literară), Al. Piru, Cornel Regman, Ov. S. Crohmălniceanu (Franz Kafka). Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului european, un studiu asupra celor trei etape
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
a unei femei dornice de aventuri duce o familie în pragul destrămării (Furtuna, 1937). Gratuit și lipsit de substanță e „poemul dramatic” Iluzia (1944), unde o fată se lasă sedusă de un bărbat pe care îl luase drept altcineva. Deși versificația e armonioasă, construcția dramatică e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
LUMEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
despre dăruirea de sine a poetului hărăzit să refacă perpetuu datele primordiale ale existenței umane („În suflet claun prefăcut/ ia morțile de la-nceput./ De câte ori am râs și-am plâns/ un lanț s-a rupt, un lanț s-a strâns”). Muzicalitatea versificației, dar mai ales șlefuirea limbajului imagistic în metafore uneori abstruse, cultivarea sinesteziei combinatorii („Un fir de plumb îngheață/ azurul din vocale;/ miroase a pădure de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult - este un convertit Paulinus din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Vergiliu, și pe Ausonius, pe Paulinus de Nola și pe Claudius Marius Victorius. Bibliografie. Ediții: SChr 209, 1974 (C. Moussy); BPat 26, 1995 (A. Marcone). Studii: P. Courcelle, Histoire littéraire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exegetul, și o rescriere discretă a unor producții mai vechi, cînd ele au fost introduse în culegerile de după "eliberare". A fost un tîrg reciproc avantajos. Pentru Beniuc, pentru că se putea înfățișa drept un bard comunist, într-o perioadă în care versificația comunistă lipsea cu desăvîrșire ori - în cel mai bun caz - constituia apanajul unor submediocri, putînd cere "răsplata jertfei patriotice". Pentru regimul comunsit, deoarece își putea anexa un autor de un real talent, care să-l "dubleze" pe A. Toma, "marele
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română (1904), Lămuriri asupra literaturii române culte și populare (1906) și Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
versuri la cenaclul de la „Apoziția” din München. După 1989 editează cu asiduitate, impenitent, în țară și peste hotare, mai multe jurnale și cărți de poezie. Placheta Formule pentru spirit relevă dispoziția romantică a lui S., familiarizat cu tehnicile moderne ale versificației: „Melancolia unui apus / mă învăluie / în unde palide, / simțurile coboară lin / din Înalt / ca îngerii galbeni” (Apus); „Un marș funebru mână / burnița târzie. / Sunt frunzele mânjite / cu melancolie / Și vremea crește pe morminte...” ( Moartea va rămâne vie). Se întrevăd, prin
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
conținutului, înscris în aria simbolismului, prin exclusivismul selecției textelor și prin minusculele semnalări promoționale pe ultima pagină, la rubrica „Note”. Astfel, în planul experienței formelor și ca barometru al stării de spirit, S. ilustrează stadiul târziu al curentului, conjugat, în versificație și maniera descriptivă, cu parnasianismul, dar și cu unele elemente „modern style” - Jugendstil. Apar însă și manifestări de saturare a formulei, care tinde spre ruperea grilei. Cea dintâi dintre ele este tematica dominantă a textelor - poezie, proză sau traduceri, critica
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București, 1866; O noapte pe ruinele Sucevei, f.l., f.a. Ediții: Neofit Scriban, Încercări poetice. Discursuri
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
considerat un poet care respinge prețiozitatea, poza și care arborează un ton de confesiune sinceră. O modificare a discursului, prin nota elegiacă, se întrevede în Lirice (1969), unde elementele împrumutate din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi, Șade astru lângă astru..., Cântec de dragoste și dor), iar tensiunea lirică se amplifică în erotică, extinsă în această carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenția acordată autenticității și valorii, caracterului
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
să franceză de mai târziu - Orient (1942) - ori în versurile din volumul Amor (1958), scrise în românește și editate în regie proprie, într-o etapă când S. se impusese că o autoritate necontestata în întemeierea unei discipline care viza cercetarea versificației dintr-o perspectivă interdisciplinara, bazată pe exemplele furnizate de marea poezie. Astfel încât s-ar părea că opera lui S. s-a constituit prin participarea a două personalități diferite: un poet ce și-a păstrat candoarea juvenila, exersând cu o plăcere
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
la „Luceafărul”, iar editorial în 1978, cu placheta Cineva mai tânăr, care obține Premiul Editurii Albatros. Colaborează la „Argeș”, „Astra”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În primul ciclu al volumului Cineva mai tânăr S. propune o poezie inocent-adolescentină, de versificație și tematică rural-tradiționalistă, pentru ca în al doilea ciclu, intitulat Un domn suav, să surprindă, păstrând aceeași simplitate - inclusiv la nivelul construcției poemului și al versificației - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibatei „generații în blugi”. Instalându-se într-un univers lexical
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
ș.a. În primul ciclu al volumului Cineva mai tânăr S. propune o poezie inocent-adolescentină, de versificație și tematică rural-tradiționalistă, pentru ca în al doilea ciclu, intitulat Un domn suav, să surprindă, păstrând aceeași simplitate - inclusiv la nivelul construcției poemului și al versificației - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibatei „generații în blugi”. Instalându-se într-un univers lexical al purității, în descendența neoromantismului șaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]