3,591 matches
-
scrisori. Cârcotașii m-ar putea acuza că o fac din pur interes comercial, dar adevărul nu este acesta și sunt sigură că ea își va da seama de adevăr. Între noi există ceva tainic, o legătură ce face sufletele să vibreze la unison, fără multe cuvinte, fără demonstrații zgomotoase de simpatie reciprocă. O aștept nerăbdătoare, am stabilit să treacă pe la redacție. Încerc să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a îngenuncheat lângă patul meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau o eternitate, stamina din care lichidul energetic s-a scurs în adăpostul trupului înfiorat și vibrând ritmic, în acord (zice-se) cu pulsațiile întregului Univers?... Am reprodus aproape textual lunga interogație atribuită de scriitor Domnului R. Profesorul „nu se dezminte” nici de această dată. Cuvintele sale dovedesc nu doar capacitate asociativă, ci și lecturi variate, inclusiv
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
artistic. Acesta, scrie Kant, în colaborare cu intelectul, a făcut ca omul să creeze o nouă lume. La acest binom, autorul Criticii puterii de judecare, adaugă gustul și spiritul "având înțeles estetic, spiritul înviorător, însuflețitor al minții făcând-o să vibreze telic" în alți termeni ceea noi am numit "emoția intelectuală a artei" Într-un cuvânt, " Capacitatea de a imagina este foarte puternică în crearea unei alte naturi din materia oferită de natura reală", scrie Kant. Și filozoful din Königsberg relevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este adevărata înțelepciune. Este înțelepciunea de a trăi în idealitatea care face să amuțească îndoielile, întrebările, tânguirile. Idealitatea frumosului și a sublimului constituie realele adevăruri ale vieții ale unei vieți superioare. Căci nu este adevărat decât ceea ce te face să vibrezi, să participi, să pătimești la înaltă temperatură spirituală. Poezia este autentică în măsura în care poate deveni o normă de viețuire ideală și o normă de înfăptuire. Poemul eliberarea prin imaginar din diversele forme de condiționare finitudine, zilnic, profan, nesemnificativ, eliberare mergând până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lingurile plescăind într-o mare de lichid și grăsime, încadrată de farfuriile crem, uneori brăzdate de câte-o cută fină care le fisura smalțul, le auzeam scufundându-se ca niște submarine, luând supa la bord și înăl țându-se în aer, vibrând cu încetinitorul, într-o liniște dată la maximum, care-mi zvâcnea în urechi, până când bu zele lor întredeschise atingeau metalul și lichidul cald, nici odată bine potrivit de sare, devenea singura legătură dintre ei. Nu mi-am dorit niciodată să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea în mod categoric cu mult mai arătos și mai incitant; ba, uneori, Melania îl simțea vibrând la unison pe el, scriitorul ei, iubitul ei, inegalabilul ei, în fond, Immanuel al ei, tresărind încântat de noua lui cucerire. Senzații cu care barmanul Florin, orice s-ar spune, nu o înnobilase niciodată. O relație periculoasă la care visează
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
voie, ce nu țin de cauză și efect și nici de vreo altă natură logică, tot așa și simpatiile urmează o traiectorie bizară, dar la fel de spontană. În domnișoara educatoare, cum se obișnuiseră colocatarii ei să o numească, o coardă sensibilă vibrase chiar acolo, în biroul domnului primar. Să fi fost sclipirea aceea din ochii lui albaștri, dintele aproape lipsă din zâmbetul lui, ori poate pur și simplu cravata sare și piper ce-i stătea strâmb sub gulerul cămășii, dându-i un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de simțul comun, metodă a genialității prin masajul histologic al creierului lucrat prin trepidație electrică ce obligă celulele nervoase să se încrucișeze altfel decât o fac pseudopodicele în microchirurgia psihică, de unde se deduce utilitatea pedagogică a palmei care face să vibreze creierul și cele 612.112.000 celule ale sale; sau amintirea tratamentului monotoniei mentale prin intermediul injecției cu gelatină. Și apoi își zice: Nu ar fi mai bine ca decât să încerc să fac geniul, să fac mai întâi mama geniului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. Poți fi emoționat când vezi doi tineri sărutându-se sau când revezi o poză de familie, când te urci într-o mașină nouă... Ar trebui să vezi la ce vibrezi tu și să folosești propriile emoții pentru a crea reclama pentru firma ta. Care părinte nu vibrează când vede o astfel de poză? Care părinte nu a participat la cel puțin o băiță a copilului său? Emoție pură... Emoțiile se
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
tineri sărutându-se sau când revezi o poză de familie, când te urci într-o mașină nouă... Ar trebui să vezi la ce vibrezi tu și să folosești propriile emoții pentru a crea reclama pentru firma ta. Care părinte nu vibrează când vede o astfel de poză? Care părinte nu a participat la cel puțin o băiță a copilului său? Emoție pură... Emoțiile se definesc ca stări afective, de scurtă durată, care exprimă comportamentul unui individ în legătură cu o situație sau un
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
lui Eminescu ?i În ipostaza de peisaj (În?eles, conform esteticii assuntiene, ca „finitate deschis? c?tre infinit"). Dar sintagma „peisaj eminescian" are În literatura român? o conota?ie aparte, pentru c? În opera marelui poet, „fantasticului i se asociaz? vibră?ia sentimental?" . Eminescu descrie În opera să nu simple peisaje, ci adev?rate „paradisuri terestre" , „...În descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul eminescian se Intoarce pentru a c?uta frumuse?ea acelui „ ideal pierdut În noaptea unei lumi ce nu mai este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cer trece-a?a sfânt???i clar?", icoan? de lumin? În care se oglinde?te frumuse? ea acestei clipe de lini?te ?i pace pe care p? mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ar fi vrut să i le rupă, a lăsat pânza de mătase să planeze o infimă secundă Înainte să-i dezvelească șoldurile, și-a apropiat chipul lin de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper ceptibil sexul, care a vibrat ușor, cu delicatețe. După care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe că tânăra Îl Însoțise cu zâmbetul ei, și că pleoapele Îi tremurau, fiindcă, desigur, visase acel sărut și nimic altceva. 8 Între timp, la televizor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aprinde. Ochii lui se întorc la text. Dacă tu crezi că asta e calea, atunci te înșeli. Există multe posibilități ca întâlnirea noastră să se încheie cu bine. Dar la fel de bine, există posibilitatea să te împușc chiar acum. Brusc, celularul vibrează și începe să se miște pe masă ca un gândac imens, căzut pe spate. Întinde mâna și-l apucă. Se uită la ecran și răspunde. Tocmai voiam să te sun. Citesc acum din porcăria asta. Mă apropii de urechea lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nu nseamnă că poți să mă păcălești cum vrei tu pentru că îți cunosc toate manevrele și-ți știu felul de a gândi, și din când în când își comentează vorbele cu câte o schimă dezaprobatoare și brusc gândacul de pe masă vibrează scurt. Un bip minimalist. Butonul unei sonerii de pe care degetul a sărit ca ars. Privește fix, spre telefonul care a tăcut. E nebuna. Trebuie să-mi schimb numărul ăsta. O să mă coste ceva distracția. Ochii lui se întorc la textul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e între noi e o treabă așa și pe dincolo. A râs carnasier, cu capul dat pe spate, limba vibrând șerpește. — Am o colecție de bile de sticlă, i-am spus la ureche. Globuri logotetice, din alea dungate, din sticlă opacă, fiecare conținând un mic vis încremenit... o căsuță din turtă dulce... o insectă obraznică, cu coarne și cizmulițe... un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de umanitate. — Mie îmi place cel mai mult dimineața, i-am spus. Micul dejun, râsete umede și după aia plimbare cu ținut de mână în parc. A refăcut trucul cu capul dat pe spate, iar de data asta glota chiar vibra. „Oh, mon bébé...“ — Ai mâini mari. Și le-a examinat satisfăcută. — Imense. Numai ca n-au să se pună pe tine. — Și de ce? Nu ești deloc genul meu, na. — Atunci de ce mă lași să dorm la tine? — Ești un caz
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am dat o dată vârtos din bazin și m-am cufundat în plină poezie biblică. Un firicel de bale îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra, turgescentă, obscenă. îl detestam. I-o împlântam din ce în ce mai adânc și-i horcăiam cu ură: — ți-o bag! ți-o bag! Hâca... Hâca... Aaaaaaaaaa a a aaaaaghhhh!! Mă înfundai în măruntaiele mustinde ale intimi tății lui, unde îi proiectai ritmic zvâcnituri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
minunat e armonia de culori! mi-am zis în sinea mea, surprinsă de constatare. Cât de uimitor de vii devin culorile când îmbini griul cerului cu rozul pal al lânii. Lâna pe care o țineam în mâini a început să vibreze de căldură, iar cerul ploios și rece părea de-a dreptul catifelat. Mi-am adus aminte de un tablou al lui Monet care reprezintă o biserică în ceață și am înțeles pentru prima oară, datorită lânii, ce înseamnă bunul gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întrebat: — E acasă domnul Uehara? M-a privit compătimitor. — De obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]