2,852 matches
-
de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de o oră, și așa ai mei nu știu că-s pe drum; hai să-i ducem niște flori lui Lazăr, cunoști unde stă? Da. Mă așteaptă să merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oră, și așa ai mei nu știu că-s pe drum; hai să-i ducem niște flori lui Lazăr, cunoști unde stă? Da. Mă așteaptă să merg cu el, să-l ajut la cumpărături. Mergem toți trei. Două fetițe... rîde Violeta încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știam adresa, când avea să se întoarcă. Am răspuns că nu știam și i-am întrebat cine erau și de ce mă întrebau toate astea. Nimic, nu face nimic, au spus, îndepărtându-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se uită la mine. Mult prea mulți oameni în jur. Dar agentul imobiliar a sosit deja, zâmbind. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete de iriși și trandafiri și violete. Ți s-a spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit siliconul, așa că a trebuit să ți-l scoată. Acum poți avea sâni cât de mari dorești. Așa au zis surorile Rhea. — Fond de ten! zice Sofonda, întinzând fondul de ten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei de clasă. Acest Livianu stârni aprige dispute între fete. Cum Luana era privită ceva de genul: "Slăbătura asta are impresia că băieții sunt buni doar la bătut mingea", ea deveni în scurt timp confidenta tuturor. Venea Geta: "Draga mea, Violeta i-a dat telefon lui Liviu. Toată ziua se ține scai de el. Am să-l fac atent să-i trântească receptorul". După care venea Violeta: "Luana, scumpa mea, vreau să-ți vorbesc. Știu că tu nu spui la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la bătut mingea", ea deveni în scurt timp confidenta tuturor. Venea Geta: "Draga mea, Violeta i-a dat telefon lui Liviu. Toată ziua se ține scai de el. Am să-l fac atent să-i trântească receptorul". După care venea Violeta: "Luana, scumpa mea, vreau să-ți vorbesc. Știu că tu nu spui la nimeni. Liviu mă iubește! Ieri seară m-a prins de mână și mi-a mângâiat degetul mic. Știi ce înseamnă asta, nu? Nu știi. De unde să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident, dar îi plăcea acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei. Insistă într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei. Insistă într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau altul, aceștia să dispară din peisajul anturajului ei. Dar Marc era un băiat cu o educație sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă. Ți le aduc mâine. Luana ridică pumnul. Cealaltă se chirci și strânse ochii. Îți jur! Ți le aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aduc mâine. Luana ridică pumnul. Cealaltă se chirci și strânse ochii. Îți jur! Ți le aduc mâine. Trezită din furie, Luana se liniști. Spuse doar scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuprinde: Numele și adresa Marian Popa Str. Schit, nr.3 bis, Huși Tel. 035/472538 Obiectiv: să-mi folosesc pregătirea și experiența acumulată în posturile de bucătar, ospătar, cofetar. Experiența profesională: am lucrat la diverse restaurante: Cina, Intim, Racova, cofetăria Violeta. Studii: Liceul Industrial Vaslui, Secția Industrie Alimentară, 1989 - 1993. Experiența de muncă: 1993 - 1995, restaurant ,,Cina” Huși; 1995 - 1997, restaurant ,,Intim” Huși; 1997 - 1998, restaurant ,,Racova” Vaslui. 1998 - 1999, cofetăria ,,Violeta” Huși. Hobby: sportul, muzica, lectura, șahul. Recomandări - furnizate la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am lucrat la diverse restaurante: Cina, Intim, Racova, cofetăria Violeta. Studii: Liceul Industrial Vaslui, Secția Industrie Alimentară, 1989 - 1993. Experiența de muncă: 1993 - 1995, restaurant ,,Cina” Huși; 1995 - 1997, restaurant ,,Intim” Huși; 1997 - 1998, restaurant ,,Racova” Vaslui. 1998 - 1999, cofetăria ,,Violeta” Huși. Hobby: sportul, muzica, lectura, șahul. Recomandări - furnizate la cerere. În alcătuirea unui C.V. vă facem următoarele recomandări: nu scrieți pe hârtie de proastă calitate, nu scrieți mai mult de două pagini, corectați greșelile de ortografie, evitați repetițiile, nu relatați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
calmul cu care bunica trecuse ani de zile din livadă În cimitir cu brațele Încărcate de flori. 13. Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să meargă fără mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și 50 de Martell, domnu' Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
revedea niciodată cu plăcere. 23. Scrisoare din Paris. „Dragul meu, Orice român care ajunge la Paris se crede un Ovidiu Întors din exil de la Pontul Euxin! C'est dingue, ce qu'on peut être cons, nous, les Roumains. Te sărut, Violeta. P.S. Am Început să graseiez. Sunt tot mai dezțărată și mai chiche. Am revăzut, urmându-ți sfatul, Place Fürstenberg. Umbrele lui Eliade, Cioran și Ionescu sunt la locul lor, sub lampadar. Par să aștepte pe cineva!? Michel e drăguț. Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]