25,164 matches
-
de o parte se acordă astfel poeziei toate onorurile și, pe de altă parte, poezia e obligată să fie atât de bună încât să țină pagina. În ultimele numere, o polemică filologico-filozofică între Andrei Cornea și Bogdan Mincă, pornind de la versiunea românească a Protrepticului lui Aristotel, apărută la Humanitas (trad. Bogdan Mincă și Cătălin Partenie). Cronicarul se abține să intre în detalii, dar crede că dacă în lumea de azi, așa cum o știm (baroni locali, manele, bani, nunți de fotbaliști), mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
literaturii române în limba engleză, gest cultural de mare importanță pentru cunoașterea României în lume. Se cuvin amintite, în acest sens, traducerile eminesciene ale lui Peter Grimm, întemeietorul catedrei de engleză de la Cluj-Napoca, prima catedră de anglistică din România, ori versiunile din poezia blagiană la care a trudit cu har Mihail Bogdan, continuatorul lui Peter Grimm la conducerea catedrei de specialitate din Cluj-Napoca. Din generațiile mai noi au tradus literatură română în limba engleză angliștii clujeni Virgil Stanciu, Fred Nădăban, Ancuța
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
engleză angliștii clujeni Virgil Stanciu, Fred Nădăban, Ancuța Vultur, Liviu Bleoca, Cristina Litvinchievici, Cristina Tătaru. O ofertă de acest fel a fost sprijinită de editura clujeană Limes care a oferit iubitorilor din România sau de aiurea ai lui George Topîrceanu versiunea englezească a unora dintre poeziile sale. Traducerea și competentul studiu însoțitor aparțin Cristinei Tătaru. Absolventă strălucită a Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai, Cristina Tătaru este, în prezent, cadru didactic la aceeași instituție de învățămînt superior. Anglista clujeană nu este
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
o bună stăpînire a limbii țintă și o reușită traversare a acelor cercuri infernale ale traducătorului, cum le numea Leon Levițchi: denotația, accentuarea, modalitatea, coerența și, împlinirea tuturor, stilul. Ca exemplificare, redăm două strofe din celebra Rapsodii de toamnă în versiunea Cristinei Tătaru: "All the garden blooms are fretting/ A georgine, in haste,/ Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless waist./ Three petunias, full of grace,/ Voice with charm their rue,/ While they chatter: ' In this case,/ Girls, what
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
despre alți creatori de factură apropiată, crescând relativ repede în volume consistente. Istoricii literari polonezi și străini au scos în evidență și au demonstrat cu argumente convingătoare polimorfismul lui Schulz, subliniat sugestiv și de N. Manolescu în prefața care însoțește versiunea românească apărută recent la Editura Polirom, sub semnătura polonistului Ion Petrică; prima ediție cu același titlu generic, Manechinele, s-a tipărit în 1976. Polimorfism în care s-ar putea recunoaște, parțial sau împletite cu alte surse, ori aproape în întregime
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
din ce în ce mai susținut pentru opera lui, judecarea ei din cât mai multe unghiuri și de pe poziții cât mai diverse soldându-se cu rezultate benefice pe mai multe registre interpretative și istorico-literare. Ca și creșterea notabilă a apetitului cititorului de la noi pentru versiunea românească retipărită la Polirom.
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
un moment al returului. Un senator (îmi pare rău, nu v-am reținut numele), Parlamentul României, cu ocazia dezbaterii ,Moțiunii de cenzură". Da, în Parlament, când ședința se transmite în direct la TVR1, așa se pronunță corect: ,Restituție în integrum". Versiunea ,restitutio" e perimată, depășită de multe și de... mulți. Domnul GiGi Becali, patron F.C.Steaua. Domnul Mircea Sandu, așteaptă noua dvs. carte intitulată: Hahalere și jigodii la F.R.F. Cu autograf. Domnul Ionuț Popescu, ministru, Palatul Victoria, Buc. Poate nu vă
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
confesiunile mele. Sunt intitulate Viața unui om singur. E un volum imens, de vreo 1400 de pagini, care trebuie puțin redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. În prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic. Și nu-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni prea imediate, pentru motivul că trebuie o anumită distanță în timp pentru a vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
piesa? îi întreabă Andrei Șerban. Cum e în raport cu celelalte piese mult mai jucate ale lui Cehov? Ion Vartic punctează: , Caracterele sunt aici mult mai aspre față de acelea din celelalte piese ale lui Cehov". Se discută finalul, care diferă de prima versiune. De fapt, la Cehov, pistolul nu funcționează niciodată. E deja 7 și jumătate. Coborâm în cabinetul directorial. Andrei Șerban provoacă discuții animate. Ce credem despre prima întâlnire? Cum ni s-a părut? Spre deosebire de studenți, actorilor le împarte scenele nominalizându-i
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
metodele, uneori sofisiticate pînă la perversiune ale Securității. Analizele Securității pot explica multe dintre deciziile aparent ilogice din epocă. În anul 1974, Paul Goma predase Editurii Cartea Românească, unul dintre romanele sale incomode (În cerc). Exista însă temerea că o versiune a romanului se afla deja în Occident și că ar fi putut apărea în traducere franceză la Gallimard. Analizînd situația, lt. Colonelul Nicolae Mihai ajunge, în Nota Raport, la următoarea concluzie: " a) Cartea să nu fie publicată (...), Gallimard va putea
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
a sfătuit pe Schiller cum să compună drama Wallenstein. în reciprocitate, tânărul i-a dat sugestii prietenului protector în elaborarea Anilor de ucenicie (Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Iorgovan, nu mai stă în picioare nici scenariul că Traian Băsescu s-a pretat la jocul înscenării, pentru a poza în salvatorul ziariștilor. Mai puțin sensibili la scenarii decît confrații lor din România, unii jurnaliști francezi pun la îndoială și versiunea îmbrățișată la Cotroceni, că răpirea ar fi fost pusă la cale în România, de Omar Hayssam și care i-a făcut pe unii să afirme că am făcut de rîs pînă și răpirile. S-ar putea ca povestea cu Hayssam
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
lîngă computer, DOOM 2, 3 etc. înseamnă cu totul și cu totul altceva decît sigla unui dicționar: cuvîntul englezesc doom ("moarte, distrugere") a dat numele unui joc de aventuri fantastice, plin de monștri, arme și capcane, care a apărut în versiuni succesive, devansînd (deocamdată), prin indice, omonimul academic românesc.
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
pe al meu. Un număr lung, format din multe cifre... deținuții sosiți de curînd în lagăr. Îl privesc, dar nu vreau să-l țin minte. Cîte numere, atîtea povești, atîtea scaune. În seara aceasta, însă, ascultăm povestea lui Primo Levi. Versiunea lui despre lunile petrecute în lagărul de la Auschwitz. O versiune pe scurt despre Infern. Infernul lui Primo Levi, din perspectiva lui. Una introvertită, zgîrcită în comentarii, alcătuită din imagini obsesive, sunete, senzații, flash-uri ale unei existențe înecată în suferință
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
deținuții sosiți de curînd în lagăr. Îl privesc, dar nu vreau să-l țin minte. Cîte numere, atîtea povești, atîtea scaune. În seara aceasta, însă, ascultăm povestea lui Primo Levi. Versiunea lui despre lunile petrecute în lagărul de la Auschwitz. O versiune pe scurt despre Infern. Infernul lui Primo Levi, din perspectiva lui. Una introvertită, zgîrcită în comentarii, alcătuită din imagini obsesive, sunete, senzații, flash-uri ale unei existențe înecată în suferință, fără drept de apel, fără explicații, în tăceri, în priviri
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
cu anunțarea sinuciderii lui Primo Levi. Un personaj îmbrăcat într-un costum liliachiu, care îi va da și numele, un personaj diabolic, alunecător, parșiv, aduce pe scenă, la o comandă neauzită, rememorarea unui fragment al destinului lui Primo Levi. A versiunii lui despre lagăr, despre ce înseamnă să fii evreu, lucru pe care Levi l-a descoperit abia la douăzeci și ceva de ani, la Auschwitz, despre ce înseamnă să fii redus la condiția de animal, de zero absolut, să fii
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
cu urme de toalete elegante topite în fel de fel de petice, mica orchestră evreiască - un acordeon, o vioară, un contrabas. Pleacă și vin, flux și reflux al amintirilor, al vinovățiilor. Îl urmăresc pe bătrînul acordeonist și întrezăresc cumva și versiunea lui asupra Holocaustului. Acordeonul se strînge. Viața este ca un pod îngust. Nu-ți fie frică să treci peste el" , spune unul din cîntecele interpretate în ivrit. "Mi-e frică de suferință, nu de moarte", spune, în spectacol, Levi. Aș
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul. Realitatea și visul-coșmar. Imobilitatea și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului Valentin Codoiu. O sală unde așteptăm, pe cele șaizeci și patru de scaune, versiunea lui Primo Levi, unde așteptăm invitația la vals. AMINTEȘTE-}I! ZOHREINU! Și actorii-reporteri Suzana Macovei - mă bucur că această actriță și-a găsit locul - Doru Prisecan, Mariana Prisecan, preciși, incisivi, riguroși. Și zborul compus din mișcările inventate de Vava Ștefănescu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
în 1979 cu titlul modificat în Ignat și Ana. O a treia situație o reprezintă continuarea narațiunii din Zbor frânt într-o cronică de familie, Nepotul, propusă în 1973, dar apărută în 1976 cu titlul iarăși schimbat de cenzură, Acasă (versiunea inițială va fi restaurată într-o reeditare din 1993). Dintr-o proiectată trilogie a unui roman istoric despre Miron Costin au apărut primele două părți: Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Nu e aici o fișă completă de
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
biroul său de la Corriere della Sera, mi-a părut o onoare de nevisat. La Perugia, în 1973, mi-am tradus vreo treizeci de poeme în italiană și le-am trecut prin urechile și pe sub ochii câtorva prieteni italieni. Aceste nepretențioase versiuni aveau să-mi servească drept "cărți de vizită". Plecat din Umbria la Florența, m-am încumetat să le citesc și să le arăt lui Mario Luzi (dedicația sa pe culegerea Su fondamenti invisibili este datată noiembrie 1973) și lui Carlo
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
fuzzy în sfera literaturii. Rezultatul: niște romane destul de bizare, de izbitoare originalitate, greu de cuprins într-o înseriere literară, dar bine primite de public și de critica literară. Cel puțin două dintre ele - Vag (Editura Paralela 45, 2003, tradus după versiunea americană apărută în anul 2000) și Logica postmodernului (Editura Paralela 45, 2004) - s-au bucurat de cronici favorabile și au făcut ca numele lui Constantin Virgil Negoiță să devină cunoscut și în lumea literară românească. Irozii, cel mai recent roman
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
nivelul conținutului, odată cu acest roman se adaugă un element nou: relativismul limbajului. Sub copertele aceluiași volum, autorul publică ediția românească și cea în limba engleză ale cărții sale. Nu este vorba de traducere. Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît se poate de relevant. În limba engleză cuvintele au o cu totul altă sonoritate decît în română, cadența frazei este complet diferită. Poeticitatea textului este pusă mai bine în evidență
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
southern France. With Magdalena who will become the mother of future kings, crusaders, ready to claim back their lands, who will start their crusades, directly from Vezelay, where, on her tomb, they will build the greatest cathedral of all times." (versiunea engleză, p. 52) Implicit, inevitabila comparație între textul în limba română și cel în limba engleză redeschide discuția despre fidelitatea traducerilor și despre cît pierde un text literar prin transpunerea sa într-o altă limbă. Altfel spus, cui aparține în
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
Negoiță demonstrează că, inclusiv cînd este vorba de același text, scris de aceeași persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei. Este limpede că, oricît de bine făcută ar fi, o traducere nu poate păstra sonul limbii originale și, de cele mai multe ori, nici cadența versurilor
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]