597 matches
-
Voica, Dinu Iancu Sălăjanu și Florica Zaha (dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze...) - se numesc în limbaj curent populăcioși. Respirăm fericiți: fătuca are dreptate: interpreți de muzică populară ni s-a părut dintr-odată o sintagmă greoaie, lungă, vetustă și chiar ridicolă. Pe când populăcioși este o definiție incomparabil mai explicită, mai concretă și, în orice caz, cu mult mai intimă. Este încă o dovadă că imaginația în democrație n-are opreliști însemnând, în același timp, că tinereții i se
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
pe care a continuat să o frecventeze pînă cînd s-a instalat la Paris. Student, a avut o bursă la Madrid, unde citea în două biblioteci, Biblioteca Nacional (prost luminată, în sălile de lectură se fuma în draci!...) și Ateneo (vetustă, unde cititorii mai vîrstnici mergeau în papuci de casă ...). Dar bibliotecarii erau extrem de amabili, iar fondul de carte foarte bogat. Apoi, bineînțeles, Biblioteca Națională a Franței, cea de pe Rue de Richelieu, cu sălile ei impresionante, mai ales sala Labrouste, bijuterie
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
de seamă privitoare la spectacole, toate avînd sub ele și inițialele și o multitudine de pseudonime. În amintirile pomenite, Eugen Herovanu le enumeră pe cele folosite de el: Hero, Faust, Aladin, Romeo, Rigoletto, Parsifal, Rola, "precum și altele cu același parfum vetust și romantic". A. Steuerman iscălește și Rodion, Tristis, Leandru, Aster; iar Mihai Codreanu - Cod, M., Don Saluste; V.N. Cișman semnează versuri cu numele real, iar o proză - cu pseudonimul De la Prut. Redactorii vor avea, de asemenea, grijă să atragă numeroși
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
puterea politică viața indivizilor". Că nu agreați "geometria liniilor drepte" mai înțeleg sau că verticalismul e inadecvat unei capitale care se vrea "orașul viitorului". Ceea ce nu înțeleg însă în ruptul capului de ce corpul orașului de azi Brasilia vi se pare vetust, născut din schema rigidă și desenul primar, arborând "cu litere de o șchioapă și cu cerneala simpatică un singur cuvânt - comunism". După câte știu, scrisul cu cerneala simpatică este ilizibil, se decodează după un prealabil tratament alchimic. Să fie oare
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
Cosmin Ciotloș Doar o nefastă confuzie ne facem să credem că lucrurile vetuste sînt totodată desuete si că, dacă o valoare aparține altei epoci, ea trebuie neapărat să fie uzată moral. În realitate, o valoare e desuetă dacă a iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
să credem că lucrurile vetuste sînt totodată desuete si că, dacă o valoare aparține altei epoci, ea trebuie neapărat să fie uzată moral. În realitate, o valoare e desuetă dacă a iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de patina trecutului. Din acest motiv, sunt idei vetuste care nu au căzut defel în desuetudine, cum tot așa sunt idei recente care au răposat definitiv. Vetustețea e cronologică, desuetudinea e psihologică, prima cerînd
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
epoci, ea trebuie neapărat să fie uzată moral. În realitate, o valoare e desuetă dacă a iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de patina trecutului. Din acest motiv, sunt idei vetuste care nu au căzut defel în desuetudine, cum tot așa sunt idei recente care au răposat definitiv. Vetustețea e cronologică, desuetudinea e psihologică, prima cerînd vechime, iar cea de-a doua încetarea modei. Și cînd ceva vechi nu mai e
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
cu toate că a rămas intactă, se află în afara atenției prezente: ei sunt ocoliți nu fiindcă și-ar fi pierdut însemnătatea, ci fiindcă oamenii nu se mai pot ridica la înălțimea ideilor lor. Desueți fiind, ei sunt în inadecvare cu epoca, și vetuști fiind, ei sunt clasici sub unghi cultural, dar în amblele cazuri, ei rămîn vestigii care pot la un moment dat să-și recapete vigoarea. Cartea lui Manoilescu e vetustă prin epoca în care a fost scrisă și desuetă prin idealul
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
ideilor lor. Desueți fiind, ei sunt în inadecvare cu epoca, și vetuști fiind, ei sunt clasici sub unghi cultural, dar în amblele cazuri, ei rămîn vestigii care pot la un moment dat să-și recapete vigoarea. Cartea lui Manoilescu e vetustă prin epoca în care a fost scrisă și desuetă prin idealul de înțelegere la care se așază autorul. Cu alte cuvinte, e o carte serafic de idealistă și inadmisibil de optimistă. Căci în ea este vorba de etica de care
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
I. Negoițescu e singurul care a riscat să-l racordeze pe Bolintineanu la "sonurile poeziei moderne" (eseul se găsește în volumul său Scriitori moderni, din 1966). Acesta este, de altfel, și sensul obișnuit al tentativelor de salvare a unei opere vetuste: brusca racordare la modernitate sau, mai nou, la postmodernitate. Operațiunea nu reușește decât arareori, pentru că este cel mai adesea neadecvată: procedează prin siluirea operei, scoasă demonstrativ din mormântul epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face dintr-un scriitor ceea ce n-a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust, oricum am lua-o. Atât de vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a enunța acest verdict (nu cred că e
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
dintr-un scriitor ceea ce n-a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust, oricum am lua-o. Atât de vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a enunța acest verdict (nu cred că e pentru cineva surprinzător), am citit și recitit
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
Dimitrie Bolintineanu și epoca sa (1971). Ediția lui Teodor Vârgolici de "opere fundamentale" Bolintineanu este tipică pentru colecția coordonată de Eugen Simion: o ediție selectivă și recapitulativă, beneficiind de experiența unei ediții critice anterioare. Ne reamintește opera unui mare scriitor vetust.
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
în Cuvântul înainte, editoarea acestei cărți, Astrid Cambose) ca să ne convingem de rea-voința (acesta e cuvântul) acestor acuzații. Îmi vine greu să cred că, în plină modă a minimalismului, mai poate sta în picioare un reproș de felul acesta. E vetust și, pe deasupra, nerealist. Am colegi a căror carieră s-a construit exclusiv pe baza lungilor și repetitivelor cronici de carte. Și atunci, cum e posibil să te îndoiești de Undele scurte, de pildă, sau de Diagonale, care, în plus, ating
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
spațiile de expunere sînt mărturia directă a unei noi configurații geografice. Geografia administrativă devine geografie politică, iar această, la rîndul ei, se manifestă că una culturală și artistică. Vechea geografie, cea reprezentată prin pavilioanele din Giardini, este acum neîncăpătoare și vetusta. Țări ,,fără pavilion" , însă cu o veche identitate, din America Latină (Argentina, Bolivia, Columbia, Cuba, Guatemala, Honduras, Mexic etc.), din Asia (Taiwan), dar și din Europa (Irlanda, Cipru, Portugalia, Malta, Luxembourg) se manifestă că voci artistice distincte și dau acum ideii
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de revoltă în fața ipocriziei din societate și/sau ca o violentare a unor formule literare percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind cartea de debut a lui Filip Florian din această perspectivă, devoratorii textelor publicate de tinerii scriitori în cunoscuta serie a Editurii Polirom vor fi crunt dezamăgiți. În Degete mici (Premiul
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
lor ce se anunța promițător destui slujitori ai lirei: Am constatat cu destulă tristețe că mulți poeți au început cu o anumită originalitate pe care au abandonat-o pe parcurs ca pe un lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult funcțiilor, șarmului personal, relațiilor, nu creatorului propriu-zis să fie întrucîtva responsabile de această situație. Oricum, poetul n-are nici o scuză, intuiția ar fi trebuit să-l avertizeze
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute cu o eleganță puțin vetustă, îndoielile Constanței Buzea au o derutantă prospețime. Căci ele privesc, dacă respectăm algoritmul dual al textelor cu adresă, mai departe de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de ordin estetic a publicului. În fapt, vizată e, cu nenumăratele ei
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
va avea un destin trist: fie va fi ignorat, fie va fi tratat cu compătimire. De cîtă naivitate trebuie să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare? Ori ești un puritan avid de predici vetuste, ori ești un visător din speța rigizilor idealiști. Vasile Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Întoarce-te la literatura!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce scrii!". În prefață la Doctorul Taifun (1933), în care se referea la acest îndemn al lui Caracostea, autorul îi răspundea, făcînd apel la vetustele teorii care distingeau între artă pentru artă și arta cu tendința, apărîndu-si concepția despre "fosforescenta operei lui Dumnezeu", adăugînd: "nici o tendință - cinstită, utilă, legitimă, morală... și cu atît mai mult creștină - nu poate să constituie vină și nu poate să
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
între puterea infinită a divinității și capacitatea limitată a omului de a înțelege, sortit nimicniciei. Transcendența argheziană nu este goală, ci inaccesibilă poetului - ceea ce face inutilă opoziția tradițională în critica românească dintre religiozitatea și nereligiozitatea psalmilor arghezieni. Acest ,maniheism este vetust" (p. 201). Principala schimbare adusă de Arghezi în imaginarul psalmic constă în umanizarea dialogului cu Dumnezeu, dialog pus într-un cadru mai familiar (p. 213). E omenească și regăsibilă în Psaltire plângerea poetului că este abandonat sau uitat de Dumnezeu
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
în oricare altă parte a anului. Evident că aș fi fericit să găsesc un om de 18 ani care, cu cea mai mare ingenuitate și cu cea mai mare dragoste de Eminescu, fie să mi-l desființeze ca un autor vetust - dacă el reușește să îmi demonstreze asta - fie să mi-l aducă la sensibilitatea celor de astăzi. Dar, din păcate, toți clasicii noștri, cum bine știm, au ajuns teritorii de luptă între diferitele tabere sau lobby-uri ideologice de la noi
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de inspirație, de creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date, volumul Simonei Popescu se susține exclusiv prin spirala resentimentară a producătoarei. Scuturate de citatele masive din diferiți scriitori, capitolele apar atât de căznite în platitudinea lor "nonconformistă", încât din cele peste 300 de pagini, format mare, ale volumului
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Mircea Mihăieș Într-o lume a globalizării, ideea de „echipă națională” (fie ea și sportivă) e cel puțin vetustă. O idee de secol al XIX-lea, dar fără romantismul și entuziasmul care au făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
carte din 1936 filosoful preferă o definiție a spațiului politic, bazată pe recursul la valori, o descriere politică a omului bazată pe recursul la identitate. E adevărat ceea ce observă dl Cristian Preda. Rădulescu-Motru a operat constant cu categoria tipului rasial, vetustă și demonstrată a fi neștiințifică de toți antropologii care contau în lume, antropometria (pentru stabilirea indicelui cefalic) și chimismul sangvin fiind dovedite ca nepotrivite determinări unui, de fapt, inexistent tip rasial. Și, totuși, în ciuda acestei concluzii la care ajunsese antropologia
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]