340 matches
-
profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele se Întorsese să-l caute, Vlăjganul Îi dăduse o lovitură cumplită cu capul, apoi un pumn zdravăn și chiar un picior În burtă, partea rea a fost că, după ce primise loviturile, Viceregele arăta la fel ca Înainte, Întreg și nevătămat și imediat i-a ochit pe Vlăjgan lîngă orchestră și i-a tras o mamă de bătaie cum nu s-a mai pomenit, că pe urmă o lună Întreagă nici o femeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În stare să se lege de mine dacă mai stau; cum se Îmbată, Îi vine chef să se ia la bătaie cu mine“. Se Îndreptă glonț spre ușă, cu toate că-l strigau insistent de la bar. „Da, da, spuse, scoțînd capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci privirea i se stinse, de parcă dintr-odată ar fi Început să privească dincolo de amintiri, de parcă s-ar fi deschis spre o zonă unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou se simți descoperit Într-o noapte nu de mult, ba de mult, ba nu de mult, Într-un cabaret oarecare din Lama, din Buenos Aires, ba din Santiago, sărutîndu-l pe un milionar, un automobil pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu asta alături o să se lege de Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui nu semăna cu fotografiile trimise cu cîteva săptămîni În urmă. Se gîndi să le spună că el pleca fiindcă era obosit, dar În clipa aceea răsună hohotul de rîs al Vlăjganul ai. — Nu cumva mi l-ați adus pe Vicerege? Întrebă, flegmatic. Santiago zîmbi. Lester avea de gînd să ceară Încă un whisky, al patrulea, dar Vlăjganul Îi zise nu: „asta mai tîrziu, prietene. Au mai rămas destule odăi luminate În orașul ăsta... Nu doarme toată lumea sub pomii de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că s-au așezat frumușel În partea ailaltă, stau liniștiți cu prietenii lor; de altfel, te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest aspect, să se împace cu situația. Cu risipa. Procesiunea trece prin oraș, apropiindu-se de platoul din fața acelui oribil palat, în formă de tort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nisipuri instabile ale privilegiilor de castă. Alfredo Bryce Echenique a pus multă biografie în acest prim roman care i-a și adus faima literară. Știe din interior lumea anglofilă a oligarhilor peruani, este el însuși nepot de președinte și de vicerege al țării, iar stropul de stângism care colorează povestea nu face decât să adauge complexitate întregului. Nu știu da-că la acest nivel cititorul e mai fascinat de opulența jucătorului de golf, de micul dejun al frumoasei Susan sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
literatura castellana (Istoria limbii și literaturii spaniole, 1915-1920). Chinchón. Prin Fernando de Cabrera, familia conților de Chinchón din Spania a primit titlul de la Carlos al V-lea, În 1520. Luis Jerónimo (m. 1647), al patrulea conte de Chinchón, a fost vicerege În Peru. Titlul, cumpărat În 1738 de infantele Felipe, fiul lui Felipe al V-lea, a fost cedat fratelui său. Fiicei acestuia, María Teresa (1779-1828), căsătorită cu Godoy, Goya i-a făcut portretul În 1800. Artistul a renunțat la notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putere întreaga opoziție se coalizează și retrage lui Ion Brătianu încrederea. Până aci aproape toată lumea politică erea de acord cum că omul situațiunii este Ion Brătianu, acum însă, se dă lupta de răsturnare. Ion Brătianu începe să fie numit „dictatorul“, „viceregele“ și „Vizirul“. Toate ziarele opoziției iau tonul violent și chiar injurios, însăși l’Indépendance Roumaine, cum am mai spus, trece de la tonul moderat și curtenitor de opoziție la tonul violent al ziarelor românești. Opoziția știa bine că nu va dobândi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord. Îl am pe rus cu mine. Gătește rață la cuptor cu nuci și inimi de palmier! Veneau cu duiumul. Ambasadori, viceregi, conți, ban cheri, ne gustori, cântăreți de operă și pictori de-ale căror pânze gemeau muzeele lumii. La Helsinki și la Moscova, în urma unor agape cu creveți și alge servite în coajă de nucă de cocos și ornate cu boabe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
maselor. Castelanul - fie și de os domnesc - se dovedise un dușman al poporului, Monarhul va înțelege asta, are sfetnici buni; îi vor reaminti că, de mulți ani, are în Magistrat dacă nu un prieten, oricum un aliat; un fel de Vicerege, care, din colonia lui, trimite Coroanei argint. Aurul e pentru cine face partea. Urât norod, urâtă Regalitate; nici Republica nu ar aduce, aici, mari schimbări. Cred că nu mai e nimic de făcut: gloata asta imbecilă va alege, totdeauna, prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acestea, nu este egiptean și n-a stat decât o scurtă perioadă În această țară. Exilat În India, a reușit să trezească și acolo un formidabilă curent de opinie. Sub influența sa, s-au fondat ziare, s-au organizat asociații. Viceregele s-a alarmat, a cerut ca Djamaledin să fie expulzat, iar acesta a hotărât atunci să se instaleze În Europa și și-a continuat, de la Londra, apoi de la Paris, extraordinara activitate. Colabora regulat la L’Intransigeant, ne Întâlneam adesea. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru, pentru a asista la acest moment de eliberare. Era vreme frumoasă, o superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi ce trecea tot mai smintită. Cardinalii, îndeosebi, nu se gândeau decât la modul în care să se ascundă sau s-o ia la sănătoasa împreună cu avuțiile lor. Cât despre papă, el se îndărătnicea să creadă că înțelegerea sa cu viceregele va fi în cele din urmă respectată, fie și în ultima clipă. Abia la sfârșitul lui aprilie, când trupele imperiale ajunseră la Tibru, la câteva mile în amonte de oraș, Sfântul Părinte se hotărî să organizeze apărarea. Vistieria pontificală fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajunge la destinație? De douăzeci de ori cu siguranță, poate chiar de treizeci de ori. Dar în nici o clipă Hans n-a fost luat pe nepregătite. Organizase admirabil această expediție, obținând un teanc de permise de liberă trecere, semnate de viceregele de la Neapole, de cardinalul Colonna, cât și de diverși șefi militari. În plus, era înconjurat de „frații“ lui saxoni, niște zdrahoni bine clădiți, gata să-și îndrepte armele asupra numeroșilor ostași beți care dădeau târcoale pe drumuri, pândind prilejul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare decât multe țări europene. Din acel birou înghețat din palat, „distinsul“ guvernator Hassan-ben-Koufra își conducea imperiul cu puterea absolută a unui vicerege intolerant, cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
simt dezamăgit de politică, zise. Ți-aduci aminte de Hassan-ben-Koufra? L-au destituit, a plecat în Elveția, unde strânsese o mică avere, și după două zile l-a călcat un camion cu răcoritoare. Ridicol! în câteva luni a ajuns, din „Viceregele deșertului“, pacientul unui spital acoperit de zăpadă, unde-și plânge picioarele rupte. — Soția lui e cu el? — Da. — Atunci, nimic nu mai are importanță, spuse targuí-ul. Se iubeau. I-am spionat mai multe zile și o știu bine. Anuhar-el-Mojkri îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un excelent vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin a citi scrisorile mele către Majestatea Sa. Trebuie să scăpăm din capcana autoamăgirii și... Își ridică privirea și tace brusc. Prințul Kung e cel prin care am aflat de cel de-al treilea om important, generalul Armatei Nordice și viceregele provinciei Anhwei. Îl cheamă Tseng Kuo-fan. I-am auzit numele pentru prima oară de la împăratul Hsien Feng. Se spune că Tseng Kuo-fan este un chinez încăpățânat cu scaun la cap, în vârstă de peste cincizeci de ani. S-a ridicat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
succesul tău! — Majestatea Voastră, mi-am prezentat în mod patetic sentința la moarte reprezentanților ruși și americani, plânge Kuei Liang. Le-am zis că dacă renunț la încă un punct, îmi voi pierde viața. Le-am spus că predecesorului meu, viceregele Cantonului, i s-a ordonat de către împăratul Hsien Feng să se sinucidă pentru că a eșuat în misiunea sa. Am zis că împăratul mi-a ordonat să ajung la o pace rezonabilă și reciproc avantajoasă și că i-am promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a organizat o întâlnire sub pretextul unei ceremonii de doliu pentru împăratul Hsien Feng. Pe lângă conducerea clanului imperial, prințul Kung a invitat importanți comandanți militari, ca generalul Sheng Pao, războinicul mongol Seng-ko-lin-chin și generalul Tseng Kuo-fan, care este acum și viceregele provinciei Anhwei. De asemenea, prințul Kung i-a invitat pe ambasadorii străini ai Angliei, Franței, Germaniei, Rusiei, Italiei și Japoniei. Ideea întâlnirii a fost inițiată de Robert Hart. De ceva vreme, Hart îl consiliază pe prințul Kung în probleme economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tot locul. Râdea în hohote, își ștergea bărbia și își continua vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să vândă pe oricine. În sala Casei Tufo se făcu auzit au murmur agitat; putea să existe printre cei de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul casei și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]