746 matches
-
care la rândul său poartă de asemenea numele de cvartet. În "muzica clasică", cvartetele pentru instrumente de coarde reprezintă un important tip de muzică de cameră. ele de coarde se compun din două viori (vioară I și vioară II), o violă și un violoncel, ce interpretează o compoziție scrisă în forma de sonată. Alegerea și numărul intrumentelor derivă din registrele vocii umane: soprano, alto, tenor și bas. Într-un cvartet de coarde, două viori joacă rolul de soprano și alto vocal
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
este de asemenea utilizat și se referă la compoziția muzicală scrisă pentru un asemenea grup. În cvartetele de coarde, fiecare muzician are un rol distinct. Un alt tip de cvartet muzical îl reprezintă cvartetul cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon". Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon". Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în practica termenul se referă la un grup format din doua viori, o violă și un violoncel. Vioara I cântă linia melodică în registrul de note înalte, iar vioara a II- a cântă în armonie notele joase. Acest standard pentru cvartetul de coarde este considerat ca fiind cel mai important în muzica de cameră
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
n. 4 decembrie 1929, Rupea - d. 8 martie 1993, București) a fost un compozitor, muzicolog, violist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române. a urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948-1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu (violă), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Șerfezi (teorie și solfegii), iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca violist în Filarmonica „George Enescu” din București între anii 1948-1958 și în Cvartetul de coarde
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale - la București, Liège, Dresda și Torino. A publicat ediția critică dedicată Sonatei bizantine pentru violoncel (violă) solo de Paul Constantinescu, București, Ed. Muzicală, 1967. S-a stins din viață la București, pe data de 8 martie 1993. Spirit enciclopedic, Wilhelm Georg Berger este tipul creatorului erudit; compozitorul și-a creat un stil individual, marcat de natura
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă, într-o prezentare izoritmică, unde melodia este încredințată primei viori. Această temă are particularitatea că începe anacruzic, pe timpul al doilea, octavele harpei, constituind fundamentul armonico-ritmic cruzic. La prima sa apariție, tema este expusă în pp, iar la reluare (măsurile 9-14
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
în pp, iar la reluare (măsurile 9-14) apare ca un ecou, fiind notată più pp. Tema a2 se întinde între Animez și următorul a tempo (măsurile 15-22), formând o perioadă de opt măsuri. Aici, materialul tematic, expus de violoncel și violă, este o melodie în pizzicato, construită pentatonic, pe sunetele: mi - sol - la - si - re, peste care este suprapus stratul ornamental asigurat de cascada sonoră de acorduri și arpegii ascendente și descendente realizate de harpă. Tema a1 este reluată puțin modificat
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), tulichină ("Daphne mezereum"), tămâioară ("Viola joói"), ciucușoară ("Alyssum saxatile"), păștiță ("Anemone nemorosa"), firuță ("Poa rehmannii"), piciorul cocoșului de munte ("Ranunculus montanus"), schinduc ("Conioselium tataricum") sau astragalus ("Asrtagalus purpureus"). Lumea animalelor este una variată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, batracieni și
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul: agitația și teroarea. În contrast cu cele două teme se dezvoltă o temă cu caracter militar de la instrumentele
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
scherzoului. Forma acestei părți urmează construcția obișnuită de simfonie: scherzo, trio, scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
Finland, Finland "17 CHAMBER MUSIC MINIATURES" op. 8 pentru cvartet de corzi, și "17 CHAMBER MUSIC MINIATURES" op. 8 b pentru orchestră de corzi. Durată: ca 27' / Distribuitor: Music Finland, Finland "MUSIC FOR 7 PAINTINGS" op. 11 pentru oboi, vioară, violă, v-cel, harpă, acordeon și perc. "MUSIC FOR 7 PAINTINGS" op. 11b pentru orchestră. Durată: ca. 15' / Distribuitor: Music Finland, Finland "FAIRY TALE FOR A DUO" op. 13 pentru 2 viori. "FAIRY TALE" op. 13b pentru pian solo. Durată: ca
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
un cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi. a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămas cunoscute astăzi. A construit în atelierul său din Cremona viori, viole, violoncele, chitare dar și o harpă, actualmente aflată în proprietatea "Academiei de muzică din Neapole", Italia. Instrumentele sale sunt, pe lângă sunetul deosebit și rareori egalat, o investiție financiară foarte bună. În ultimii 30 de ani prețul instrumentelor semnate "Stradivarius" a
Antonio Stradivari () [Corola-website/Science/314086_a_315415]
-
septembrie 1587 Vincenzo a fost încoronat ca cel de-al 4-lea Duce de Mantua printr-o ceremonie ostentativă. El l-a angajat pe compozitorul Claudio Monteverdi și pe pictorul Peter Paul Rubens. În 1590 Monteverdi a devenit interpret de viola da gamba și dascăl în capela lui Vincenzo; în 1602 Vincenzo l-a numit "maestru al muzicii" după decesul lui Benedetto Pallavicino. De asemenea, Vincenzo a fost prieten cu poetul Torquato Tasso. O carte mică publicată la Verona în 1589
Vincenzo I, Duce de Mantua () [Corola-website/Science/335473_a_336802]
-
lui Valeriu Moisescu. Repetițiile întrerupte la "A Douăsprezecea Noapte"de Shakespeare datorită bolii regizorului Aureliu Manea, au făcut-o să-l urmeze la Cluj pentru a termina acest proiect pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca. În 1973 a jucat rolul Violei în "A Douăsprezecea Noapte", apoi văduva în "Poveste Vietnameza" și rolul Veta în "O Noapte furtunoasa" de Caragiale,în regia lui A. Manea. În 1975, după o serie de întreruperi în activitatea teatrală datorită unui contract cu un disc la
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]
-
a luat ființă în anul 1973, la Iași, având următoarea componență inițială: Bujor Prelipcean - vioara I, Adrian Anania, vioara II, Gheorghe Haag la violă, Dan Prelipcean la violoncel. În 1975 a fost cooptat la vioara II și Anton Diaconu, iar în 1983, la violă, Constantin Stanciu. Din 1980 acesta a fost desemnat "Cvartet de Stat al României". Este considerat cel mai important ansamblu românesc
Cvartetul „Voces” () [Corola-website/Science/320914_a_322243]
-
în anul 1973, la Iași, având următoarea componență inițială: Bujor Prelipcean - vioara I, Adrian Anania, vioara II, Gheorghe Haag la violă, Dan Prelipcean la violoncel. În 1975 a fost cooptat la vioara II și Anton Diaconu, iar în 1983, la violă, Constantin Stanciu. Din 1980 acesta a fost desemnat "Cvartet de Stat al României". Este considerat cel mai important ansamblu românesc de cvartet. Este menționat în dicționarele internaționale de specialitate și invitat la festivaluri din mari centre muzicale ca Bayreuth, Salzburg
Cvartetul „Voces” () [Corola-website/Science/320914_a_322243]
-
prezent este asociată mai mult cu literatura pentru copii și cu traducerile. A tradus scrieri ale lui Pușkin, Mickiewicz și Byron. Krásnohorská a scris libretele mai multor opere de Bedřich Smetana: "The Kiss", "The Secret", "The Devil's Wall" și "Viola". În 1890 Krásnohorská a fondat Școala Minerva din Praga, primul "gimnaziu" pentru fete din Austro-Ungaria. Limba de instrucție folosită în acel gimnaziu a fost limba cehă. Ea a avut șapte frați, dar a rămas orfană de tată din fragedă copilărie
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
adeseori asociate cu coardele și percuția. Nay-ul a rezistat în cadrul orchestrelor de tip nouba numai în anumite regiuni din Algeria. Instrumentele de tip european au pătruns în muzica arabo-andaluză relativ târziu, în a doua jumătate a sec. XIX. Vioara și viola au fost adoptate pe scară largă de către muzicienii orientali, probabil datorită asemănării lor cu rebab-ul tradițional. De altfel, până în anii 1950, vioara și viola erau ținute vertical, pe genunchi, într-o poziție asemănătoare celei utilizate la rebab. În ultima
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pătruns în muzica arabo-andaluză relativ târziu, în a doua jumătate a sec. XIX. Vioara și viola au fost adoptate pe scară largă de către muzicienii orientali, probabil datorită asemănării lor cu rebab-ul tradițional. De altfel, până în anii 1950, vioara și viola erau ținute vertical, pe genunchi, într-o poziție asemănătoare celei utilizate la rebab. În ultima jumătate a sec. XX s-a trecut la poziția normală, sub influența muzicii europene și a marilor ansambluri de muzică clasică. În ziua de astăzi
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
compus 20 de lucrări pentru pian solo (inclusiv sonate, variațiuni, suite, fugi și rondouri) precum și lucrări pentru pian la patru mâini și pentru două piane. Cvintetele de coarde (K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând genului menuet (peste 100), contradans și alemandă (sau Dansuri Germane). În compoziția menuetelor Mozart a urmat în general exemplul lui Haydn, preferând caracterul lent al dansului. Alemandele (56, compuse între 1787
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
îi va provoca o surzenie severă. În 1918 a fost numit Director Muzical al Armatei, lucru care i-a permis să revină în viața muzicală. După război a adoptat un stil ușor mistic pentru lucrarea "Flos Campi", o lucrare pentru violă solo, cor mut și orchestră și în "Simfonia pastorală" (Simfonia nr. 3) care își trage seva din experiențele sale de șofer de ambulanță în timpul războiului. Această ultimă lucrare a avut premiera pe 26 ianuarie 1922 la Londra sub bagheta lui
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
din acea vreme, Ioan D. Chirescu (compozitor, dirijor și folclorist, rector al Conservatorului bucureștean între 1950-1955). După absolvirea Conservatorului și a Examenului de Stat, Albert Guttman a fost numit, în februarie 1960, corepetitor la Conservatorul din București (la clasele de violă, flaut, canto, operă). Este momentul în care pianistul începe o carieră pedagogică de succes, care se va desfășura în paralel cu cea interpretativă până aproape de sfârșitul vieții. La începutul anului 1960, Albert Guttman a câștigat - obținând locul I - concursul pentru
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]