797 matches
-
462-469; Constantin Ciopraga, „Albatrosul ucis”, CNP, 1996, 12; Mihai Cimpoi, Cele două morți ale lui Labiș, LCF, 1996, 12; Cezar Ivănescu, Stela Covaci, Timpul asasinilor. Mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș, București, 1997; Nicolae Cârlan, Virtuți și virtualități poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș, Suceava, 1998; Mănucă, Perspective, 47-54; Irimie Străuț, Labiș, contemporanul nostru, ALA, 1999, 498; Dicț. analitic, II, 395-397, III, 406-408; Mioara Cremene, La ce folosește Parisul?, București, 2000, passim; Lucian Dumbravă, Ei, care au scris
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
la noi acest adevăr. Tot el pune și problema lectorului care „generalizează și îmbogățește mereu opera de artă”. Este în germene ideea lectorului productiv pe care o agită azi noua critică. De la Valéry și Proust împrumută opinia despre sensurile inconștiente („virtualitățile nepotențate”) ale operei. Literatura spune mai mult decât a voit creatorul ei, opera este superioară autorului, biografia nu poate explica totul etc. EUGEN SIMION SCRIERI: Formarea ideii de personalitate. Studiu de psihologie genetică, Iași, 1924; Ipoteze și precizări în știința
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
îi lipsește ceva sculptorului sau, dacă nu-i lipsește, el nu și-a identificat-o încă, este imaginația ușor frivolă, bucuria ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile. Vlad Ciobanu pare ușor speriat în fața virtualității formei și atunci o alege pe cea mai puțin riscantă și cu șansele cele mai mari de a fi acceptată. Rezultatul este o permanentă aspirație spre clasiciasm, spre forma viguroasă și așezată ferm, în pofida faptului că acest vis cere mari
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în orizontul celest și creează imagini a căror unică rațiune este starea de levitație. În această magmă diafană, plină de tensiuni interioare și pîndită etern de riscurile dezintegrării și ale resorbției în adînca beznă inițială, se regăsesc, asemenea vieții în virtualitatea seminală, toate formele posibile ale unei lumi greu de epuizat. Ceea ce pare, la o privire sumară, simplă manifestare energetică și expresie a unui temperament neliniștit, se arată a fi, la o analiză mai atentă, actul grav al unei negocieri cu
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră, de fapt, coordonatele unei existențe morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderența la ordinea perisabilă sînt tot atîtea modalități
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
de faptul de a fi rupt sau părăsit de ceilalți, sau de boala psihică. Spre deosebire de om, de individ, persoana este o ființă În expansiune. Ea se Îmbogățește continuu prin faptul că aspiră permanent să-și depășească condiția. Transcendența este o virtualitate a ființei umane, pe care Însă o pune În valoare, o mobilizează, educația. Ea este tendința ființei mele de a mă proiecta dincolo de lume și de limitele acesteia. Omul, ca ființă a naturii nu are aspirații transcendente. La el este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Persoană? Trebuie să vedem În această separare două naturi sau două ființe diferite? Nu. Așa cum am afirmat deja, orice persoană este omul + valorile cultural-moral-spirituale. Omul, ca ființă a naturii, poate deveni persoană morală datorită faptului că posedă in nuce virtualitățile devenirii sale. El este unica ființă perfectibilă. Transcendența este instinctul de conservare spiritualizat, așa cum se poate desprinde din cele de mai sus. Omul se descoperă pe sine ca valoare umană, devenind prin aceasta persoană. Existența umană este o experiență a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalității, În care vom recunoaște, În spiritul Metafizicii lui Aristotel, acel „primum movens imobile” (Metafizica, XIIĂ. Dar, departe de a fi imobil, Eul personal este instanța cea mai activă a aparatului psihic, Întrucât el este sediul manifestării active a tuturor virtualităților acestuia și În jurul lui gravitează toate celelalte acte care pleacă de la el și se reîntorc tot la el. Imobilitatea aparentă și exterioară a Eului este dată de masca acestuia, Întrucât actul de reflectare care-i este propriu este expresia unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căruia fiecare persoană reacționează și se comportă Într-un singur mod, unic și irepetabil, În funcție de natura propriului său endon. Din cele de mai sus se poate trage concluzia că Eul moral al unei persoane este, În primul rând, expresia tuturor virtualităților sale, a dispozițiilor sale de ordin structural, genetic-constituțional, dar concomitent și a achizițiilor dobândite prin procesul de educație, influență a familiei, a grupului social, mentalității, normelor culturale, morale și religioase. Trebuie să admitem că Eul moral este concomitent și expresia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral poate fi identificat cu „daimonionul” lui Socrate, cu „imperativul categoric” al lui Kant, cu „maestrul interior” al lui Malebranche și chiar cu „impulsul vital” al lui Bergson sau cu „hormé”-ul lui von Monakow. Eul moral, deși există ca virtualitate, se formează pe parcursul vieții prin educație, imitația sau interiorizarea modelelor educative, prin voința morală În sensul de autocontrol și de autoabținere. Revedem, În aceasta din urmă, principiile filosofiei morale ale ataraxiei stoicilor (Epictet, Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac ca Eul moral să fie concomitent instanța de legătură cu conștiința morală, instanța cenzurii și a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și defectuoase a persoanei, poate avea consecințe mult mai grave chiar decât tulburările psihice care afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a persoanei, poate avea consecințe mult mai grave chiar decât tulburările psihice care afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele morale ale Eului unei persoane, ele explicând Într-o măsură considerabilă ce este și ce reprezintă Eul sufletesc și moral, precum și relațiile acestuia cu celelalte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care ia asupra sa consecințele morale și sufletești, sociale, religioase sau de altă natură ale acestora. Altfel spus, Eul acționează cu responsabilitate, În deplină cunoștință de consecințele acțiunilor și conduitelor sale. Aceste acțiuni psiho-morale au la baza lor dispozițiile sau virtualitățile Eului, veritabili factori dinamici ai acestuia: egoismul, altruismul și transcendența. Îi vom analiza În continuare. a. Egoismul Egoismul are semnificații deosebit de nuanțate. Deși este, În primul rând, o atitudine a persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a aspira către un ideal, de a depăși lumea realității obiective În care trăiește și de a se proiecta pe sine Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a Eului, transcendența. Transcendența semnifică ieșirea, depășirea unui mediu, a unei situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine ca o completare a egoismului și altruismului. Cele trei virtualități ale Eului unei persoane se completează, aflându-se Într-un raport de reciprocitate. Departe de a fi contradictorii, ele construiesc și mențin structura și dinamica Eului sufletesc și moral al unui individ. Formele de afirmare ale Eului În Psihologia Morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care forța se opune normelor morale. Care sunt factorii care stau la baza formelor de afirmare ale Eului unei persoane? Aceștia sunt, În primul rând, factorii existențiali, Înscriși În natura Eului și care Își au rădăcinile În dispozițiile sau virtualitățile acestuia. Acestea sunt următoarele: - A-fi-pentru-sine reprezintă tendința care are la bază egoismul individului. Orice persoană este, În primul rând, pentru sine. Această tendință exprimă instinctul de conservare, dar și dorința persoanei de a fi unică, de a se afirma, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia, izolarea sau megalomania, Închiderea În sine, avariția. Alterocentrismul generează filantropia, deschiderea, dăruirea, comuniunea cu ceilalți, generozitatea, putând merge până la sacrificiu, căldura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]