1,701 matches
-
extravagant și incontrolabil își trăia acum epoca de glorie”. Dar cuprindea și propriul succes - „un oaspete la care nu m-am așteptat niciodată”. Punându-l la index, Hitler avea să distrugă tiraje de milioane. Cuprindea și colaborarea cu Strauss, idolul vienezilor - căruia nici măcar Hitler nu-și permisese să-i oprească Femeia tăcută, căreia Zweig îi scrisese libretul. În ciuda aurei apocaliptice, amintirile lui Zweig nu transmit neîncredere. Dimpotrivă, simți curajul de a te bucura că umbra celor două războaie mondiale na reușit
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
acesta, la aproximativ 36,5 milioane de euro (157 de milioane de lei), reprezentând 20% din bugetul anual total, iar în 2011 a fost de 42 de milioane de euro (184 de milioane de lei), adică 23% din bugetul total, vienezii se încadrează an de an într-un buget de 50 de milioane de euro, conform inginerului Franz Joachim Chen, unul dintre șefii Departamentului Municipal Parcuri și Grădini din cadrul Primăriei din Viena, se arată pe site-ul primariacoruptasector 3.ro Având
Cât plătim pentru papionul lui Liviu Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/44759_a_46084]
-
sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine îi insufla lui Eminescu "fulgurațiile intelectuale", lui Beethoven secvențele melodice pe care le nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
canal de penetrare a operei lui Goethe în conștiința românească a fost teatrul. Într-adevăr, numele lui Goethe a început să circule în public, e adevărat un public restrâns și cunoscător al limbii germane, mai întâi prin intermediul spectacolelor unor trupe vieneze și germane - în Transilvania trupa austriacă Seipp, iar la București - în Teatrul de la Cișmeaua Roșie al domniței Ralu, fiica cu înclinații artistice și literare a lui Ioan Caragea, de la care parcă ne e greu să ne imaginăm că le-a
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
acestor rînduri nu putea fi decît Ion Scipione Bădescu, directorul ziarului și prieten al dispărutului. În articolul nesemnat Monumentul lui Eminescu, din "Familia" de pe luna iulie, probabil Iosif Vulcan scrie și el despre "marele poet național". Tot atunci, în publicația vieneză "Romänische Revue", Corneliu Diaconovici anunță moartea celui pe care îl numește "der rumänische Nationaldichter"7. Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea marchează un fenomen sesizat de Nicolae Iorga în "Lupta" din 1892: "eminescianismul a trecut prin perioada școlii pentru
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a doua școli vieneze. Reacția publicului a fost însă una rezervată, muzica lui Berg debordându-i tabieturile, obișnuințele. Mi-am dat seama că melomanii noștri, cel puțin cei din siajul filarmonicii bucureștene, nu sunt pregătiți pentru întâlnirea cu o atare muzică. Chiar unii dintre
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul aranjor de echilibre horticole, chemat la Constantinopol pentru a grădinări seraiurile sultanului, să moară în România, probabil de febră tifoidă, înainte să apuce
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
nu i le puteau oferi nici strada, ca univers restrîns, și nici climatul general din spațiul vechiului Regat. Cultul muncii, ordinea lăuntrică și exterioară, conștiința vie a apartenenței la o geografie fizică și morală anume, alături de unele reflexe ale civilizației vieneze pe care tatăl său le perpetua încă, la o anumită scară, în însăși rigoarea academistă a picturii sale, l-au pregătit pe copil, și mai apoi, pe adolescent, pentru reintegrarea în peisajul uman din nord-vestul României și în civilizația originară
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de apreciat că regizoarea-desenatoare nu înclină niciodată balanța către vreun militantism sau către utopismele unei gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată, Marjan se întoarce acasă. Dacă pentru Marjan cariera de profet se sfîrșește destul de repede, în schimb, ghidul moral al fetei îl reprezintă bunica ei care-și pune seara în sutien flori de iasomie
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
a BD-ului românesc - în contextul acestei culturi filmul este redimensionat. Surprinzător, deși fără înflorituri, detaliul se precizează pregnant atunci cînd desenatoarea îl ia în calcul, în timp ce Marjan îi trîntește pentru prima oară în față o serie de grosolănii gazdei vieneze, porfesoară de filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
avut loc debutul formației Trigon pe scena clubului Porgy & Bess, punct de referință pe harta jazzului mondial. După cum era de așteptat, virtuozul violist Anatol Ștefăneț împreuna cu discipolii săi - Vali Bogheanu, Dorel Burlacu și Gari Tverdohleb - au cucerit (și) publicul vienez. Printre cei care au aplaudat cu fervoare, solicitând la final trei bis-uri, s-au aflat Mathias Rüegg, megastar al componisticii actuale și lider al Vienna Art Or--chestra, jazzologii Cris-toph Huber, Emanuel Wenger, Emilian Tantana, Harald Albrecht ș.a. Cu toții au
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
nimic, a spus ea. Am vrea să mâncăm ceva. - Am văzut deja atâtea lucruri, a spus Milena. - Și n-am mâncat mai nimic, a spus Andrea, suntem moarte de foame. Mâncare. Asta se putea aranja. - Vreți să mâncați ceva tipic vienez? - Știi ceva? a spus Andrea. A trecut o veșnicie de când n-am mai mâncat ceva cât de cât decent. Nu contează unde mergem să mâncăm, poa' să fie chiar și un restaurant chinezesc. Pricepi? Pricepeam. Eu mâncam în fiecare zi
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
și trio-ul muzicienilor sosiți din Elveția, de la Basel - violonista Adelina Oprean, Thomas Füri la violă și Conradin Brotbek la violoncel - au etalat creații ale clasicismului muzical, lucrări semnate de Joseph Haydn, de Wolfgang Amadeus Mozart. în fapt, zona clasico-romantică vieneză a hrănit literalmente anii formației artistice a adolescentului Enescu. Au fost decenii în care umbra lui Beethoven reprezenta o realitate concretă a cotidianului marii metropole. Spre exemplu, în realizarea aceluiași trio al muzicienilor elvețieni - de această dată în compania pianistei
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
și nocturnă în grafica ei "serioasă", pe care a prezentat-o în expoziții prin toată lumea. Un neliniștitor, faustic Inorog erudit, o chagalliană Bunică și o Trăsurică amintind de Jugenstil și Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") și o Bufniță nepăsătoare de trecut și viitor (deși bufnița similară din grafica O altă Atenă se uită, totuși, către trecut...), câteva desene cu aer asiat (Fata cu sfera albastră, Vânătorul) sau venețian (ciclul Măștilor), precum și numeroasele
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
spun că sporesc diversitatea și, de ce nu, luxurianța unui proiect unic, după știința mea ca profil și dimensiuni. Roman Vlad (în Piccolo lambiccamento pianistico sul nome di Tristan Tzara pentru pian) ne introduce în atmosfera celei de a doua școli vieneze bazată pe câteva principii componistice sacrosancte, printre care și variațiunile de structură; Viorel Munteanu (Invocazioni pentru clarinet solo) mizează în ambele piese pe polifonia latentă de care este capabil acest atât de mobil și suplu instrument; Doru Popovici (In memoriam
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
lumea înseamnă a te schimba tu însuți, a te educa pentru ea și a o potrivi după tine. e un program de igienă personală. Care, cu folositoare note ale editorilor, se vede în jurnal. Primele însemnări sînt extrase de cultură vieneză, la mijloc de secol. Pe lîngă ele, evidențe ale progresului școlar, date - nimic de mirare, pentru cineva care va susține un doctorat despre relație - comparativ. Notițele, în stilul așa-numitelor efemeride, colecții de întîmplări mărunte pe care perfecta lor ordine
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
familia, implicată în marile evenimente ale influențelor transilvane, în contra lui Șaguna, rămîne în cărți, iar pe fundalul întîmplărilor din casă sînt mici tablouri de țară. De pildă, pensionarea tatei e pusă în legătură cu uneltirile mitropolitului, și cu relațiile lui la curtea vieneză. De asemenea, performanțele școlare scrise pe hîrtie - nesemnificative, declarativ, pentru ambițiosul, dar și dezamăgitul Maiorescu - sînt rîvnite, în primul rînd, pentru cei de-acasă. Starea lui de spirit, a celui pe care obiectivele atacate punct cu punct par să nu
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
150 de ani de la nașterea artistului austriac Gustav Klimt. Evenimentul va fi celebrat pe toată durata acestui an la Palatul Belvedere Superior, din Viena. Aici se realizează cea mai mare expoziție din lume dedicată lui Klimt. Autor: Diana-Monica Vulpescu Societatea vieneză îl pune din nou în lumină pe Gustav Klimt, artisul care a contribuit la ruperea de conservatorismul artei academice și impunerea unui stil nou, mai personal. Prin această viziune nouă, Klimt devine o figură importantă în istoria artei. Mișcarea la
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
realmente dens. Chiar în prima zi a lunii octombrie, tot la Palais des Beaux-Arts, a concertat orchestra Filarmonicii din Viena sub conducerea dirijorului Daniele Gatti. Un concert mult așteptat. Un concert inegal dacă apreciem statutul ansamblului. S-a cântat muzică vieneză de secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do minor, au constituit punctele de special interes; ...ci realizarea celor Trei piese pentru orchestră de Alban Berg, momente ale unei virtuozități orchestrale ce investighează
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fie În curte Își strecoară mânuța durdulie prin grilajul plin de rugină și Îți mângâie obrajii cu degetele ei fragile, ca un orb care vrea să cunoască trăsăturile unui chip drag. Nopțile când citești ore În șir, nemișcat pe scaunul vienez ți se pare că omuleți extratereștri nu-ți dau pace, te sâcăie, Îți apar În fața ochilor tot timpul, jucându-se cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mereu noaptea târziu - când ziua mea se termina, iar a lui abia Începea. Stăteam Încă În Neubaugasse, cu mama și cu Agnes, pe când Anton, ajuns Între timp independent, era pe punctul de a deveni regele neîncoronat al vieții subterane vieneze. Obișnuia să-și facă veacul prin „cutia neagră“, o chambre separeé la o cafenea, mai Încolo, pe strada mea, În același local care Îi aparținuse cândva tatălui lui Willy Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punctele cardinale, nu doar din Viena. Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]