687 matches
-
Cel puțin până acuma nu ne aducem aminte ca ziar unguresc să fi rostit un cuvânt de dreaptă aprețuire asupra noastră. Poate că simțimântul izolării într-o țară ca a noastră, unde mai nu sunt unguri, îl va face pe Vestitorul Bucureștean să fie drept. [26 septembrie 1876] ["DE LA O VREME 'NCOACI... De la o vreme 'ncoaci mai multe telegrame vestesc că princepele Nikita al Muntenegrului ar fi plecat să facă pace și că, în urma suspensiunei ostilităților, tractările pentru stabilirea împăcăciunei între
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
însoțit de Sir H. S. Northcote, amploiat la ministerul afacerilor străine, în calitate de secretar privat. În 2/14 noiemvrie a fost esped [i]ată la Londra nota prin care cabinetul austro-ungar declară a consimți cu propunerile Angliei. [7 noiembrie 1876] RUSIA ["VESTITORUL STATULUI"... "] "Vestitorul statului" (foaia oficială) publică un decret împărătesc sub data de 1 noiemvrie, care dispune formarea de șase corpuri de armată din diviziile cari staționează în circumscripțiile militare Odessa, Charkov și Chiev. Armata activă se formează din al {EminescuOpIX
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Sir H. S. Northcote, amploiat la ministerul afacerilor străine, în calitate de secretar privat. În 2/14 noiemvrie a fost esped [i]ată la Londra nota prin care cabinetul austro-ungar declară a consimți cu propunerile Angliei. [7 noiembrie 1876] RUSIA ["VESTITORUL STATULUI"... "] "Vestitorul statului" (foaia oficială) publică un decret împărătesc sub data de 1 noiemvrie, care dispune formarea de șase corpuri de armată din diviziile cari staționează în circumscripțiile militare Odessa, Charkov și Chiev. Armata activă se formează din al {EminescuOpIX 248} șeptelea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de flori! Și el păru să fie ultimul om al acelei după-amiezi, după care vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi când se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămână înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, când ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, încă necunoscuți pentru noi, am crezut în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Printre semnatari se numără autori consacrați sau în curs de afirmare. De reținut e, în primul rând, prezența în sumar a unor poeți cunoscuți, ca V. Voiculescu (Inscripție pe o piatră de la Epidaur), Ion Pillat (Mi-e dragă amintirea..., Cină, Vestitorul), Victor Eftimiu (Vă port pe toți în mine...), Aron Cotruș (Horia), Nichifor Crainic (Prinos), ca și a unora mai tineri, precum Emil Giurgiuca, George Dumitrescu, Virgil Carianopol, Agatha Grigorescu-Bacovia, ultimii doi fiind și cei mai constanți colaboratori în ce privește poezia. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
Odată cu Viața la treizeci și trei de ani (1981) se înstăpânește tematica desacralizării, care duce la o lirică născută nu din beatitudine, ci din sentimentul spaimei existențiale: „Scriu poezie dintr-o frică grozavă” (La mormântul lui Mihai Eminescu II). În volumul Balada vestitorului și alte poeme (1986) recursul la prozodia clasică și priza la real lasă impresia unei întoarceri la tradiționalism. Dar elementele realității nu sunt decât semne pentru sensuri alegorice, parabole și reprezentări onirice. Dragostea, chiar într-un mediu dur, își păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
adolescență. SCRIERI: Nopțile migratoare, pref. Alexandru Paleologu, București, 1972; Zodia măslinului, București, 1974; Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic), București, 1976; Dați ordin să înflorească magnolia, București, 1977; Viața la treizeci și trei de ani, București, 1981; Îngerii chilugi, București, 1982; Balada vestitorului și alte poeme, București, 1986. Traduceri: Forugh-e Farrokhzad, Întâlnire în noapte, București, 1988 (în colaborare cu Vasile Sofineti); Simon Vestdijk, Chelnerul și supraviețuitorii, București, 1989. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, Tineri poeți, LCF, 1971, 21; Ana Blandiana vă prezintă unsprezece poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
sentimentelor, RMB, 1981, 11 427; Dana Dumitriu, Locuitorii „Paradisului”, RL, 1983, 8; Daniel Dimitriu, „Îngerii chilugi”, RL, 1983, 8; Valeriu Bârgău, Între kitsch și proza modernă, AST, 1983, 2; Al. Cistelecan, Despre Dan Verona, O, 1983, 36; Lucian Alexiu, „Balada vestitorului și alte poeme”, O, 1987, 19; Romul Munteanu, Vestirile poetului, FLC, 1987, 23; Alex. Ștefănescu, O experiență poetică insolită, RL, 1987, 24; Laurențiu Ulici, Efectele absenței, RL, 1987, 29; Petru Poantă, Un poet patetic, ST, 1988, 6; Tuchilă, Privirea, 52-66
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Chișinău, 1963; Vietnamul meu, Chișinău, 1966; Magistrala, Chișinău, 1969; Scrieri, I-V, pref. S. Cibotaru, Chișinău, 1970-1973; Pomul vieții, Chișinău, 1974; Scară fără trepte, Chișinău, 1976; Oglinda, Chișinău, 1978; Bim-Bom, Chișinău, 1981; Tinerețe în flăcări, Chișinău, 1982. Traduceri: Maxim Gorki, Vestitorul de furtună. Cântecul șoimului, Chișinău, 1968 (în colaborare cu Andrei Lupan); Vl. Maiakovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1951. Repere bibliografice: N. D. Cocea, Un poet, „Orizont”, București, 1935, 5; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; Șerban Cioculescu, Aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
trăi, dragostea față de viață, dar și sufletul pustiit, singuratic și trist. Natura primăvara renaște la viață, trezește bucuria, optimismul și speranța. Textele lirice propuse pentru învățare sunt: Primăvara și Oaspeții primăverii de George Topîrceanu; Rapsodii de primăvară de Vasile Alecsandri; Vestitorii primăverii de George Coșbuc. În aceste poezii nelipsite sunt păsările călătoare care se bucură de regăsirea cuiburilor, a oamenilor și a locurilor dragi. „Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primăvară cui le dai? Primăvară cui le lași?...” (GeorgeTopîrceanu
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
voioasă La noi iarăși a sosit.” (Vasile Alecsandri, Primăvara) „Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iar, Și cuiburile voastre-n crâng... Cu voi vin florile-n câmpii... Și vânturi line, calde ploi Și veselie.” (George Coșbuc, Vestitorii primăverii) Vara cu zilele călduroase, cântecul voios al păsărelelor în răcoarea dimineții, roșul macilor înfloriți în lanurile aurii, drumețiile în mijlocul naturii, jocul copiilor în vacanță sunt redate în poezii ca: Tablouri de vară de Gellu Naum; Acceleratul de George Topîrceanu
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M., întovărășit cu ierodiaconul Dionisie Romano, scoate o „gazetă religioasă și morală”, „Vestitorul besericesc” (1839-1840). Scrieri morale în fond, subsumându-se concepției sale pedagogice, sunt Meditații religioase (I-II, 1839-1840) și Urmare lui Iisus Hristos (1845), o traducere corectă din Thomas a Kempis, accesibilă, deși într-o limbă latinizată. O altă tălmăcire este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Eliade; lui Blaga îi vorbește Cerbul cu stea în frunte, în ipostază magică; Mihai Ursachi invoca Moartea și viața căprioarei; Cerbul e prezent în lirica lui Ioan Alexandru. Cerbul (observă interpreții miturilor) ar fi o "imagine arhaică a reînnoirii ciclice", "vestitor al luminii", simbol al "rapidității", al "longevității", dar și al "melancoliei" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Laffont / Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilării scindate cu amintiri de război poetul din Țara de Sus își aliază sistematic cervideele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
consacrate embleme ale unei lumi de mult stabilizate ale cărei amintiri sunt un fel de armură. Ochiul scrutător privește concomitent spre Zamolxe și Decebal-crai, dar și spre înaintașii latini între care Traian și Ovidiu; urechea ascultă cântul "cocoșilor de zi", vestitori de bucurii solare; la masa amintirilor se adună figuri columnare: Mușatinul Stefan, Ion-Vodă, marii cronicari moldoveni, monumentalii Cantemir și Eminescu, alteori Creangă, Enescu, Brâncuși; e invocat Arghezi. La nivelul expresiei, elegia și frecventul lamento se prefac, nu o dată, în contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mare de oameni să privească „spe ctacolul supli ciului“: curtea Mitropoliei, târgul, biserica. Vizibilitatea pe depsei presupune umilirea condamnatului și implică colaborarea publicului care îi asigură un caracter moralizator. În acest mod „spectacolul pedepsei este integrat cotidianului“, iar condamnatul este „vestitorul propriei lui condamnări“. Cu toate acestea, în secolul al XVIII-lea are loc o îm blânzire a pedepsei, după cum remarca Michel Foucault. Ar trebui să facem aici o comparație între prevederile pravilei și aplicațiile ei. Judecătorii au o mare autonomie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Nou nu au putut, în cele din urmă, să se lipsească de idoli în stilul celor din vechime pentru a inculca idolatrilor noua idee a creatorului unic. Și Dumnezeu începe în mistică și sfârșește în politică, adică în imagini. Primii vestitori ai Împărăției Cerului se încred în Cuvânt. Ei se exprimă prin simboluri, enigme și parabole, fiindcă numai Vocea poate rosti Absolutul, numai limbajul poate extrage un sens din universul vizibil; dar mijlocitorii lui Mesia care vin după ei, papii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lovituri de bursă și oferte publice de cumpărare 85. Ea se poate schimba ca un cec contra altuia, iar Marcel Duchamp punea deja în circulație, drept opere de artă, false cecuri și obligațiuni de cazinou semnate de el. Ca și cum marele Vestitor ar fi presimțit că Gold Exchange Standard va fi înlocuit de World Art Exchange arta înlocuind aurul în noul sistem monetar internațional 86. Ea garantează, într-un fel, efectele comerțului. Pontifex maximus Nimic nou: arta merge către bani (ca artiștii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
predicarea bună 1. Maestrul unic al istoriei mântuirii. Prima calitate bu-nă a predicării bune a preoților este aderența la predicarea lui Cristos, care face o slujire profetică de ascultare față de Tatăl și de mântuire pentru oameni. De aceea, el este vestitorul de-săvârșit al substanței mesajului salvific. Este îndeajuns, ca exemplu, prima predică a lui Isus Maestru (cfr. Mc 1,15), care ne învață să prezentăm mesajul în integritatea sa, să spunem Evanghelia în întregime, să nu o îndulcim. El face
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
el pentru că de acolo trebuie să vestească un Cuvânt teribil chiar și pentru el. Iar preotul, pentru a fi purificat, trebuie să treacă prin cercul de foc pe care predica sa îl creează asupra ascultătorilor Cuvântului. Într-adevăr, el este vestitorul Cuvântului, dar și ascultătorul atent și pios al său împreună cu credincioșii care ascultă kerigma sa, omiliile sale, catehezele și predicile sale. c) Maestru clarvăzător și inovator. Isus este profet într-un triplu sens: este acela care vorbește în locul altuia („Cu-vintele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trebuie să ducă la înlăturarea acelor slavonisme „rumânite” de vreme. El formulează și câteva păreri în ceea ce privește limba poeziei, care, altfel decât a prozei, se cade să fie „sublimă” și înțeleasă numai de inițiați. A colaborat la „Curierul românesc” și la „Vestitorul românesc” cu versuri, note, articole și prelucrări de nuvele, iar la „Revista Carpaților” (1860) cu „episodul istoric” O răzbunare sublimă și cu un fragment din memoriile sale. Aceste memorii, intitulate Notițe istorice asupra Româniii de la 1821-1866, rămase în mare parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
literară românească. Scriitori vechi. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Boabe de grâu”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Făt-Frumos”, „Manuscriptum”, „Mitropolia Olteniei”, „Neamul românesc pentru popor”, „Prietenii istoriei literare”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista istorică”, „Revista macedoromână”, „Universul literar”, „Vestitorul satelor”, „Viața românească”. Două sunt coordonatele esențiale ale activității lui C.: cea de editor și cea de istoric literar. Cea dintâi este ilustrată îndeosebi prin edițiile de pionierat din opera Ion Budai-Deleanu: Țiganiada (1925), publicată în „forma definitivă din 1800-1812
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
Lugoj, 1917; Primăvara, Arad, 1917; Copiii în război (în colaborare cu A. Melin și Toma Cocișiu), Blaj, 1918; Sub steag străin, București, 1920; Iscariot, Arad, 1925; Homunculus, București, [1925]; Scrieri alese, îngr. Aurel Millea, pref. Mircea Zaciu, București, 1966. Traduceri: Vestitorii credinții. Scrisori ale misionarilor din toate colțurile lumii, I, Blaj, 1911; Lázár Stefan, Floarea Betuliei, Orăștie, 1913. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 95-106; I. Agârbiceanu, Un scriitor ardelean: Al. Ciura, CRE, 1928, 130; Octavian C. Tăslăoanu, Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
închipuie românul pe Crăciun? Întotdeauna, românul îl vede pe Crăciun sub înfățișarea unui om bătrân, cu barba albă ca zăpada, care acoperă câmpiile și coastele dealurilor în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului Personajele: Ursul, Vestirorul, Țiganul, Doboșul, Draci (doi, trei). Vestitorul intră în casa gospoarului în timp ce restul trupei așteaptă la ușă. Dacă gazdele răspund afirmativ la propunerea vestitorului de a prezenta jocul ursului atunci trupa intră în casă, unde se desfășoară spectacolul. Vestitorul: Am venit la dumneavoastră Să ne primiți fața
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]