2,833 matches
-
precum un film de epocă, mai întâi alb-negru, apoi, color; la început, pelicula nu are glas, apoi auzi voci, muzică, vânt; florile au miros de primăvară neîncepută. Ați dormit neîmbrățișați și nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-au dat certificat de bună purtare. Acum, Dumnezeu știe prin ce galerii de șobolani îi vor putrezi cărnurile! Era noapte, era târziu, era frig. Gândurile se descompuneau într-o baltă de urină. Pe gulerul cămășii, câteva urme vagi de visare. Dorul, o pasăre putredă în inimă. Viermele cel mai bine se simte pe lumina ochiului; acolo, în iris, se transformă larvă, fluture, zbor. Zbor! Ce fel de zbor? Pentru ce zbor? Către cine zbor? Dorul sorbea lumină de sub pielea nevertebratei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la înălțarea pufului de păpădie. Câte porți i s-au deschis, ferestre până și-n frunza de salcie, în icoană ferestre, în firul de nisip! Și piatra, și apa i-au așternut pat sub cer nicio moarte mai intimă, nicio visare mai adâncă! A trecut de atâtea ori pe lângă Ușile Împărătești, dar nu a pășit dincolo. Între lașitatea de a rămâne și frica de a pleca, Petru a ales mereu calea de mijloc. La Dumnezeu, cel mai simplu, se ajunge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ci timpurile Îl Înhățaseră de guler și-l trăseseră după ele. Eu aveam să mă arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta pe carte. Mi-am activat franceza pe care o stăpîneam destul de bine și am Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei Floare și am putut să mă prezint
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva plante și cartea și am plecat la drum rugându-mă să pot găsi calea spre vindecarea femeii. Ningea molcom, cu fulgi mari care dădeau locului un farmec nespus care, în alte condiții, m-ar fi predispus din nou spre visare, m-ar fi dus din nou spre Simion. Dar lăsam în urmă Moartea și nu știam spre ce mă îndreptam. Mă întrebam : Oare nu voi ajunge prea târziu la căpătâiul femeii în suferință ? Și dacă nu va fi prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de la soțul meu, de care divorțai, și găsindu-i pe toți bărbații ce au trecut prin viața mea și spunându-le și lor "pe curând", l-am întâlnit pe iubitul meu. De asemenea mi-am acordat și un "timp de visare". · Și aici, ce se face când ești prinsă între doi bărbați? Între iubitul meu, alesul inimii mele și el? Iată: El face totul pentru a fi cu mine. Trece prin orice foc și tăiș pentru a mă putea iubi. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cecilia? — Da, dânsei. Se va bucura mult, că-i plac mult florile. Stând pe scaunul ei, la biroul ei, o simțea atât de aproape și gândurile îi zburau la ce va fi de-acum încolo privind sentimentele lor. Din această visare l-a trezit telefonul lui Gelu. —Ce faci Matei? Nu vii să ieșim undeva, cum am vorbit ieri. —Gelule dragă, nu te supăra. Nu pot veni. Sunt tot la tribunal. Atât de mult durează? Am depus mărturia, dar nu pot
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de scump un dormitor și dacă plătești, să nu te simți bine lângă Cecilia ta? Să aveți un ambiant plăcut, să dormiți ca pe-o aripă de nor, să plutiți în lumea viselor cuprinși de vraja iubirii... Oprește-te cu visarea și spune-mi ce facem cu dormitorul. Nu-l cumperi deocamdată. Așteaptă să mai vină și alte garnituri. —Pretențioaso! — Îmi vei mulțumi tu, odată. Au mai așteptat câteva săptămâni până au sosit alte tipuri de dormitoare. Leontina a ales o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
data aceasta, mult mai puternic, mai arzător și mai vătămător decât înainte, încât, sufletul și mintea omului fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi mai plăcut decât să atragi cupluri tinere, de îndrăgostiți, care să se plimbe ore în șir inspirând aerul sărat, purificator, să se piardă pe cărările sălbatice ale muntelui, să uite de aglomerația orașului și de sine, într-o dulce visare? Ei bine, ne-au explicat japonezii cu obrazul crispat, rușinați încă o dată de ceea ce ei percepeau ca fiind o inferioritate a naturii lor față de modelul străin de carpe diem, liber și imaginativ, așa ceva este imposibil. Nici un japonez nu face o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran, strategului Amar. -Mărite șef, de data asta cred că noi le venim de hac, zise Amar, parcă trezit dintr-o visare, după ce l-a ascultat cu luare aminte pe Uran. -Nu văd care-i rădăcina cuvintelor tale, viteazule Amar. -Mărite șef, după ce terminați cu rugăciunea, pe înserat doresc să vă împărtășesc o vorbă, propuse Amar. -Desigur, viteazule Amar, dar până atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dianei. Chiar domnia ta, scumpe domnule Odobescu, ai fost un nesățios vînător de imagini: "Și-n adevăr, să stăm strîmb și să judicăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină, mai nețăr-mu-rită, mai senină și mai legănată în dulci și duioase visări poate fi pe lume decît aceea pe care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? Dinainte-i e spațiul nemărginit; dar valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
se poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație, poezia nu mai este visare, suspin, ca la romantici, ci o destul de prozaică vânătoare după personaje și situații apte să intre în componența Poemei. Pentru articularea căreia sunt necesare și competențe de școală Waldorf. Firește, în subsidiar se poate ghici și deruta Eu-lui liric de
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
unei iluzii / pași pe pămîntul subțire al umbrelor" (Recital). Prin aplicarea unei asemenea terapeutici verbale, însă nu luciditatea, fie și una anxioasă, se impune ("mîine îți spui / numind infinitul liniștitor / ca o limpede apă / ce ușor se înroșește"), ci somnolența, visarea în gol. Secvențele acesteia crează un fundal al unei derealizări apte a proba subiacent insuficiența instrumentului analitic, scăderea tensiunii intelectuale în favoarea uneia organice. Simbolist izolată, Mariana Filimon se lasă pradă unui vis el însuși somnolent, abia desprins de stratul hipnotic
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
o fereastră cunoscută/ se lasă deschisă într-o clipă/ să redevină un ochi în lume/ în goana fluidă a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roțile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze și-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Și inima-n soclu așteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Și-alung ale gândului unde/ Pereții din nou să-i inunde/ în teancuri culoarea lor moale/ Pe ziduri e scris întomnare/ Dar
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
a însemna însă de fiecare dată altceva). Rămîne totuși o problemă: cum s-a trecut, la început, de la ideea de "vis, fantezie" la sensul "aiurit" și mai ales la cel de "dezordine", "învălmășeală"? Dacă prima trecere e ușor de explicat (visarea fiind adesea conotată ironic, negativ, din punctul de vedere al vieții practice), cea de-a doua pare să presupună influențe reciproce între termenii depreciativi, probabil și atracția fonetică produsă de cuvinte precum haos, hal, harababură, halima etc.
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
critice nu lipsesc în totalitate, dar ele au rolul de a atrage atenția asupra micilor defecte care, înlăturate, îi pot transforma pe creatorii respectivi în mari artiști. Atunci când critică, Abăluță schimbă eșarfele boeme ale artistului cu vestimentația severă a profesorului. Visarea dispare, tonul devine rațional, aproape didacticist, argumentația strânsă, cu exemple pe cât de concrete, pe atât de relevante. Tânărului poet Florin Caragiu îi atrage atenția asupra exceselor de conceptualizare care riscă să omoare poezia: "Și inspirația și conștiința critică sunt în
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]