1,115 matches
-
Zboară cât îi place ei:/ Zum-zum-zum!...” Valeriu Rață are flexibilitate în experimentarea ritmurilor liricii, versurile sale măsurând de la trei silabe , la unsprezece. Iată efectul interesant asupra urechii în cazul versurilor reduse la trei silabe: “Noapte grea/ Nicio stea,/ Pe câmpii - / Vijelii /[...] Tot mai sus/ Spre apus,/ Pleacă-n drum/ Sfori de fum...” (“Hașuri de iarnă”). Și iată și balansul ritmic al unui maximal de silabe: “Dar mă-ntorc la ține-n an de multe ori/ Să-ți privesc avid livezile în
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
la încercare fanteziile,visurile au alcătuit au povestit despre minunile pe care le-ai făcut ! Oare atuci când vreun vas care purta în sânul său oameni de ispravă și era cât pe ce să-i înghită valurile năpraynice din cauza unor vijelii venite tocmai din depărtări ,tu Rinule te retrăgeai ,iar vasul urca pe valurile tale pline de blândețe scăpându-i de nenorocire ,de pieire. Când m-am trezit ,la orele răsăritului de soare ,păreai blând ,calm ! De unde ai luat strălucirile acelea
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia reușesc să-i strunească. - Nu vă temeți! - tună căpitanul Preda. Dacă fugiți
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
și vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie către ținutul Dunărenilor
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
mine, ducându-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. O cărămidă sunt din lut, din apă și din duh, îndumnezeita în sfântă taină a botezului , pentru a fi zidita la facerea lumii. Preotul îmi îndruma pașii gândurilor, prin vijelia ploilor biciuitoare, în vreme ce trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de timp. SPRE NEMURIRE ! Mă-ndrept spre nemurire, cu dragostea mâna în mână, fiind , eu , rod al dragostei cerești . Mă-ndrept spre nemurire, urcând cu mine vise, si pretenția
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
amintiri frumoase din vremea minunată a copilăriei. Aș zice chiar că sufletul îmi este plin de aceste amintiri venite din cea mai pură perioadă a existenței mele. Dar cel mai mult gândul mă duce la ploile de vară, momentele de vijelie când cerurile se deslănțuiau, iar noi, copiii satului, singuri acasă în vreme ce ai noștri părinți se îngrijeau de pâinea cea de toate zilele, ne ascundeam prin toate ungherele mai ales de frica trăsnetului. Când totul se liniștea ieșeam pe uliță, iar
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
Carpați, de la Nistru până la Tisa, totuși destinul a avut nevoie și de instrumentele lui: oameni care au ținut sus steagul idealului național și i-au insuflat poporului spiritul românesc, i-au întărit voința, i-au oțelit brațul, pentru ca, în ciuda tuturor vijeliilor epocii, corăbioara românității să ajungă la țărmul dorit. Astăzi, când în fața noastră se află realizat mărețul edificiu al unității naționale - edificiu pe care l-a început Mihai Viteazul - , eu îmi dau tributul de recunoștință tuturor celor care, pretutindeni unde se
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
profil, al lui Sterian Vicol de azi. V-am spus și mai înainte, în cartea mea de proză, există acele capitole despre biserică, întâmplări adevărate, când l-am înmormântat pe tata, cum în ziua aceea a venit o ploaie cu vijelie, trăsnind biserica. Și a căzut biserica, arzând până-n temelii. Atunci am văzut eu, cu ochii mei de copil adolescent, cum oamenii cu lopeți în mâini, aruncau, ca să stingă flăcările, pământul reavăn de pe mormântul tatălui meu. Tata fiind înmormântat, după cum am
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
în balade. Prin toamna caldă încă și senină, Iubirea vine și durerea cade. FALEZE Din zi în zi mai triste-avem amieze, Că toamna iar culorile își pierde, Din frunze irosește prea mult verde, Luminile pălesc, nu mai sunt treze. Vin vijelii și ploi, vin să ne certe, Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
Acasă > Poezie > Credință > UN GÂND Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și nu-înțeleg de unde, nu înțeleg de când, Oriunde m-aș întoarce, mereu mă bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
de la vameș vine ori din petrol se umflă sau, în timpurile moderne, din „gripă porcină” și „gripă aviară”... Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-a năpustit pe piață, ca o vijelie, „vaca nebună” - curată nebunie, sau o alta, mai înfricoșătoare, numită „limba albastră”, născută și ea, cumva, în neștiute și greu de depistat, laboratoare... Cât despre „Ebola”, o boală rea, infecțioasă, poate cea mai letală pentru om, că prea picau aiurea
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC INFINIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂNTEC INFINIT Am venit pe lume ca o melodie, Cum cântă mamele cu nani, nani, În plinul iernii, o simplă vijelie, Adormeam în cântecul blând al mamei. Au urmat melodii de muzică ușoară, Frecvente în anii frumoși ai tinereții, Cântece ascultate în fiecare seară, Sub o largă umbrelă a blândeții. Am pus verde în cântecele mele, Pe care le trimiteam către
CÂNTEC INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367954_a_369283]
-
omenirii poate produce în fabrici organizate de el orice alt produs care îndestulează foamea sa. Între ele să nu uităm bombele atomice, tancurile și mitralierele „iubite de Biserică și Dumnezeu” Natura le detestă și răspunde solicitărilor umane prin cutremure și vijelii. Dacă ne-am împăca cu natura, nu cu Dumnezeu, poate am colabora mai bine. Referință Bibliografică: Viață, viață legată cu ață. / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
din făină albă, pe care le ronțăiam cu nesaț toată familia. Nici nu mi-am terminat eu bine lamentările, că bunica apucă un buchet de busuioc uscat și o sticluță cu aghiasmă de la nouă biserici, după care porni ca o vijelie, șchiopătând amarnic din cauza piciorului ei beteag către casa noastră, făcându-mi inutil semn să o urmez. Spun ,, inutil” căci eu eram deja în șa și pedalam cu disperare ca să o liniștesc pe mama, despre care bănuiam că se întorsese în
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă strălucind cu intermitențe în soarele după amiezii, aruncată pentru a nu ne urmări vijelia și scamele norilor de sub noi, vântul aprig care aducea sub aripile aeronavei vifornițe arctice, vântoase adulmecând și supunând zborul unor înzecite eforturi pentru a plana și rămâne pe orizontală, de câteva ori liniștea din interior fiind întreruptă de solicitările piloților
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
lasă condeiului libertatea de a-i transforma gândurile în pansamente pentru suflet și cuget. Marian Malciu nu este un accident literar, este o permanență firească, având un destin omogen ce nu poate dezamăgi căzând în patima sedentarismului trândav după fiecare vijelie scurtă a talentului. A dovedit-o, în decursul celor opt ani, cu cele zece cărți valoroase, cărora le vor urma, probabil, multe altele... Sunt cărți alături de care, în acest an - 2016, numele domnului Marian MALCIU este consemnat pentru eternitate, întru
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
nu zâmbească. Observând cât de gravi sunt, se neliniști, nu se știe de ce, se încruntă și aruncă întrebarea-nadă: - Preferați să patrulăm pe jos? Teritoriul de competență are o mare suprafață și... - Cum ordonați, așa mergem, domnule agent șef-principal, răspunse plutonierul Vijelie, întrerupându-l. - Inteligent răspuns, domnule plutonier, aprecie de îndată șeful patrulei, întorcându-și privirea întrebătoare spre cel din stânga acestuia.. - Nu avem timp să trecem în revistă toate obiectivele, șefu’, dacă mergem pe jos, interveni imediat agentul Brumă, de la Poliția Locală
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
spre soare Să văd acolo chipul Tău... Și nopțile pustii, de teamă Vor trece...știu, le voi uita Căci glasul Tău duios mă cheamă Învăluit în pacea Ta... Și-mi spune iar că ești cu mine Că mă conduci prin vijelii Iar brațu-Ți tare mă susține Când obosit Te chem să vii... De n-ai fi Tu...Iubit Isus Să mă păzești...să-mi fii aproape Cum aș putea cu fruntea sus Să trec prin foc...să trec prin ape? Cum
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
nou apărute La vreme de carnaval Fermecați clopoței cu surprize pe arăturile artei ecvestre Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Ocrul ardea privirea la orizonturi albastre Vijelii și insecte turbate Iarna... tălpi pentru zăpadă... tobogan... Vara... canoe din scoarță de mesteacăn... Ochii sorbeau singurătatea Ocrul era pe azurul de ape din lacuri... din cascade... Vijelii și insecte turbate Ocrul întâmpina privirea De departe oglinda cu vise chema
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cu vise chema pe Julia May Ocrul ardea privirea la orizonturi albastre Vijelii și insecte turbate Iarna... tălpi pentru zăpadă... tobogan... Vara... canoe din scoarță de mesteacăn... Ochii sorbeau singurătatea Ocrul era pe azurul de ape din lacuri... din cascade... Vijelii și insecte turbate Ocrul întâmpina privirea De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Daruri Promisiune vie de nuntă Daruri Pentru cei îndrăgostiți Daruri Fecioare-mpodobite-n cununi din pin Daruri Feciori la taina din amurg Daruri Fecioare-acoperite-n pleduri de țap
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Acasa > Poezie > Imagini > FURTUNA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din senin s-a pornit o vijelie... Cum de mult n-am mai văzut! Norii plâng cu lacrimi grele Și le-ngroapă în pământ. Parcă-i fum în lung și-n lat, Cerul tot e treierat, De o brazdă de furtună, Care fulgeră și tună! Străzile-s
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
de serviciu? - Sunt apt pentru serviciu, regulamentar echipat, odihnit, băut și mâncat, să trăiți! - Măi! Lasă asta cu „să trăiți” în pace, că mă deranjează... - Scuzați, vă rog! Să trăiți bine, șefu’! - Mda! Merge mai bine așa... Următorul! - Sunt plutonierul Vijelie de la jandarmerie... - Lasă că știu de unde ești, ce naiba?! îl întrerupse agentul-șef principal pe subofițerul de jandarmi, care, îmbujorat la față și greoi în mișcări, își regla catarama pe centura ce nu prea-i cuprindea uniforma-i purtătoare de buzunare
D ALE POLIŢIEI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349289_a_350618]
-
de cel puțin treizeci de metri... Șefu’..., doar dumneavoastră nu v-ați prezentat. Alții..., nu mai sunt în echipaj, preciză agentul Brumă privindu-l ironic pe marele șef. - Mda! Cred că ai dreptate. Eu sunt agent-șef principal de poliție, Vijelie Vasile, șefu’ vostru, de la Poliția Română. Nu sunt probleme deosebite.... - Foarte bine, șefu’! exclamă agentul Brumă. Pe cai! - Băi, agent! Nu suntem de la Poliția călare. Suntem cu mașina din dotare... Dacă n-ai memorie, scrie..., dacă ai hârtie! - Hârtie n-
D ALE POLIŢIEI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349289_a_350618]
-
afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare nu mai fusese umblat de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Articolele Autorului A venit Sfântul Ilie; Descheiat la prăvălie Lasă sfânta-i pișălie Să ne plouă-n scăfârlie Peste creștet și chelie... Scăpărând la gămălie Și aprins de o făclie, Cerul ca o butelie Iscă fulgere spre glie, Trăznete și vijelie. Paparude fără iie Și cu smoc de țăcălie La covata durdulie, Zburdă-n draci și-n veselie Ca la o parangherlie...... Dară, a mai nașparlie, Șolduroasă de balie, Stând pe vine se dezplie Și ca vaca-n răgălie, Varsă tot
SÂNTILIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349455_a_350784]