1,466 matches
-
Maestru, care atinsese pământul chiar În spatele lui. Al patrulea conducător al rebelilor reușise să scoată iataganul, dar Își simți Încheietura strînsă Într-un clește de fier, scăpă arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om obișnuit, dar o infinitate de posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hărți pe masa din fața sa. A mâncat niște fructe, pe care le-a cojit cu grijă, cu un cuțit ascuțit. A refuzat ceaiul care i s-a mai oferit. S-a ridicat și s-a întins până și-a simțit vertebrele trosnind, revenind la locul lor. A refuzat sucul de lămâie. Țipetele mamei în chinurile facerii, se auzeau până în grădină. Mai apoi, astrologul a făcut o mică plimbare în grădină, simțind mirosul de iasomie și bucurându-se de umbra copacilor. Grădinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mâna mea stângă. Nu trebuie să bat decât foarte ușor - este îndeajuns de speriat. Scopul este să-l alarmez, astfel încât gâtul său să stea ridicat în sus, și atunci îmi voi împinge imediat cotul. Lama va intra drept între vertebrele sale. Eu am să mișc cuțitul până la capăt spre stânga și, înainte ca lama să iasă, îmi voi ridica piciorul și voi da o lovitură trupului, ca acesta să cadă spre față. Trebuie să lovesc repede, căci altfel hainele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de om și câteva vertebre. Directorul Încremenise, iar Albu de la Pionieri a clipit de câteva ori nedumerit. Așa de repede se petrecuseră lucrurile, că nu era prea sigur de adevărul lor și n-avea de gând să se facă de râs cerând amănunte. Așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din gură precum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă muști, ai? Io-ți dau să mănânci și tu mă muști?! Se răsuci și-l aruncă peste umăr ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort să îmi amintesc, Israel era o țară mult mai mare și mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort să îmi amintesc, Israel era o țară mult mai mare și mai puternică decât Iehuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea și o prăjitură, însă nu este frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aurii, nici nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu nu mă pot abține, mă întorc spre ea și o îmbrățișez, mă lipesc de ea cu toată povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu nu mă pot abține, mă întorc spre ea și o îmbrățișez, mă lipesc de ea cu toată povara trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu mare greutate, am impresia că vertebrele mele se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se zvârcolesc sub greutatea ei, iar eu suspin, Udi, uite ce s-a întâmplat, ajută-mă, mă voi prăbuși în curând, nu mai pot. De o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
leșurile umane fuseseră atroce mutilate, altele, numai înjunghiate, unul singur (care a fost găsit sub un alt cadavru, cu toată partea dorsală ciopârțită) prezentând o mușcătură unică, profundă, în regiunea cervicală, cu secționare de medulla oblongata, prin compresia ireversibilă a vertebrelor atlas și axis. Ca supliment, în câteva dintre aceste cazuri, autopsiile ulterioare au depistat și niște alcoolemii neobișnuite, dintre cele mai impresionante! Lucru mai rar întâlnit, buzunarele pantalonilor acelei victime hăcuite pe spate, erau pline, dar nu cu bani, ci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cartierele sale dubioase, lăsând în urmă, ca de obicei, un șir de scandaluri abia mușamalizate. Se pare că niciodată nu s-a mai gândit la ruletă. Nu mai pot scrie nici o pagină pe zi. Dureri continue în picioare și în vertebre. Dureri în degete, în urechi, în pielea feței. Ce va fi, ce va fi după moarte? Aș vrea să cred, cum aș vrea! - că se va deschide de acolo o nouă viață, că starea noastră de acum e una larvară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să înțeleagă ce se întîmplă. O soră i-a scos pijamaua, lăsînd-o cu sânii goi, în capul oaselor, pe patul de țeava albă, iar apoi, presîndu-i bărbia în piept, i-a arcuit spinarea, ținînd-o bine de umeri și de ceafă. Vertebrele, ca niște noduri de piele lucioasă, și coastele alungite ieșiră în evidență pe sub pielea gălbuie, ceea ce te făcea să te gândești la un spate masculin, cumva dizgrațios. Mai jos de jumătatea spinării era locul vizat, pe care medicul îl pipăi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic trosnet. Elisabeta gemu într-un fel ciudat, aproape senzual, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am alunecat o vreme pe un tobogan umed, de o mucozitate roșcată, cu mari excrescențe albastru-transparente, am înotat cu mișcări de delfin printr-un lichid gros ca gelatina, care se densifica din loc în loc în desene aurii de degete, omoplați, vertebre, buze, cutii craniene, venele și arterele antebrațului, sistemul limfatic, o structură a rinichiului, totul scânteind orbitor și dizolvîndu-se imediat după închegare. Un pavilion al urechii, un mușchi orbicular, o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta craniană avea vreun metru și jumătate în diametru, poate mai mult, și se vedeau foarte bine pe suprafața ei fildeșie suturile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale iliace erau largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele groase cât piciorul meu și omoplații triunghiulari, erau largi și bine legați. Nu venise încă nimeni. Eram singură, ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenul nostru", cum începuserăm să-l numim, am amuțit: parcă trecuseră mii de ani. Din uriașul schelet rămăseseră doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ierarhizarea valorilor, de componenta morfo - funcțională, conjugată cu aceea a invențiilor de ultimă oră. În cazul persoanelor cu constituție normală, care se găsesc în poziție anatomică centrul de greutate este aproximativ în centrul micului bazin, la nivelul marginii superioare a vertebrei S3. Pentru patinatori și schiori centrul de greutate este esențial. Să ne imaginăm că un public, care nu a văzut niciodată un salt cu snowboard-ul, merge la schi și observă conturul unui zbor învârtit în aer, dacă nu descoperă pista
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Ha! ASP Și am și martori. Gore Pentru ce ? ASP Pentru proba cu martori. Domnu profesor Eusebiu Coleașcă, expert în Evul Mediu timpuriu și de mijloc. Dânsu’ ! Gore Evul Mediu de Mijloc? ASP Da, că se ține de mijloc, de vertebra cinci-șase. Poate să intervină ? Gore Poate. ADV Stimată asistență. Conform cronicii și versurilor numitului poet Vasile Alecsandri, cu domiciliul în comuna Mircești, județul Iași, răposat, madamme Leșu este urmașa directă a stră-strămoșului său Pan Leșinchi, unul dintre vitejii ostași polonezi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]