1,301 matches
-
de la 1 la 100, broasca râioasă Xenopus laevis având un genom de aproximativ aceiași mărime cu cel al omului (3400 Mb), de 30 de ori mai mic decât cel al salamandrei, Necturus maculosus (102 500 Mb). În zilele noastre, la vertebrate, cele mai mici genomuri cunoscute sunt cele de la peștii actinopterigieni tetraodontiformi (de la 400 până la 500 Mb), iar cel mai mare este cel al peștelui dipneu Protopterus aethiopicus (147000 Mb). Cu toate acestea, organisme ce prezintă o complexitate similară posedă un
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
-ului structural, origini ale replicării, situsuri de recombinare, etc.) nu contribuie semnificativ la mărimea genomului. În sfârșit, variațiile esențiale ale taliei genomului se datorează ADN-ului nefuncțional. Altfel spus, o mare parte din genomul eucariotelor nu conține informație genetică. La vertebrate cantitatea de ADN ce nu codifică sinteza de proteine (ADN non-codant) reprezintă 65% (tetraodontiformes) și până la 99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Cele mai mari cantități de ADN per celulă (1012 perechi de nucleotide) se găsesc și la unele eucariote simple precum Amoeba și la plantele de tipul ferigilor primitive din genul Psilopsida. Cercetările privind cantitatea de ADN la numeroase specii de vertebrate au dus la trei concluzii mai importante: 1. la speciile înrudite, aparținând unor genuri, ordine sau familii, adesea cantitatea de ADN este uniformă, mărimea genomului fiind stabilă 2. mărimea cantității de ADN nu este strict corelată cu evoluția deoarece la
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
au dus la trei concluzii mai importante: 1. la speciile înrudite, aparținând unor genuri, ordine sau familii, adesea cantitatea de ADN este uniformă, mărimea genomului fiind stabilă 2. mărimea cantității de ADN nu este strict corelată cu evoluția deoarece la vertebrate există importante variații ale dimensiunilor genomului, fără să se remarce un paralelism cu poziția filogenetică 3. în cadrul diferitelor grupe de vertebrate, speciile mai primitive au valori mai mari de ADN, comparativ cu cele mai evoluate. Printr-o replicație saltatorie a
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
este uniformă, mărimea genomului fiind stabilă 2. mărimea cantității de ADN nu este strict corelată cu evoluția deoarece la vertebrate există importante variații ale dimensiunilor genomului, fără să se remarce un paralelism cu poziția filogenetică 3. în cadrul diferitelor grupe de vertebrate, speciile mai primitive au valori mai mari de ADN, comparativ cu cele mai evoluate. Printr-o replicație saltatorie a ADN are loc, în unele cazuri, mărirea numărului de copii ale unor gene. La peștii pulmonați fiecare genă din genom este
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
B Atkin și S.Ohno studiind urocordatele și cefalocordatele actuale, au ajuns la concluzia că probabil strămoșul prevertebratelor actuale a avut un cariotip format din 24 de cromozomi acrocentrici și numai 10% din cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
la concluzia că probabil strămoșul prevertebratelor actuale a avut un cariotip format din 24 de cromozomi acrocentrici și numai 10% din cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni există unele ordine: Heterosomata și Microciprini care prezintă cel mai scăzut conținut de ADN (20%) comparativ cu al mamiferelor placentare. În ordinul Percomorphi se realizează o
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Microciprini care prezintă cel mai scăzut conținut de ADN (20%) comparativ cu al mamiferelor placentare. În ordinul Percomorphi se realizează o creștere a cantității de ADN la 30% iar în ordinul Clupeoidea se ajunge la 40%. În cadrul diverselor specii de vertebrate acvatice a avut loc a doua tetraploidizare care a mărit conținutul de ADN de la 20% la 40% comparativ cu mamiferele placentare. De exemplu, specia Lamprey are un număr diploid de 94-96 cromozomi și 40% ADN. Între ciprinide sunt specii care
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
dublare a cantității de ADN, apropiindu-se de 80% comparativ cu mamiferele placentare și la un număr de brațe cromozomiale de 100-104. Ei au evoluat probabil din forme cu 40% ADN și cu 2n = 48 cromozomi acrocentrici. În general, la vertebratele inferioare datorită mai ales faptului că heterozomii sunt într-o stare primitivă și că nu s-au diferențiat morfologic și genetic, este posibilă mărirea cantității de ADN prin fenomenul de poliploidizare, fără ca aceasta să afecteze determinismul sexelor. Din această cauză
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
mai mult ADN. Astfel la Triturus cristatus (2n = 24) există 830% ADN, la T.viridescens (2n = 22) cantitatea de ADN este de 1300%, iar la Necturus maculatus (2n = 24) cantitatea de ADN este de 2700%. La reptile, o grupă de vertebrate care la începutul erei mezozoice a cunoscut o epocă de dezvoltare rapidă, există două linii diferite în ce privește genomul: una similară păsărilor și alta mamiferelor. Astfel, linia asemănătoare păsărilor, din care fac parte șerpii, șopârlele, prezintă un cariotip cu macrocromozomi și
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
ani, înainte de separarea mamiferelor. Apariția mamiferelor s-a realizat mai târziu decât cea a păsărilor, acum 70-35 milioane de ani, ele trăgându-se toate dintr-un stramoș comun: grupul protoinsectivorelor. În concluzie se poate remarca faptul că, în general, la vertebrate a avut loc o creștere a cantității de informație genetică și respectiv de ADN în procesul de evoluție. De la această regulă există însă numeroase abateri, mai ales la vertebratele inferioare, la care datorită absenței unui determinism cromozomial riguros al sexelor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
protoinsectivorelor. În concluzie se poate remarca faptul că, în general, la vertebrate a avut loc o creștere a cantității de informație genetică și respectiv de ADN în procesul de evoluție. De la această regulă există însă numeroase abateri, mai ales la vertebratele inferioare, la care datorită absenței unui determinism cromozomial riguros al sexelor, a fost posibilă multiplicarea cantității de ADN din nucleu. O altă explicație pentru variațiile mari ale cantității de ADN de la o specie la alta are în vedere raportul dintre
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
5 ori mai mare față de adult ceea ce face necesară suplimentarea rației calorice cu 10-20%. OSTEOLOGIE GENERALITĂȚI Osteoloaia este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor. Oasele sunt piese dure, solide, de culoare albăaălbuie care formează scheletul de susținere al vertebratelor. Oasele sunt elementele pasive ale aparatului locomotor și îndeplinesc în oraanism multiple funcții: 1. de susținere a oraanismului; 2. de protecție a oraanelor conținute în cutia craniană, toracică, precum și pentru cele de la nivelul bazinului etc. 3. de a realiza dimensiunile
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și sternul formând împreună trunchiul osos. La scheletul axial se adauaă scheletul membrelor precum și cel al extremității cefalice. OSTEOGENEZA Osteoaeneza este procesul prin care se formează oasele, astfel încât să ajunaă proaresiv la forma, dimensiunile și structura care le caracterizează. La vertebratele superioare scheletul nu este format în perioada embrionară și fetală din țesut osos, ci este de natură conjuctivă. Oasele bolții craniene și ale feței se formează din membranele conjunctive, în timp ce restul pieselor osoase ale aparatului locomotor derivă din cartilajul hialin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la Drosophila si Caenorhabdites(nematod). Această constatare prezintă o deosebită importanță pentru studiul unor maladii și al mijloacelor de tratament, experimentele fiind efectuate pe cele două specii. Sute de gene umane au rezultat prin transfer orizontal de la bacterii în timpul evoluției vertebratelor. Mai mult de jumătate din genomul uman este constituit din ADN repetitiv. Aproape 45% din genom este derivat din elemente genetice transpozabile (gene mobile, gene săltărețe sau gene vagabonde, capabile să își schimbe poziția în interiorul aceluiași cromozom sau pe cromozomi
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93516]
-
dăunători ai culturilor de Pleurotus spp. Se cunosc numeroase specii de organism animale dăunătoare în culturile de ciuperci, de la înființare și până la recoltare. S-a stabilit că speciile de dăunători ai ciupercilor aparțin la diferite unități sistematice de nevertebrate și vertebrate și anume: - Clasa Insecta, cu ordinele: Colembola și Diptera; - Încrengătura Nematoda cu ordinal Tylenchida; - Ordinul Acarina cu familia Tarsonomidae; - Ordinul Isoptera, crustacei; - Ordinul Gasteropoda - moluște Dintre cei mai importanți dăunători ai culturilor de ciuperci Pleurotus spp. sunt: Răspândire. Insecta este
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
și prieten al lui Vladimir Streinu. Vorbitorii, prețuitori sinceri, obiectivi și lucizi ai marelui dispărut, s-au înscris pe coordonate afectiv-sentimentale cenzurate discret. Edgar Papu: Totul în acest om producea încântare: ținuta lui, trăsăturile lui, gândirea sa atât de frumos vertebrată, umorul său blând de om bun, devotamentul față de prieteni, disprețul suveran față de prostia infatuată, în sfârșit, toată eleganța stenică, încurajatoare pe care ne-o imprima în suflet o asemenea prezență. De aceea, pentru cei ce l-au cunoscut, amintirea lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Or, această temă simbolică a copacului inversat sau drept, în funcție de perspectiva umană sau transcendentă din care e privit este universală. Ca arbore al lumii, copacul simbolizează nu numai axa universului, cu ierarhia planurilor lui de existență, ci și globalitatea lumii, vertebrată de axa verticală. Despre acest copac se spune în Bhagavad-Gșt‡ (XV, 3) : De aici (din planul nostru de existență) nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul, nici cît ține. în poemul indian, acest arbore e un smochin etern
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
În forme destinse: sinergism Între procariote; simbioze destinse la plantele superioare (la nivelul spermosferei, filosferei și rizosferei). - Interdepedență și independență Între plante și animale: ciuperci și animale (micofagie), zoidofilia și polenizarea (plante entomofile, malacofile, ornitofile, cheiropterofile), zoochoria (nematode, insecte și vertebrate care răspândesc fructe și semințe). - Simbioze intime Între „plante”: simbioza Între microorganisme, Între bacterii și ciuperci, Între procariote și eucariote vegetale (stând la originea mitocondriilor și plastidelor) ,,. - Simbioza lichenică (Între alge și ciuperci). b. Strategii evolutive pentru ocuparea mediului de
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mai e ce a fost, ba că elevii sunt și ei purtați pe alte valuri... Rezistența la schimbare nu e o formă de adaptare. Dar nici să iei forma vasului care te conține, nu e o dovadă că ești ființă vertebrată. Nu poți fii o eternă moluscă ce-și modelează corpul gelatinos după fiecare val. Ceea ce timpul a lăsat inoxidabil trebuie să cristalizeze și în mintea ta, să se osifice, să expandeze, chiar dacă par forme desuete și vetuste. Tinerii au obiceiul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a face apel la categoria de om, plus că această categorie este inclusă în altele. De exemplu, putem să considerăm sintagma aristotelică zoon politikon. Putem să folosim descrieri mai cuprinzătoare sau mai restrictive. Astfel, putem spune că suntem primate sau vertebrate, caz în care nu mai ajungem la concluzia că nu putem cuprinde în sfera eticii și alte ființe decât oamenii. Sau putem folosi descrieri restrictive, de exemplu, "grec", "bărbat", "alb", caz în care am lăsa în afara sferei eticii alți oameni
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
îl concepe Anscombe 155. Am ajunge astfel să atribuim intenționalitate și unor mecanisme cu feed-back, așa cum ar fi un termostat. Este necesară o cercetare complexă, bazată pe știință. Mai întâi, trebuie analizat comportamentul animalelor, al păsărilor, eventual și al altor vertebrate, și felul în care acestea învață anumite comportamente. În al doilea rând, abordarea behavioristă trebuie dublată de o cercetare neurofiziologică a creierului. Abordarea behavioristă permite o analogie între comportamentul oamenilor și al altor ființe, ceea ce duce la o situație teoretică
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
poate vorbi și de o evoluție a gândirii lui Singer de la ideile din Eliberarea animalelor la lucrări ulterioare când elaborează filosofic alte puncte de vedere. Dacă inițial ia în considerare problema atribuirii unui statut moral animalelor superioare, așa cum ar fi vertebratele, și se referă la modul în care ar trebui să le tratăm, fără a intra în detaliile unei analize riguroase, ulterior, în alte lucrări, va accepta revizuirea susținerilor de început, mai tranșante și adresate unui public larg, și va susține
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
creștere și a IGF I în apariția retinopatiei diabetice sau a nefropatiei diabetice rămâne deocamdată incertă. 10. Receptorul insulinic Acțiunea insulinei se realizează la nivelul membranei celulare prin intermediul receptorilor insulinici specifici. Receptorul insulinic poate fi întâlnit la aproape toate organismele vertebrate, variind de la 40 receptori pe eritrocitele circulante, până la 200 000 în celulele adipoase (23). Receptorul insulinic este un tetramer de natură glicoproteică cu o greutate moleculară de 400 kD și este compus din 2 subunități ? legate de 2 subunități
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]