1,953 matches
-
temperament și destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fi semnată. Caracterul anonim este explicabil dacă avem în vedere accentele virulente ale textului împotriva nobilimii poloneze conservatoare și a țarismului, sinonime cu imposibilitatea de revenire în țară a autorului. Destinul tumultuos al protagonistului transpare în mai multe ipostaze, de la visătorul romantic, îndrăgostitul pesimist, căutătorul unei idei mărețe, la luptătorul patriot și revoluționar, în stare de sacrificiul suprem. Concepută în trei acte, structural, drama se înscrie în coordonatele poeticii romantice. Neîncorsetată de canoanele clasice, abundă în asocieri și episoade aparent fără
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
aduce în prim plan scopul esențial pe care l-a urmărit în scrierea textului: conștientizarea și înțelegerea cauzelor care au condus la eșecul insurecției și, implicit, formularea altei perspective de acțiune. În Actul I, protagonistul apare în ipostaza unui tânăr visător, romantic, dezamăgit de lume, însoțit de gânduri care alternează între dorința de a acționa, de a înfăptui ceva măreț, și apatia generală, care îl face să nu mai vadă rostul vieții, reamintind de structura unor personaje byroniene 6. Pe Kordian
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
unor personaje byroniene 6. Pe Kordian l-ar putea salva un țel măreț, nobil, situat dincolo de dimensiunea individuală ("Doamne, dă-i vieții suflet,/ Aprinde un gând mare, ca jarul fumegând/ și eu să fiu măsura și ceasu-acestui gând."). Din păcate, visătorul nu găsește un asemenea gând. Dialogul dintre Grzegorz și Kordian dezvăluie câteva căi în acestă direcție Se pare că ideea de a pune capăt preocupărilor concentrate în jurul propriei persoane și de a face ceva pentru ceilalți, pentru propria colectivitate sau
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
de altfel în imaginea nocturnă pe care Watteau a intitulat-o Dragoste în Teatrul Italian și sunt prezente în numeroase alte lucrări ale artistului... Pierrot, figura centrală a Comedianților italieni (1719-20), iubitul părăsit, îmbrăcat în alb, are aceeași privire tristă, visătoare și atotștiutoare pe care o regăsești în portretul pe care Nadar, unul dintre primii maeștri ai artei fotografice, l-a făcut celebrului mim Charles Debureau în 1855... Una dintre cele mai prețioase lucrări din colecția Metropolitan-ului reprezintă un actor
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
ajung în contact constant, cel puțin de la jumătatea cărții, cu secta vânătorilor de vise și cu morfologia viselor. Teoria lui Pavic este aceea că între vis și trezie există o „crăpătură", o zonă intermediară din care se poate înfrupta atât visătorul, cât și visatul, ba chiar și receptorul dinafară al visului (cititorul). Prin intermediul acestei breșe se poate circula într-o parte sau alta a visului, ca și cum acesta ar fi un organism de sine stătător și o zonă independentă. Trezia nu este
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
acesta ar fi un organism de sine stătător și o zonă independentă. Trezia nu este altceva decât o etapă de reintrare în vis. Secta vânătorilor de vise este cea mai implicată în acest proces, vânații putând fi nu doar oameni (visători), ci și animale, obiecte sau demoni! Vocația khazarilor vânători de vise și a visaților era aceea de a putea să se mute dintr-un vis într-altul, de a circula nestingherit prin breșele somnului și de a culege fapte de
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Uniunii Scriitorilor. Apoi, atrage atenția grupajul dedicat Centenarului lui Miguel Hernández (comentarii și traduceri de Viorel Rujea, Dan Rujea, Aurel Rău, Dinu Flămând, Cătălina Iliescu Gheorghiu, José Carlos Rovira). De asemenea, se citesc cu interes eseul lui Florin Mihăilescu, „Ființa visătoare", textul intitulat „Aktionsgruppe Banat și exilul" semnat de Ana-Maria Tăut, dezbaterea (organizată de Centrul clujean de cercetare a imaginarului) despre mitopie, conceptul creat de Paolo Bellini, ca și substanțialul capitol de cronici și comentarii critice consacrate unor autori români sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6103_a_7428]
-
Sorin Lavric Există o formă rafinată de fanatism, cea a spiritului liric trăit ca scop în sine. Atîta doar că fanatizarea cu pricina e inocentă și cu totul benignă, ea cerînd cultivarea pînă la exces a predispozițiilor visătoare. Numai o înrîurire nefastă de ordin ideologic a putut coborî fanatismul la treapta josnică a încăpățînării inflexibile. În realitate, fanaticul e un posedat superior vorbind în numele unei stihii pe care n-o poate stăpîni. Preoții Cybelei, cînd făceau profeții în
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
-și petreacă tot restul zilelor în această relaxantă activitate. Pentru că esența comunismului (născut din marxism, și nu din platonicianism!) se reduce la astfel de situații, și la altele asemănătoare, derivate din ele: teroare polițienească, abuz instituționalizat, arbitrariu, corupție generalizată. Dacă „visătorii” care s-au drapat în zdrențele utopiei egalitare cred că ideile lor transpuse în realitate arată altfel, îi invit să-mi indice un loc de pe glob unde socialismul și comunismul au reprezentat altceva decât triumful resentimentului, al represiunii și sărăciei
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
nici în cel terestru. Coregrafa a dezvoltat în ambele lucrări o serie de module, cu evoluții de grup și unele ruperi individuale, simultane sau succesive, multe pornite de la sol, dar cu ample dezvoltări spațiale ulterioare, pregnante, unele dinamice altele subtil visătoare. În fine, lucrarea lui Cătălin Crețu, Play Time!, cântată de Daniel Kientzy la saxofon, de Cornelia Petroiu la violă și de Reina Portuondo electronics, s-a născut coregrafic din colaborarea Andreei Tănăsescu cu artistul complex care este Richard Bovnotzky. Patru
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
Fostul ministru al Muncii Sebastian Lăzăroiu spune că Victor Ponta și Crin Antonescu sunt văzuți drept "escroci sau visători" în USL, că ar merita să cadă Guvernul pentru a se face regionalizarea și că, înainte de a fi suspendat Traian Băsescu, se va desființa USL și PSD "îl va suspenda" pe Ponta. "De ce nu mai cred liberalii și social-democrații în
Lăzăroiu: Pentru regionalizare merită să cadă Guvernul () [Corola-journal/Journalistic/47177_a_48502]
-
numai gesturile care vin din interior dau miez existenței. Doar actele care răspund unui capriciu te împlinesc: o poftă, o ambiție sau pasiune, doar ele îți insuflă credința că viața se leagă într-o coerență rațională. De partea cealaltă, a visătorilor de speță cronică, coerența e irațională și vine de sus, de unde și certitudinea că toată istoria a fost văzută dinainte de un ochi atîrnat în ceruri, și tot de aici tihna de a ști că, la oricîte zigzaguri te-ar împinge
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
Isolda, ori dintre Julien Sorel și Mathilde de la Môle - la războiul neînduplecat pe care și-l poartă două vanități rivale. Prestigiul mediatorului (țanțoșul locotenent de vânători) se comunică obiectului dorinței (drăgălașa Marta), atribuindu- i o valoare iluzorie în ochii protagonistului (visătorul Apostol). La balul filantropic, logodnicul dansează „cu furie, ca nu cumva să rămâie mai prejos de ‘cellalt’”, în vreme ce locotenentul invită doar vreo trei fete, între care și Marta, pe fața căreia Apostol vede „o mândrie și o bucurie rău ascunsă
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
autoarea noastră, de accentul pus pe revolta față de sine a bolnavei, vinovată fără de vină, desigur, de ceea ce i se întâmplă. Celălalt roman prinde chip în fazele de remisiune ale bolii, atunci când ecranul computerului dintre perne captează și alte proiecții ale „visătoarei” decât acelea pe care i le impune starea de boală. Sunt trimiteri în alt timp istoric și în alt spațiu, în epoca imediat premergătoare ultimului război și în Basarabia încă necedată rușilor, la Bugaz, localitate plasată în proximitatea mării și
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
Nistrului. Radu Tudoran mai evocase acel tărâm, cu o doză de romanțare, în romanul de mare succes Un port la Răsărit, din 1941. Este spațiul în care Georgeta Horodincă a copilărit și în care plasează acțiunea romanului al doilea din Visătoare. Cu personaje care i-au populat trecutul, după cum se poate bănui. Lumea funcționarilor publici, a ofițerilor trimiși în „zonă”, a intelectualilor de îndepărtată provincie, cu atmosfera tensiunilor de la frontiera cu rușii, apoi a invadării, a refugiului unora și a rămânerii
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
bine în echipă, și chiar dacă este minuțios și răbdător, va stârni supărare între colegii săi de clasă. Supăratul - este iritat de orice comentariu, pe care îl percepe ca pe un afront personal și reacționează la orice într-un mod exagerat. Visătorul - cel care, de cele mai multe ori este plictisit, ceea ce l-ar putea transforma într-un elev problemă, existând riscul să rămână în urmă cumateria predată. Vedeta - își dorește tot timpul să fie în centrul atenției și pentru asta face permanent „scene
Părinți de succes: Cine sunt elevii dificili ai unei clase () [Corola-journal/Journalistic/46145_a_47470]
-
afacerile negustorești la Bruges. Dar închipuie, această pereche din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț i, degajînd parcă o paloare selenară, tentația, pentru Panofsky, de a-i citi sub incidență nupțială, - toată această putere visătoare, în cea mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență de obiecte în jurul personajelor, pînă la papuci risipiți prin odaie, - în aparenta gratuitate a detaliilor se rostește însăși taina artei, chemată să înmănunchieze triumfător disparitatea realului
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
muncitorești. Cea de-a doua poezie, cea aparținîndu-i lui Nichita Stănescu, este construită pe aceeași muchie dintre pretextul politic și textul poetic, destul de distanțate între ele. Titlul poeziei este „Inimă în luna Mai”, dar restul poeziei este despre un brutar visător, care visează pîini în formă de inimi. Tot aici, în această pagină întîi, o trimitere la pagina a 3-a, încadrată într-un chenar roșu, anunță publicarea în revistă a unei „scrisori inedite a lui Lucrețiu Pătrășcanu către Lucian Blaga
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4575_a_5900]
-
un desert delicios în aceste dulce-acrișoare fructe. Dar, mai ales, acidulate, căci în ele au dospit deja fermenții alcoolului. Și... La fel ca noi, oamenii, aceste ființe de felul lor blânde, pot deveni agresive și primejdioase atunci când, amețite ori, poate, visătoare, traversează cu nonșalanță șosele și autostrăzi. Iată, așadar, un nou paragraf de adăugat la biografia de mult ilustră a acestui minunat fruct, născut sub semnul păcatului. Toleranța De ce tăiam cu foarfeca mustățile pisoiului? De ce prindeam muștele ca să le rup aripile
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
decît rodul imaginației prodigioase. Pe scurt, Nietzsche e un personaj construit de sine însuși, detaliu care nu-i micșorează cu nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
că spectacolul s-a terminat - el de-abia începe. Urmează lupii, urșii, leii, greul menajeriei. Un băiat voinic taie carne pentru lei. Cât mănâncă un leu? 15-20 de kile pe zi. A tăia carne pentru regele animalelor, cu acest aer visător, poate fi o meserie... Ca a fotografului ambulant de pe Promenade des anglais înainte de a se apuca, propriu-zis, de studiul caracterelor. Erată Explicația corectă de la fotografia din nr. 19, pagina 16 este următoarea: Eugen Jebeleanu (dreapta), Ion Horea, Gabriel Dimisianu, în
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage lumilor tenebroase ce ii controlează. Parcurile găzduiesc, însă, mai ales raisonneuri meditativi (Bruno, de pildă), dar și visători ori ființe confuze și vulnerabile, neintrate în posesia sinelui lor. Și mai există încă un element spa- țial punctat în mod special de autor, în geografia să citadina: puzderia de cafenele și baruri din Buenos Aires sunt locuri de păcălire și
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
visa și despre drumul fascinat pe care orice om trebuie să-l parcurgă spre realizarea propriului vis. „Dacă nu vrei să abdici de la visurile tale poți să fii un om al realității. Numele meu m-a obligat să fiu o visătoare” a spus regizoarea, referindu-se la „ Alice în Țara Minunilor” spectacol pe care l-a montat cu ceva vreme în urmă la Teatrul Țăndărică. Alice Barb a povestit cum acest îndemn spre visare este într-un fel o moștenire de
Eveniment TV: un spectacol montat într-o emisiune by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50633_a_51958]