3,592 matches
-
Maica Celui ce a biruit moartea, nu rămâne în moarte, ci se ridică mai presus de ea prin puterea Fiului ei. După cum mormântul Domnului a rămas gol, tot astfel ramâne și mormântul Maicii Sale. Cele două morminte rămase goale ne vestesc ca și mormintele noastre vor ramane goale, ca nu vor fi locuri de veci. Maica Domnului este singura persoana dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgică a punerii in mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
Milițianu’ tot din câine și din curvă e făcut “ Câteva explicații suplimentare, pentru o bună înțelegere. De exemplu, în cazul Locic, un alt om de afaceri i-a făcut acestuia o plângere la Parchet. Locic a apelat la Voicu cel vestit cu relații în poliție. Potrivit legii, cei care încep cercetarea sunt polițiștii. Vorba lui Voicu, procurorul lucrează prin mâna polițistului. Polițistul e controlat politic, deci și el lucrează prin mâna cuiva. Cum? Pe cale ierarhică. Numirea șefului său depinde de un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
e cristalul...Când roua dispărea sub sărutarea soarelui dimineții, cărăușii erau de multă vreme pe drum... Uite, se zărește târgul, moș Dumitre! a dat zvon Mitruță Ogaș. Ii bine să ai și copchii cu vederea ageră pe lângă tine, că te vestesc după ce ai dat în gropi. Apoi cine nu știe că de aici se zărește târgul? Că acum eu nu-l mai văd ca altă dată, asta îi altă poveste. Așa că, nu mi-ai spus nici o noutate, Mitruță. Indeamnă mai bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o să vi se ridice părul măciucă când am să vă spun povestea la care mă gândesc. Dar voi ați vrut-o... Apoi, omul trăiește cât și cum dă Dumnezeu și până la urmă vine și moartea. Da’ ce, parcă ea îl vestește când vine? Nuuu. Vine cumătra la ușă și îl înhață cât ai zice „pește”. Nu-l întreabă dacă vrea sau nu vrea să mai trăiască...Mai auzi pe câte o babă care s-o săturat de viață: „Unde ești, moarte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Notă: Samson este un personaj biblic al Vechiului Testament, cu o misiune aparte pentru istoria „poporului ales”. În Cartea Judecătorilor ne este prezentat ca având puteri deosebite, Însăși nașterea sa fiind una Încărcată de supranatural: un Înger al Domnului Îi vestește pe Manoe și pe femeia sa (aceasta era stearpăă că vor avea un fiu care va Începe să izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor, folosindu-se de forța sa fizică și de Înțelepciunea pe care Duhul Domnului i-o insufla
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
afli doar la unul dintre cele mai serioase magazine, cu blazon afișat afară, tu te perpelești tare, nu ai timp pentru aceste amabilități, dar, în egală măsură, trebuie să te porți precum o prințesă, unică este doar prințesa luo na, vestită în epocile ce vor veni pentru nașterea grădinii suspendate a dragostei pure, îți repeți cu voce șoptită să fii calmă. tu te-ai exprimat clar că nu te interesează decât dacă au o piesă care să îți vină ca turnată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
salut reglementar, am făcut stânga-mprejur, plecând ca din tun la Petrache, să-i duc vestea... Cum ai primit dumneata vestea că vei deveni comandant de pluton, ne-am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat inginerul Cicoare. Apoi mutu’ ista era gata să mi sară de gât de bucurie... Numai n-o chiuit... Încolo o făcut de toate... El spunea că se bucură pentru mine că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache! Plugul cela mai este bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de atâta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui, de fapt, că eu am pierderi de memorie, amnezie adică?! Șerban tăcu. Deși el conștientizase lucrul acesta teribil încă din primele clipe, simțea că efectiv nu i în stare să-i vestească asta și Victoriei. Tot astfel, el încerca să-și păstreze mama liniștită. - Doamne ferește! Șerban, nu îmi aduc aminte de nimic din ceea ce-mi spui tu. Care ceartă, ce tot vorbești acolo? Șerban oftă, apoi zise: - Tu ai primit o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la alta, iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de bronz al clopotelor de la biserică, rămân pentru totdeauna fixate în memorie. Astfel, de pildă, Învierea Domnului trezește în suflete așteptări și emoții, făcând ca întreaga natură să se împodobească, participând la acest miracol cosmic: „...De luni, tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu voiam daruri și osanale, ci un pic de recunoștință. Ce ironie stupidă! A te încrede în oameni e bine, a nu te încrede e și mai bine. Vestesc pe acei nerecunoscători că exist, și că-n fiecare dimineață mă ridic din pat în picioare, cu dorința de a scruta noi orizonturi. Totodată, transmit mesajul meu planetar pudibund, prin acest volum, că mi-am regăsit identitatea prin scris, însoțit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
protejez cu plutonul pe care îl conduceam cel mai sfânt simbol militar, Drapelul Regimentului. Aplicațiile tactice în regim de război au fost periculoase și istovitoare, cu sabia lui Damocles deasupra capului, în special cele de la poligonul de trageri de la Cincu, vestit pentru tragicele accidente cu soldați, „căzuți la datorie”. Aplicațiile din decembrie 1971, în Munții Apuseni, au implicat participarea întregii Armate a Treia, durând o săptămână, în care s-au săpat sute de metri de tranșee și adăposturi de comandă, s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau Lee, jeanși raiați, cizme de piele ciocate, malete pe gât, cămăși și geci de blugi. Eliberat cu gradul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În prezent. Însă curajul și puterea de a realiza o atât de uriașă Întreprindere Își are originea În certitudinea de a acționa nu În numele unui eu mic, subiectiv, Întâmplător, ci În numele și din Însărcinarea unei puteri mai mari, de a vesti dreptatea lui Dumnezeu contra dreptății și reglementării omului. Predica de pe Munte este exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a perfecta curând toate formele cerute de pământeni la starea civilă. Dacă mama ei va insistamirilor le era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi. Domnul Victor Stamate ținu ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ultima partidă de vânătoare la iepuri. Gospodarul grupei, om cu adevărat gospodar, a organizat o masă comună. Cu mâncare, cu băutură, cu fete frumoase, care mai tinere, care mai ofilite, dar, pentru bătrânii grupei, bune de hârjoană, cu muzică bună, vestită prin partea locurilor, și totul se desfășura potrivit prevederilor conducerii grupei, pentru că, nimic, în acea grupă, nu mișca fără program. Acum, era la faza de joc. Unii mai mâncau, mai sorbeau câte ceva, dar, cei mai mulți, se aflau la dans. Cei mai mulți din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plata, veniturile, nu erau de aruncat. Marea inconveniență consta în faptul că era muncă multă, o muncă istovitoare, care, în cele mai multe cazuri, nu-i lăsa răgaz nici pentru odihna, atât de necesară vieții, trupului și sănătații omului. A devenit persoană vestită pe întreaga întindere a zonei turistice CUDALBA. Apoi s-a ivit posibilitatea să devină membru al unui club turistic, dezvoltat, ulterior, în mare întreprindere turistică: cu ramificații în țară și cu mult dincolo de granițele acesteia. În calitate de administrator al acesteia, nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile de oameni, de ambele sexe, tineri și mai în etate, care tocmai spărseseră petrecerea la care luaseră parte, în calitate de participanți la inaugurarea noului edificiu de cultură, din partea nordică a orașului, față
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Motto: “ Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al cornului și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, repetat, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc.” Soției mele Caietele lui Gerard Iubirea. Cred că totuși ea, iubirea, este cum spune poetul, “unica vecie dată nouă”. Orice s ar spune. În orice epocă. Indiferent de culoare, de nație, de religie sau de statut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clatine capul și să-i tulbure tihna meditației grave în care era adâncit și când privirile sale nu căutau în jur, când părea pierdut și rupt de plăcerea bărbătească a vânătorii, când tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din fundul lumii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc. Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile bătute de un vânt aspru ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi?/ Hm! Calul belit/ E vestit.” Sunt în sfârșit, mai mult decât frapat, cred, de ceea ce scriam prin mai ’77, despre acel februarie care acuma mi se pare tot mai grozav. Și nu mă interesează cum trăiam atunci. Trăiam. „Când ajungea doamna Iozefina în separeul bibliotecii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare greutate. Ca și cum ar fi vrut să nu fug de lângă ea. Parcă să-mi simtă respirațiile, gândurile. Prin mâna stângă de care se agățase la coborârea din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]